Prietenii mei au fost intotdeauna alaturi de mine. Cel mai mult i-am apreciat atunci cand mi-am pierdut catelul si toata lumea imi spunea ca nu o sa il mai gasesc niciodata, ca poate a dat masina peste el, dar ei m-au sustinut, ajutandu-ma sa il caut, desi uneori paream nebuna... Si l-am gasit! Dupa o luna jumatate! Impreuna cu doi prieteni, am intrebat toata lumea de pe strada si asa l-am gasit. Poate daca nu erau si ei alaturi de mine nu indrazneam sa intreb atata lume... Dar asa sunt prietenii... Aproape, si la bine, si la rau. (Daniela Popescu)