Subiectul propus de dumneavoastra este extrem de atractiv. Suntem, eu si sotul, copii unici, parintii nu mai sunt si tot ce am realizat a fost impreuna cu prietenii. Cand am facut nunta (acum 10 ani), a venit un prieten sa ne spuna Nu-mi vin mesterii cu tamplaria luna asta, pot sa va imprumut banii, de va sunt necesari, cand am nascut, o prietena care lucra in spital si-a asumat responsabilitatea de a-mi aduce zilnic ceai si mancare (sotul nu mi-a adus in acea perioada decat flori). Cand copilul a implinit doi ani si m-am intors la munca, o prietena a avut grija de el cat eram noi la job, fara pretentii financiare. Cand am lovit masina, primele doua persoane pe care le-am sunat s-au infiintat la locul accidentului, una sa ne recupereze pe mine si pe copil, iar cealalta sa il ajute pe sot sa aduca masina in oras.
Nu suntem in vreo secta sau cooperativa de intrajutorare dubioasa, suntem oameni normali, cu salarii un pic peste media pe economie. Avem insa o multime de prieteni si fini (primul copil l-am botezat la doua saptamani dupa nunta noastra) si oricine a venit la noi cu o problema reala a gasit un sprijin. Am stiut sa selectam neghina si nu am inregistrat dezamagiri majore.
In ultima perioada parca timpul s-a contractat si nu ne mai lasa sa petrecem zile si nopti la un pahar de vorba si o pizza cu toate minunile ce le gaseam prin frigiderele proprii... Dar ii gasim noi leac! Daca maine as avea nevoie de o suma mare de bani, as gasi-o, nu la o singura persoana ca niciunul din noi nu dispune de "cornul abundentei", ci din picuri mici care vor alcatui suma. Nu pot sa va scriu despre noi deoarece ar insemna sa ne laudam ca am facut ceva sau altceva pentru x sau y, insa ne ghidam dupa o vorba veche: O prietenie e ca o floare, trebuie ingrijita cu atentie pentru a fi tinuta in viata. (V.D.)