Cui nu ii place frumosul? Dar ce este el? Exista sute de nuante aici. Estetic, etic, original, inovativ... Frumosul devine "frumos" cand opinia majoritara il aproba (de exemplu, Mona Lisa a ajuns simbol al frumusetii artistice) sau cand obiectul supus discutiei starneste controverse, lansand multe mesaje neinteligibile (de exemplu, Picasso - rebelul artei). Mintea umana percepe frumosul sau si-l creeaza, pentru a-l recunoaste intr-un "cineva" sau "ceva". Haideti, sa ne indreptam atentia spre latura superficiala a omului. Cat de mult conteaza pentru noi cum arata o persoana? Este o intrebare grea, pentru ca nu sunt multi aceia care apreciaza mai mult inteligenta, spiritualitatea, caldura unui om. Este usor in schimb sa spui nu ma intereseaza cum arati, ci cum gandesti, insa multi spun asta si de fapt poarta o masca, judecand aspru un om dupa aspectul fizic sau dupa tinuta.

Nu stiu ce e mai grav, sa judeci un om dupa cum arata sau sa minti, afirmand ca nu conteaza cum arata, cand de fapt pentru tine e important acest aspect... Privind la rece, frumusetea este o carte de vizita, prima impresie, insa ea este efemera si, daca nu ai sclipire si in interior, esti doar un obiect decorativ, care odata cu trecerea timpului va deveni neinteresant. Dupa cum puncta Theofrast frumusetea este o inselaciune muta, cel mai puternic instrument de manipulare, imaginea. Cati dintre noi nu am fost pacaliti macar o data de "frumusetea" unei persoane, pentru a descoperi ulterior ca, de fapt, tot ce era frumos fizic era anihilat de o morala letargica? Totodata, sunt multi dintre noi care s-au jucat cu mintile, sentimentele altora, pentru ca frumusetea poate fi o tentatie si totodata o arma. Oricum ar fi ea, frumusetea umana plictiseste la un moment dat (tot ce e nou pare frumos), ceea ce inseamna ca, pur si simplu, ce exista in interior domina exteriorul. (Adelina Dinulescu)