De multe ori m-am intrebat daca eu gresesc cand, vazand o sclipire de geniu intr-o privire, ii transfer asupra-i toata frumusetea pamantului. Blandetea dintr-un cuvant si spiritualitatea dintr-o replica imi raman pururea in memorie, insa de ma pui sa descriu autorul, chiar nu pot.
Asa cum nimeni nu va sti cum vad eu o culoare sau alta, ca doar vedem cu creierul, unica este perceptia fiecaruia despre frumusete. Ieri simteam ca ma topesc de incantare in fata unui maces inflorit. Crestea intr-o curte parasita de multi ani si nimeni nu-i modelase crengile. Intr-o gradina invecinata se rasfatau la fel de salbatici niste maci. Intre cele doua curti un palc de iasomie isi imprastia mirosul. Totul perfect, totul impecabil si nimic ostentativ. Frumusete gasim si-n carabusul de mai care se loveste bezmetic de bec, zapacit de lumina, frumos este si scancetul iedutului cand se rataceste de mama lui, frumos, chiar sublim, este momentul cand fiul meu vine si-mi zice spontan "Esti cea mai buna mama din lume"! (Nicoleta Constantinescu)