Tin in mana Istoria Frumusetii, ingrijita de Umberto Eco si aparuta la Editura Rao in 2005. Sunt deja cativa ani de cand ma las furata de fascinantele ei pagini, de ori cate ori am o clipa de ragaz. Superb ilustrata si cu acea profunzime a oricarei pagini pe care Eco a acceptat sa-si aseze semnatura, cartea iti ofera nenumarate deschideri de introspectie si de visare. Poti descoperi insa o istorie a frumusetii? Exista oare o istorie a frumusetii? Poate oare frumusetea sa fie descrisa, definita sau inteleasa in calitate de concept? Exista oare o evolutie a frumusetii in sensul in care putem vorbi de o evolutie a literaturii sau a picturii, a stiintei sau a filosofiei, a moralei sau a politicii?
Daca inainte de a descoperi aceasta carte poate mai credeam ca o astfel de evolutie, o astfel de istorie a frumusetii ar putea avea un sens, ca ar putea fi cautata si chiar gasita vreodata, aceasta fascinanta carte mi-a demonstrat ca asa ceva e fara sens. Exista o istorie, o evolutie a modurilor in care artistii au incercat sa ipostazieze frumsetea, a existat o evolutie a simbolurilor, a mijloacelor, a limbajului prin care artistii au vrut sa ajunga la ea. A existat si o schimbare a modului si a locurilor in care oamenii au incercat de-a lungul timpului sa o caute. Fiecare ilustratie, fiecare pasaj si fiecare citat pe care il gasesti in aceasta carte este ca o fereastra ce se deschide spre noi zari, este ca un nou si necontenit indemn de a o cauta. Dar ea, frumusetea, nu o gasesti nicaieri, in nici o pagina a acestei carti, la fel cum nu o gasesti nicaieri in nici un obiect si in nici un om sau intamplare. Dar, in acelasi timp, o gasesti peste tot. Pentru ca nu este nimic din tot ce ne inconjoara care sa nu fie strabatut de un fior al creatiei, de o taina… O taina ascunsa, ce tine chiar de rostul profund de a fi al acelei clipe, acelui lucru sau acelei fiinte. Va intrebati atunci, probabil, pe buna dreptate, de ce oare nu ma mai pot desprinde de aceasta carte, despre care, in fond, afirm ca nu-mi spune nimic despre frumusete, ca ea, ca atare, nu cuprinde nimic care sa tina de frumusete. Pentru ca aceasta carte iti ofera o lectie, de o nespusa valoare. Ea te invata sa gasesti, sa descoperi drumul, sa descoperi acea minunata cautare a frumusetii. Si te invata in acelasi timp sa nu cauti vreodata sa o prinzi, sa nu incerci vreodata sa spui Am gasit-o!, sa strigi Aceasta este frumusetea!, pentru ca atunci ai omorat-o. Frumusetea e ca lumina, e stralucitoare, dar nu o poti prinde niciodata. Orice ungher poate straluci. Orice e harazit sa existe poate iradia frumusete, dar nicaieri, nicicand si in nici un fel nu vei putea inchide, nu vei putea fereca frumusetea. Ea tine de cum stii tu sa o cauti, de modul in care stii tu sa te oglindesti, adica sa te descoperi in cele ce sunt sau in cele ce stau sa fie, pentru a trimite la acea minunata taina a modului in care Noica stia sa se joace cu marele vrajitor al lui a fi. Pentru a continua sa sapam in adancul uitarii limbii noastre si a modului nostru de a fi, de noi depinde sa scoatem frumusetea din starea ei latenta de a sta sa fie, de acea stare in care ea este inchisa in orice clipa, in orice lucru si, in special, in orice fiinta ce s-a inscris pe acel atat de complicat drum al lui a fi.
Frumusetea nu o vom gasi, nu o vom descoperi, ci o vom aduce la viata. Si de noi depinde cand o lasam sa moara si sa dispara. Aceasta carte este fascinanta prin faptul ca revenind, iarasi si iarasi, asupra aceluiasi text, a aceleiasi imagini, descoperi mereu o alta taina, o alta chemare a frumusetii, la fel cum cantul sirenelor nu e niciodata acelasi, la fel cum nu te poti scalda de doua ori in aceleasi ape ale unui rau. Frumusetea izvoraste din adancul sufletului nostru. Sunt oameni care nu contenesc in a se bucura de frumusetea din jurul lor. De frumusetea oamenilor, a cerului, a naturii sau a fiecarui lucru, cat de mic si de comun ar fi el. In timp ce altii nu intalnesc, toata viata lor, oricat de lunga o fi ea si oricate lucruri le-ar iesi in cale, nimic frumos. Pentru ei frumusetea parca nici nu exista. Si, intr-adevar, nici nu exista. Cand aprinzi o lanterna in cel mai intunecat spatiu, toate lucrurile din jurul tau incep rand pe rand sa straluceasca. Daca o stingi, si cele mai mari splendori dispar in negura. Aceasta carte te ajuta sa inveti sa-ti aprinzi lanterna frumusetii, te invata, mai exact te ajuta sa te antrenezi, sa-ti folosesti aceasta lanterna magica, te ajuta sa inveti sa iradiezi frumusetea, sa aduci la viata frumusetea din jurul tau. Si, Doamne, lumea e atat de frumoasa! Dar nici nu putea fi altfel, pentru ca e creatia Ta! (Cosmina David)
Â
Arata formular/Ascunde
Scrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa 
Poti castiga premii constand in 
Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. 
Asteptam materialele tale pe adresa