Recent, o batranica de 98 de ani pe nume Irene a murit... Dar, dincolo de banalitatea acestei morti, Irene, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, fiind de etnie germana, a cerut permisiunea sa lucreze in lagarul de concentrare pentru evrei din Varsovia ca si croitoreasca sau femeie de serviciu. Mai tarziu s-a dovedit a avea un motiv bine intemeiat: aflase ce intentii marsave aveau nazistii cu copiii evreilor. Asa ca, zilnic, ea scotea copiii supusi pieirii intr-o cutie de unelte sau un sac de panza groasa (pentru copiii mai mari) pe care le cara cu ea intr-un carucior!

De asemenea, mai avea un caine dresat sa latre ori de cate ori era nevoie sa intre si sa iese din lagar, dar mai ales pentru a latra ca sa acopere scancetele copiilor ascunsi in carucior! Soldatii nu banuiau nimic pentru ca era germanca si nu aveau nimic impotriva cainelului! In tot acest timp ea a reusit sa smulga din gheara mortii 2.500 de copii. Totusi ea a fost prinsa si a fost batuta cu bestialitate de compatriotii sai, fiindu-i rupte in bataie si bratele si picioarele.
Irene a tinut o evidenta a tuturor copiilor salvati de ea, carora le scrisese numele intr-un jurnal inchis intr-un borcan si ingropat in spatele casei ei. Cu ajutorul acestuia ea a incercat sa localizeze parintii copiilor care au supravietuit la sfarstiul razboiului si sa le reuneasca familiile, dar majoritatea fusesera ucisi in camerele de gazare naziste. Astfel, ca toti copiii care au fost salvati de ea au fost plasati in familii adoptive sau case de copii. (Ana Dumitru)