Imi aduc aminte si acum de primii ani de scoala care au coincis cu anii copilariei mele, apoi de adolescenta care a marcat si emotiile primelor examene importante. Privind in urma, imi aduc aminte, cu emotie si bucurie, de inocenta si frumusetea acelor ani. Simplitatea acelor ani ii fac parca si mai frumosi, si mai intangibili, si mai misteriosi in acelasi timp, mai ales in virtutea vremurilor noastre pline de tehnologie si de graba.

Ce profesori aveam… Profesori adevarati care predau cu pasiune si erau dedicati meseriei lor. Profesoara de istorie mereu ne tinea dupa ore, povestindu-ne cu lux de amanunte despre bataliile lui Mihai Viteazul sau despre tezaurul tarii noastre format din monede de aur sau lingouri si chiar bijuterii de tot felul, tezaur care "a plecat" subit in vagoane pline catre Moscova. Eram atat de captivati de modul cum ne povestea incat uitam ca suntem la ora de istorie, ba chiar ne si imaginam la fata locului, traind toate cele povestite. Daca la ora de istorie ne plimbam in timp, la ora de geografie ne plimbam pe intreg globul pamantesc, prin diferite tari, din Europa in Africa, in Asia, America si Australia. Profesorul de geografie calatorise prin multe tari exotice si ne povestea cu nostalgie in glas despre experientele traite, fructele exotice consumate, mancarurile si bauturile traditionale, dar mai ales despre locurile vizitate. Asteptam orele de istorie si de geografie cum asteptam in copilarie cele 10 minute cu desene animate duminica. Profesori adevarati ce predau la ore cu entuziasm si pasiune…. Cati profesori din ziua de azi isi mai iau meseria in serios? Cati profesori mai sunt interesati sa capteze atentia elevilor, sa o mentina si sa-i fascineze in acelasi timp? Cati profesori sunt interesati sa-si imbunatateasca metodele de predare si sa se autoperfectioneze? Cati dintre cei care practica aceasta meserie sunt chiar pregatiti pentru a preda?
Am avut ocazia sa asist la cateva ore de limba romana si am ramas pur si simplu fara cuvinte. Tot ce se petrecea in clasa nu numai ca nu avea legatura cu limba romana, dar a fost revoltator de jenant pentru mine ca asistent. Elevii de clasa a 9-a erau mai mult decat dezinteresati sa auda ceea ce profesoara avea de spus, ei erau mai degraba preocupati sa-si adreseze injurii unii altora, nefiind catusi de putin stingheriti de prezenta unui strain in acea clasa. Profesoara nu numai ca nu putea sa le predea ceva, dar nici macar nu putea sa linisteasca spiritele, iar de controlat situatia nici nu putea fi vorba. Si uite asa s-a incheiat experienta mea in ceea ce priveste participarea la o lectie de predare cu un profesor ce era platit pentru a inghiti rusinea si spectacolul oferit de elevi, si de fata cu martori.
Ce parere am despre sistemul educational romanesc de acum? Ei bine, o parere foarte proasta!!! Pe langa faptul ca elevii sunt zapaciti de un du-te-vino al deciziilor ministeriale, ce instituie obligativitatea de a da examene care mai de care mai ciudate, care oricum nu mai sunt valabile de la un an la altul, cu aceasta ocazie ei si-au pierdut cu totul interesul de a invata, pentru ca asta ar trebui sa fie scopul pentru care se duc la scoala. Adevarul trist este ca profesorii mai fac un ban cu meditatiile, care reprezinta un venit neimpozitat si sigur in conditiile in care elevii nu sunt pregatiti, si tot asa ne invartim intr-un cerc vicios alimentat de incertitudinea si balbaielile politice… pentru ca, nu-i asa?, de acolo pornesc toate.
Odata ne laudam cu productia bogata in agricultura, apoi cu premiantii si medaliatii la olimpiade si concursuri internationale. Acum cu ce ne mai laudam? Ne strangem si noi in Poiana lui Iocan si facem putin haz de necaz ca Moromete, ca am ramas cu atata lucru, desi consolare mare nu e, cel putin nu pentru ai nostri copii care vor constata peste ani ca n-au ramas cu nimic din scoala nostra romaneasca. (Adrian R., Foto: Stock.XCHNG)