As incepe povestirea mea prin a mentiona ca sunt clasa a X-a la un liceu cu profil uman, filologie bilingv - engleza. Inca nu am trecut de bacalaureat, desi profesorii ne avertizeaza inca de pe acum ce "frumos" va fi. In schimb, am trecut prin experienta numita teza unica. La terminarea gimnaziului, eu nu am prins examenul de capacitate, ci aceasta teza unica. Cum mi s-a parut? Usor, deoarece am invatat. Cum li s-a parut celorlati colegi, mai putin stresati de scoala? Floare la ureche! Se putea cu usurinta comunica prin clasa, iar raspunsurile se trasmiteau "prin grai viu", multe dintre subiecte avand o gramada de exercitii tip grila. Deci si cel mai prost si-a luat teza si a fost admis la un liceu. Ma bucur totusi ca am scapat de capacitate, deoarece era mai multa materie, iar istoria era obligatorie - ceea ce nu ma prea incanta. Insa de ce ti-e frica nu scapi! Iar daca bacalaureatul va ramane asa pana cand voi fi eu clasa a XII-a, atunci istoria va fi proba obligatorie la profilul uman.
Trecand mai departe, as spune despre orare ca sunt destul de incarcate, la unele materii studiem prea mult, la alte, prea putin. Ca sa nu mai spun ca la teorie stam bine, insa la practica...
Profii!? Depinde. Am prins profi super tari, carora meseria de profesor li se potrivea ca o manusa. Insa am prins si contrariul. Iar cand ai ora cu un astfel de profesor, preferi de mii de ori sa te duci la spanzuratoare decat acolo. Insa as vrea sa imi amintesc de profii preferati, care m-au facut sa iubesc materiile pe care ei le predau si sa ajung chiar si olimpica nationala la ele. Acei profesori vor ramane mereu in memoria mea, ca oameni care schimba mentalitati si destine. Ii iubesc ca pe proprii mei parinti.
Fiindca tot am mentionat mai sus de olimpiade si concursuri, pot spune ca am si eu cateva la activ. Si dovada imi este teancul de diplome. Cea mai mare reusita e Olimpiada de Limba Germana Moderna din clasa a IX-a, cand am luat locul I pe tara. Cum m-am simtit? Incredibil de multumita de mine si de cei care mi-au aratat aceasta cale. Cum mi s-a parut? O experienta extraordinara. Am avut noroc de oameni care s-au ocupat de noi!
Per ansamblu, sistemul scolar romanesc e OK. Mai are multe de invatat, insa din fericire sunt si destui profesori cu o gandire occidentala, care probabil ne vor aduce pe calea cea buna. Scolilor din Romania le lipsesc multe lucruri, elevilor, la fel. In timp ce scolilor le lipsesc banii, elevilor de ziua de azi le lipseste motivatia... Insa mie imi place la scoala si profit din plin de ea si de satisfactiile oferite. Desi eforturile depuse sunt enorme.
Sa va spun un secret? Visul meu este acela de-a deveni profesoara intr-un sistem putin subred. Insa am speranta ca si contributia mea il va face sa prospere odata si odata... (Cristina Maria Moldovan)