Cel mai frumos gest mi l-a facut... sotia mea. Cand ne-am cunoscut, mi-a spus ca niciodata, dar niciodata, nu o sa aiba copii, pentru ca pur si simplu nu doreste sa-si deformeze corpul sau sa nu doarma noptile. Am acceptat-o asa cum era, pentru ca o iubeam si credeam ca o sa se schimbe daca ma iubeste. Au trecut 7 ani de la casatorie si in tot acest timp ea luase anticonceptionale, cu toate ca eu tot ii spuneam ca-mi doresc enorm de mult un copil, iar ea se facea ca nici nu aude.

Intr-o zi, venind de la serviciu, ea ma astepta cu o cina romantica, nici nu visam ce o sa-mi zica, mai ales ca de multe ori facea aceste gesturi romantice. Dupa ce am luat cina, in timpul unui dans foarte lent, imi sopteste la ureche: O sa fi tatic!. In momentul acela am mers repede sa opresc muzica si am rugat-o sa repete ce-a zis, credeam ca nu am auzit bine sau ca visez, iar ea a strigat cat a putut de tare Vom fi parinti!!!!!!. Am inceput sa plang de fericire si, odata cu mine, si sotia mea. Mi-a marturisit ca de un an nu mai luase pastile si ca dorea sa-mi faca o surpriza, ca ceea ce a spus cand ne-am cunoscut au fost vorbe fara rost si-si doreste foarte mult si ea acest copil.
Acum fetita noastra are 4 anisori si este lumina ochilor ei (si a mei) si suntem foarte fericiti. Nu credeam vreodata ca voi cunoaste aceasta fericire! (Ovidiu)