Omul mare care a facut cele mai multe fapte bune pentru mine este bunica mea, deoarece ea ma tinea in brate cand eram mica, ma ingrijea cand mama era la serviciu. Cred ca toti oamenii mari care m-au ajutat sunt cei care mi-au vorbit frumos, adica nu m-au suparat, m-au acceptat asa, recunoscand ca si ei au defecte, chiar daca sunt mari.

Oamenii mici care m-au suparat au ramas mici ca si in povestile pentru copii, adica nu au reusit sa ma faca sa renunt la visul meu. Deci, oricine ne doreste raul, si exista astfel de persoane, reprezinta o alta fata a acestei lumi, si atat, nimic mai mult.
Mama este pentru mine cel mai mare om, ea este cel mai bun profesor pe care l-am avut. Nu trebuie sa fii doctor ca sa fii cea mai buna mama!
Oamenii mici pot deveni oameni mari... sa nu uitam! (Ionela-Cristina Mates)