Am fost marcata in copilarie de vorba mamei: "ce-o sa zica lumea?" si imi doream destul de mult sa multumesc pe oricine, ca sa nu ma vorbeasca de rau. Cand am mai crescut, mi-am dat seama ca oricum ma vorbeste lumea de rau, indiferent ce as face, si ca trebuie sa imi construiesc propria-mi personalitate, sa nu mai plec urechea la orice si sa imi vad de treburile mele.
Sincer, sunt mandra de lucrul acesta, practic mi-am creat libertatea, abandonand toate constrangerile de a nu face aia si aia, ca o sa zica lumea ... cred ca metoda mea este buna, cu atat mai mult cu cat oamenii au devenit mai rai.  Ce-ar insemna daca as pune la suflet ce zic diverse persoane in prezent? Nu vreau sa ma gandesc...
Realizez insa ca trebuie sa ascult sfaturile si parerile celor apropiati: ale parintilor, prietenilor apropiati si iubitului meu, pentru ca tin la mine si imi vor binele, de aceea sunt dispusa sa ascult orice sfat care ma poate schimba in bine, pentru ca suntem cu totii oameni si ajungem sa facem greseli sau sa ranim persoane fara sa ne dam seama. (Roxana Dragoi)