"Iubirea este singura pasiune care te rasplateste cu o moneda fabricata de ea insasi... jertfa."
Asa imi voi incepe povestea mea de dragoste, povestea care nu s-a sfarsit si care continua si astazi si va continua pentru totdeauna, pana cand moartea ne va desparti. Stiu ca suna a fantasmagorie sau a text de adolescent indragostit care este prins in mare "valtoare a vietii", dar nu e asa! Poate ca este adevarat ce se scrie in carti, si cred cand aud ca exista sufletul pereche, ca exista oameni care sunt nascuti unul pentru celalalt... Nu trebuie decat sa-l cauti, sa-i dai sansa sa-ti intalneasca privirea, caci fericirea adevarata e totdeauna o clipa, iar aceasta clipa poate fi exact acea privire!
Trist... Sunt oameni pe acest pamant care intr-o viata nu reusesc sa intampine aceasta clipa sau nu ii acorda atentia necesara!
Dragostea e "hoata", te fura, te insala, dar tot ea este aceea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte piedestale sufletesti. Este singura care te poate salva din lumea asta cruda si plina de negura. Octavian Paler spunea: "Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga, sau amandoi pierd!"
"A fost odata...", nu voi incepe astfel, ci pur si simplu am sa va scriu ca si cum m-as confesa jurnalului meu.
Era vara, vesnicul anotimp al iubirii, eram trista, dezamagita si lipsita de orice urma de incredere. Tocmai ma despartisem de baiatul pe care sincer il iubisem, baiatul care reusise sa ma faca sa fiu fericita doar pentru trei zile. Toata amintirea lui imi macina existenta! O lunga depresie, multe lacrimi, neincredere in fortele proprii si multa durere, cam astea au fost sentimentele dupa acea ruptura de el! Incercam sa trec peste, sa uit, sa nu-i mai acord nici o secunda din timpul meu. Ce imi ramasese erau doar prietenii cu care imi petreceam tot timpul tocmai pentru a nu fi singura si a ma gandi la El.
Si iata ca intr-o zi de august, ca din senin, ca o raza de soare aparuta printr-un geam spart intr-o camera intunecata, a aparut el, omul care avea sa-mi redea increderea in mine, omul care avea sa ma iubeasca neconditionat, omul care a reusit sa ma faca sa zambesc! Avem multe amintiri minunate, nu as vrea sa le povestesc, pentru ca nu as vrea sa intru prea mult in detalii, sunt amintiri triste, dar si fericite, care au reusit sa-mi marcheze sufletul. Am luptat mult pentru a fi cu el.
Toata suferinta s-a transformat intr-o mare de fericire. Nu regret nici o clipa!
Acum suntem casatoriti de aproape 9 ani, avem un baietel de 5 anisori si ne amintim cu drag de acele clipe pline de magie! Cred ca pentru a fi fericit in viata trebuie sa lupti, dar si sa te lasi purtat de destin! (Ancuta Pistol)