In primul rand trebuie sa ne gandim la faptul ca omul este o fiinta ce isi desfasoara o mare parte a activitatilor in societate. Cat de putin ne-ar pasa de felul cum ne vad ceilalti, nu putem face abstractie de faptul ca trebuie sa ne adaptam pentru acest tip de trai. Daca nu am proceda ca atare, ar insemna sa fim egoisti, sa nu ne pese de disconfortul pe care il producem celor din jur prin tinuta, comportament, exprimare etc., si astfel am fi priviti cu neplacere.
Nu trebuie sa ne raportam neconditionat la ceea ce se intampla in jurul nostru sau la ceea ce se asteapta de la noi, insa un minim nivel de deschidere spre aceste lucruri este obligatoriu. Trebuie sa filtram prin sita bunului-simt propriu asteptarile pe care ceilalti le au de la noi si sa procedam in consecinta. In ceea ce priveste reflexia noastra din ochii partenerului, lucrurile sunt si mai clare. Aici este loc de si mai multe compromisuri. Nu din acelea in care ai mai mult de pierdut, ci compromisuri in avantajul ambelor parti. Efectele benefice se vor rasfrange automat asupra noastra si acest fapt nu poate decat sa stranga si mai mult relatia. Chiar nu-mi pasa daca trebuie sa renunt la un accesoriu pe care stiu ca partenerul meu nu il agreeaza. Renuntand la acesta, imi asigur apropierea omului de langa mine, si acest lucru conteaza cel mai mult. (Adriana Moldovan)