Desi am doar 19 ani, pot spune ca am fost dezamagita in mod repetat de toti asa-numitii "iubiti". Fiecare baiat are felul lui de a fi, dar, sincera sa fiu, inainte sa-l intalnesc pe actualul iubit nu m-am gandit nici o clipa ca baietii difera unii de ceilalti prin comportament. Din moment ce toti imi dovedisera acelasi lucru - ca nu vor decat ceva trecator, fara sa investeasca sentimente -, i-am clasificat pe toti intr-un singur cuvant, scurt si la obiect – porci. De aproape doi ani, regret nespus aceasta eticheta pe care am oferit-o sexului opus.
Iubitul meu Daniel m-a cucerit cu o privire calda si un zambet minunat. Nu stiam ce se intampla cu mine si nu voiam sa ma impac cu ideea ca ma indragostisem. Sa-mi repet greselile la infinit?! Imi jurasem ca nu o sa mai investesc sentimente, ca mai apoi sa raman iar singura si sa sufar.
Imi doream sa il revad, dar imi era teama de repercusiuni. Nu voiam sa mai sufar si nu stiam cum sa ma feresc de a ceda farmecului lui. Dupa multe insistente - din partea sa - de a ne revedea mi-am calcat intr-un final pe orgoliul prostesc si am acceptat invitatia sa. Initial am vrut sa vin la intalnire cu prietena mea cea mai buna (ea il cunostea si avea sa imi fie mult mai usor sa port o conversatie), dar, cum ea nu a putut, m-am dus singura.
Cand i-am revazut ochii ce sclipeau in noapte si zambetul dulce ca de copil mi-am simtit bataile inimii in gat. Ca sa imi stapanesc trairile interioare l-am intrebat timida Unde mergem?, iar el mi-a raspuns zambind Tu alegi. Eu, nestiind ce sa ii raspund, i-am spus grabita In parc e bine?, atunci el nu mi-a mai dat nici un raspuns si am mers asa unul langa celalalt pret de cateva minute. Linistea era suparatoare la un moment dat si am inceput sa vorbim despre tot felul de aiureli, doar ca sa treaca timpul mai repede. Cand am ajuns in parc, ne-am plimbat, am privit cerul plin cu stele ca doi indragostiti, la un moment dat mi s-a facut frig, iar el m-a strans in brate ca sa ma incalzeasca si mi-a dat si primul sarut.
Ma indragostisem, din nou, dar negam lucrul acesta. Orice as fi facut, gandul imi zbura la El. Era singura persoana ce imi aducea zambetul pe buze doar cand chipul sau imi aparea in minte.
Dupa o luna fara o zi de cand ne intalnisem ne-am dus la el - eu, el, prietena mea cea mai buna si un prieten de-al lui. Prietena mea si prietenul lui s-au dus in dormitor la calculator, iar noi am ramas impreuna in bucatarie. Dupa indelungi sarutari si imbratisari, el s-a ridicat din pat, evident mie mi-au trecut automat prin minte numai ganduri negre - Am gresit cu ceva?! Vrea sa ne despartim?! -, dar el a scos din buzunar un saculet micut si l-a intins spre mine. Eu am ramas muta de uimire si nu am stiut cum sa reactionez, iar el ma indemna sa il deschid.
L-am deschis usor tremurand. Inauntru era un inel. L-a luat din saculet si mi l-a pus pe deget, marturisindu-mi ca niciodata nu se indragostise cu adevarat si ca eu sunt prima si singura persoana ce l-a facut sa isi incredinteze inima cuiva. Dupa ce am auzit acele cuvinte si mi-am vazut inelul pe deget, am renuntat la faza de negare in care ma aflam si i-am marturisit ca si eu il iubesc.
De atunci am petrecut mult timp impreuna, eu i-am cunoscut parintii, el la fel pe ai mei, am fost alaturi unul de celalalt cand am implinit 18, 19 ani, eu, respectiv 20, 21 de ani, el, am fost impreuna la mare, la Targu Jiu, Filiasi, Alexandria,Telesti (satul natal al tatalui lui, care are un peisaj superb catre Muntii Parang). M-a ajutat chiar sa obtin si permisul de conducere.
Cu el am cunoscut iubirea adevarata si reciproca, intelegerea, sinceritatea, increderea si respectul.
Am petrecut clipe de neuitat, superbe as putea sa spun, pe care sincer as vrea sa le retraiesc alaturi de el, dar bineinteles am avut si clipe intunecate, ce probabil ne-au maturizat si ne-au consolidat relatia. Sora lui Daniel a avut un iubit de doi ani si ceva, iar acesta a murit intr-un accident de masina (el fiind situat pe locul din dreapta soferului - singurul decedat, in masina aflandu-se trei persoane cu tot cu el). Pierderea lui ne-a afectat pe noi si familiile noastre. Fusesem impreuna cu sora iubitului meu si iubitul ei la mare si era un om minunat, dar probabil Dumnezeu a avut nevoie de un inger acolo sus.
Nu a trecut mult timp de la decesul acelui baiat si noi ii simtim inca lipsa, dar aceasta pierdere ne-a facut sa fim mai puternici si mai uniti, sa realizam ca tot ceea ce avem si ce am facut pana in clipa de fata ni se poate lua intr-o secunda. Pentru clipele de cosmar pe care le-a trait sora iubitului meu, eu o admir din tot sufletul, deoarece a avut puterea sa nu recurga la un gest necugetat si si-a inghitit amarul in liniste. As da orice sa isi recapete fericirea, dar sunt sigura ca iubitul ei de acolo din cer ii va trimite pe cineva care sa aiba grija de ea si sa o iubeasca cum o iubea el.
Imi pare rau ca am scris si aceste randuri pline de tristete, dar am simtit nevoia sa ma descarc. Si probabil ca stiti si voi ca o relatie are si clipe frumoase, si clipe mai putin frumoase, poate chiar groaznice, ca cele prin care am trecut noi. Important este ca noi, din data de 27.03.2009, nu ne-am certat niciodata si am ramas impreuna, iubindu-ne pe zi ce trece mai mult si sustinandu-ne reciproc si neconditionat. El e singura persoana in care am incredere deplina si ne-am demonstrat reciproc sentimentele prin fapte, nu prin vorbe. Am fost acolo unul pentru celalalt si la bine, si la rau, mai ales la rau. (Love)