Ea a aparut in viata mea inca de timpuriu. Mi-era colega. Eram zi de zi in preajma ei. Glumeam, dezbateam teme, discutam in contradictoriu, ne sustineam si parca eram mereu pe aceeasi lungime de unda... si asa s-au scurs 5 ani. Intr-o primavara, discutand cu ea vrute si nevrute pe messenger, mi-a spus ca vrea sa-si petreaca ziua de 1 mai pe faleza, ca vrea sa admire copacii infloriti, ca-i este dor de ei.
Nu voia petrecere in Vama, nu distractie la gratar, ea voia sa admire copacii infloriti... Ce gingas! Inima mi-a tresaltat de bucurie si m-am oferit pe loc s-o insotesc, sa-i admiram impreuna - nu se cadea sa se plimbe de una singura, nu? Ne-am intalnit, ne-am plimbat ore in sir vorbind in nestire, zambind, admirand pomii infloriti, mirosind parfumul lor. S-a lasat seara, racoare, ei ii era frig, eu am strans-o in brate s-o incalzesc si uite-asa ne-am dat seama ca suntem facuti unul pentru celalalt.
Si astazi ne-amintim cu drag de acel 1 mai nevinovat si magic, de acei pomi minunati care ne-au unit destinele. De cate ori vad pomii infloriti mi-amintesc de acele momente magice. Suntem suflete pereche, ne iubim nespus si pretuim fiecare clipa pe care o petrecem impreuna. O iubesc mai presus de orice, e ratiunea mea de a trai si raza de soare ce-mi lumineaza fiecare clipa. (Andrei Nechifor, Foto: Stock.XCHNG)