Am un copil de 10 ani si ma gandesc cu groaza ca nu va mai beneficia de nici una din bucuriile care mi-au luminat copilaria. Nu va lua niciodata o cireasa sau un mar din copac, deoarece l-am invatat sa nu manance fructe nespalate. Nu va bantui zi-lumina pe dealuri si vai, are telefon mobil si il voi putea chema acasa oricand. Saraca mama ma vedea dimineata, cand luam un colt de paine, si seara, cand veneau vacile de pe imas si noi nici macar nu aveam vaca.  Petreceam seri intregi pe ulita inventand jocuri.

Acum, de nu se joaca pe PSP, e pe telefon sau pe calculator.
Eram fascinata de mirosul de regina noptii, acea floare alba insignifianta, ziua maiestuoasa si tulburatoare noaptea. Acum numele i-a fost furat de o planta cu flori multicolore, uniforme, care raspandesc acelasi parfum indiferent daca pe cer arde astrul zilei sau vegheaza tainic luna.
Pe copilul meu, cand si-a pregatit bagajele de vacanta, l-am vazut ca isi ia gelul spray pt curatat mainile si l-am intrebat: Ce faci? Il pun sa-l am in borseta, ca nu voi avea mereu acces la apa si sapun... Asa l-am educat, asa il am.
Eu am mancat in copilarie toate poamele nespalate, am cerut apa de la toate batranele si am mancat covrigi primiti la biserica de la toate matusile, fara ambalaj de protectie sau termen de garantie.
As vrea ca al meu copil sa aiba parte de o lume curata. Sa nu existe virusi si tulpini mutante in orice aliment. Sa simta gustul adevarat al fructelor. Sa am curaj sa il las liber o zi intreaga, fara telefon, insa sa nu ma tem ca vreun dezaxat ii distruge inocenta. Sa nu care dupa el apa plata, ca fantanile si izvoarele sunt contaminate cu nu stiu ce nitriti. Sa vad ca in jocurile copilariei exista si altceva decat razboi, ranchiuna si razbunare. Sa il vad ca imagineaza povesti fantasmagorice din norii ce se joaca pe cer, nu din strategiile si levelurile de la Stapanul Inelelor. Sa il vad ca mananca cu pofta ciorba de cocos de tara, din acela cu kilometraj la picioare, nu doar pieptul de la puii din comert si meniurile de McDonald’s. (Nicoleta Constantinescu)