Aspectul conteaza…

Imprimare

Prejudecati? Off, oamenii din ziua de azi... Da, exista multe prejudecati pe tema culorii parului, dar eu, una, nu jonglez cu acest tip de prejudecati. Problema, astazi, este modul in care privesc oamenii lucrurile,  intr-un mod rautacios, care merge pe principiul "aspectul conteaza cel mai mult". Nu spun ca nu este un factor important, dar nu ar trebui sa fie in nici un caz un factor decisiv. Cat despre modul in care m-a ajutat pe mine culoarea parului... (nu vorbesc despre coafura, pentru ca sunt adepta stilului casual, parul lasat liber sau strans intr-o coada lejera, evident, la spate).
Cand am terminat gimnaziul, eram genul acela de fata de 14 ani care crede ca tot ce zboara se mananca, genul de fata micuta, grasuta, naiva, eh, stiti si voi cum e la 14 ani. In orice caz, cand am ajuns la liceu, am inceput sa slabesc, mi-a crescut podoaba capilara considerabil si mi-am luat-o in fata de indeajuns de multe ori, incat sa nu mai fiu asa naiva. Cu toate acestea, ramasesem cu complexe de inferioritate din timpul gimnaziului si nu ma vedeam ca pe o cine stie ce frumusete.
Pe de alta parte, o vedeam pe ea, colega din banca din fata: cu forme, nu cine stie ce frumoasa, dar atitudinea ei ma facea sa o vad foarte frumoasa, inalta (sau cel putin mai inalta decat mine), cu succes la baieti... stiti voi, genul de fata perfecta, ce are tot ce vrea. Ca un plus, era vopsita roscata. Azi-asa, maine-asa, am decis ca era cazul sa nu mai fiu aceeasi Alexandra dintotdeauna si ca trebuie sa schimb ceva la mine... hainele? Nu! Stilul sport e confortabil si imi place (am schimbat mai apoi si hainele). Caietele roz cu ceva mai sobru? Hmm, poate... Prietenii? Ah, cum sa-mi schimb prietenii, doar sunt prieteni! Sa ma tund putin? Nuuuuuu! Categoric NU! "Heeeei, as putea sa-mi schimb culoarea parului".
Dupa o munca de convingere extenuanta si aproape interminabila cu mama, am luat-o "de manuta", cum s-ar spune, si am mers intr-un magazin unde, printre altele, erau si felurite vopsele de par. Am ales o nuanta deschisa de roscat si, entuziasmata pana in maduva oaselor, am platit la casa si am plecat.
In fine, ideea este ca, dupa ce m-am vopsit, ma simteam o alta persoana. Nu e vorba ca s-ar fi vazut mare diferenta, parul meu natural avand o nuanta de castaniu, dar era ideea ca sunt intr-un fel altcineva, ca sunt roscata si ca, daca altii nu vad asta, eu stiu si e deajuns.
A trecut ceva timp de atunci, de cand am mai multa incredere in mine, de cand fac lucrurile mai bine, stiind si gandind ca pot sa o fac, de cand am reusite atat pe plan profesional, cat si pe plan sentimental, de cand, ei bine, am invatat ca sa ma dau cu ruj rosu si sa port tocuri sta in caracterul meu de roscata aproape insesizabil, in caracterul meu de femeie! (Alexandra Maxim, Foto: Stock.XCHNG)

http://atl-service.kiev.ua/
http://senordecor.com.ua