Fiecare parinte doreste copilului sau tot ce este mai bun pe lume. Ca mama, doresc ca fetita mea sa traiasca intr-o lume fara grija zilei de maine, fara probleme si fara rautate. Dar stiu ca acest lucru nu se poate, de aceea ii ofer (pe cat se poate) o educatie "in ton" cu timpurile noastre. Din aceasta educatie nu lipseste credinta in Dumnezeu. Inca de la o varsta frageda am invatat-o sa spuna rugaciuni si sa se inchine in fiecare dimineata si seara. Ca tot este post, i-am explicat semnificatia acestuia (nu stiu cat a inteles, dar o sa ma ocup de acest aspect de fiecare data), ii explic ca prin post iti cureti sufletul de rautati. Deja stie ca de fiecare data cand postim mergem la biserica pentru a vorbi cu parintele si pentru a lua impartasanie.

Odata, uitandu-se mai atenta la o icoana cu Iisus rastignit, m-a intrebat: "Mami, de ce Doamne-Doamne are sange la maini si la picioare, de ce sta asa pe cruce, ce-are pe cap?" Desi are doar 5 ani, gandeste ca un om mare, asa ca am inceput sa-i explic si a inteles ceva: ca s-a sacrificat pentru ca oamenii sa fie mai buni.
In Saptamana Mare ii place sa mearga la Denii, sa cante si ea acolo la cor; adora sa ma ajute la vopsitul oualor, la facut pascuta si alte bunatati specifice acestei Sfinte Sarbatori. Mai are un motiv pentru a iubi Pastele: atunci vine iepurasul, iar mami ii cumpara hainute si pantofiori noi. Mi-as dori ca timpul sa stea in loc, fetita mea sa nu cunoasca greutatile si rautatile vietii. (Elena)