L-am intalnit intr-o seara racoroasa de toamna. Ploua, asteptam autobuzul intr-o statie fara copertina. Era mic de statura, cu ochi albastri, imbracat sport, politicos, tipul de frumusete masculina care nu epateaza, dar emana caldura care te topeste din priviri. Am facut cunostinta si am vorbit fara sa ne plictisim, apoi am schimbat numere de telefon. La plecare m-a sarutat pe obraz, nu am simtit pasiune, am simtit ca asa trebuia sa se intample, nu te desparti fara un gest de un prieten drag sau de un frate. Am pastrat numele lui, ma bucuram de fiecare realizare a lui, caci cauta prin munca sa isi depaseasca limitele, dar ne-am oprit aici. Exista intre noi bariera varstei: era cu zece ani mai mic decat mine.
Nu am avut noroc in dragoste, pentru ca nu am ales niciodata lucid. Dupa despartiri, ca orice om am suferit si m-am considerat inferioara. A urmat sirul intrebarilor acuzatoare: De ce m-a parasit?, Sunt urata?, Sunt proasta?, Nu stiu sa ma port?, Sunt blestemata sa raman mereu singura?
Astazi am gasit raspunsul la toate intrebarile. Doi oameni care nu se potrivesc se despart in mod inevitabil, pentru ca au valori, gusturi, aspiratii diferite. Cea mai hidoasa este uratenia spirituala si nu merita sa traiesti cu un om care nu-si apreciaza frumusetea sufletului. Din punctul de vedere al celui care nu te intelege, poti sa fi considerat prost, chiar daca faci descoperiri epocale. Oamenii aleg sa ramana singuri.
El, baiatul pe care l-am intalnit in seara de toamna tarzie si ploioasa, asteapta rabdator de zece ani ca eu sa-i dau o sansa. L-am mintit pana la epuizare, amanandu-l: Ne vom intalni maine, Trec luni sa vorbim, Ma duc sa fac piata si vin la tine la magazin… Am crezut ca ma va uri si nu imi va mai vorbi, dar rabdarea lui este fara margini. L-am spionat din umbra si stiu ca nu are pe nimeni, dar ma paralizeaza frica.
Am riscat in alte relatii care nu aveau un strop de sansa, am pierdut vremea, de aceea cred ca am ramas singura, pentru ca am vrut asta. Uneori ne facem ca nu vedem cand cineva ne iubeste sincer si alergam dupa himere! (Elena Stan)