In urma cu doua luni de zile am cunoscut un baiat cu care am stabilit o intalnire prin intermediul internetului. Eu sunt o fire care se implica atunci cand intra intr-o relatie, dar in situatia de fata nu putea fi vorba de asa ceva, pentru ca el avea o prietena de vreo 3 ani. Stiam lucrul asta, din discutiile pe care le avusesem initial, el lucrand si invatand intr-un oras mare, venise in weekend acasa, mai mult pentru a ma cunoaste. Am mers sa ne vedem mai mult pentru a iesi din monotonie, mai ales ca atunci nu aveam pe nimeni.
Nu as fi crezut ca te poti indragosti intr-o seara de cineva, pentru ca lungul sir de relatii esuate ma invatasera sa fiu mai rezervata in sentimente, insa se pare ca a fost ceva mai puternic decat vointa mea. Doua saptamani am fost nostalgica, abatuta, indragostita. Desi i-am dat de inteles ca simt ceva pentru el, mi-am dat seama ca nu va putea fi ceva intre noi, mai mult decat o simpla amicitie, ceea ce el imi spusese cred ca de prima data, dar eu in acel moment nu-l auzeam pentru ca visam cu ochii deschisi. Acum ca a trecut ceva timp, cred ca e mai bine daca incerc sa-l uit, sa nu-l caut si sa merg mai departe.
Cautand sa-mi ocup mintea cu noi activitati, sa invat lucruri noi si sa astept venirea primaverii, imi vor fi de ajutor sa trec peste asta. Povestea mea poate nu e una complicata, nu e vorba de o relatie sudata ce sa se fi incheiat brusc, sau in imprejurari urate... e scurta, da, dar cand stii ca ai cunoscut un om care nu poate fi al tau, poate fi la fel de dureros. Acum am pe cineva, dar mai mult e prietenie intre noi, nu vreau sa-l folosesc pentru a uita, nu mereu e valabila zicala "cui pe cui se scoate". Important e sa fiu optimista si sa ma bucur de fiecare lucru bun care mi se intampla, oricat de marunt ar fi. (Roxana Cristina)