As dori ca Romania de maine sa fie o Romanie curajoasa, o Romanie demna, responsabila, care se iubeste si se respecta. As dori ca tara in care va creste copilul meu sa fie o tara care isi valorifica trecutul, se mandreste cu el si il considera o carte de vizita. O tara care stie sa treaca peste esecuri si care priveste cu zambetul pe buze spre viitor. Avem un tezaur atat de impresionant si emotionant de trairi, de traditii, de aspecte spirituale, incat este pacat sa il pierdem. Este mostenirea noastra, este entitatea noastra intr-o lume care tinde spre uniformizare.
Fiecare dintre noi poate face cate ceva contribuind cate putin. Important este sa ne educam copiii in spiritul iubirii de tara, al respectului pentru traditie. Minunate ocazii sunt sacrele sarbatori ale Craciunului sau ale Pastelui. Ii explic copilului meu cat sunt de importante si ca ele exista de cand ne-am format ca popor. Il antrenez in activitati specifice, ii vorbesc despre importanta postului, a rugaciunii, chiar daca, fiind mic, inca nu poate tine post. Dar toate acestea pentru ca stiu ca mai tarziu vor fi o buna investitie si isi va aminti la aceste momente sacre povestile spuse de mine si se va stradui si cu copiii ei sa faca acelasi lucru. (Iuliana Felicia Maciuca)