Ca orice femeie, am trait nenumarate experiente la cumparaturi, dar in ultimul timp am observat ceva legat de procesul propriu-zis al achizitionarii unui produs. Banuiesc ca din cauza crizei si a scaderii numarului de cumparatori (multi reorientati spre shopinggul de super- si hypermarket!), in micile magazine de imbracaminte, incaltaminte, lenjerie sau mixurile de obor, vanzatoarele experimenteaza un sentiment de neputinta in fata tavalugului de greutati financiare si ar face orice sa te determine sa achizitionezi ceva, orice!
Mergand pana la minciunile sfruntate de genul ceea ce vezi in oglinda nu este adevarat. N-am suportat niciodata privirile prin care o vanzatoare incearca sa imi ghiceasca masura la haine si, mai mult, sa ma sfatuiasca sa imi iau o masura mai mica sau alt model numai pentru faptul ca ele nu au in magazin ceea ce vreau eu! Stiti, ma duc la alimentara si cer niste kefir, iar vanzatoarea imi raspunde: Avem sana daca doriti, bineinteles ca nu doresc sana!
Ultima oara, cineva a incercat sa imi spuna ce masura port la lenjeria intima si chiar a insistat, desi eu ii tot repetam ca stiu precis de multi ani in ce "incap". Ca urmare, atunci cand intalnesc astfel de angajate in comert, iau totul ca pe o agresiune la adresa mea si renunt sa mai cumpar ceva din acel loc. Aceasta interactiune umana neplacuta ma face sa apelez deseori la cumparaturile on-line, desi dezavantajul de a nu putea studia de aproape produsul este evident. Cel putin nu sunt nevoita sa suport privirile grele de repros atunci cand ma hotarasc sa parasesc magazinul cu mana goala. (Cornelia-Crina Popa)