Povestea mea este despre o intalnire care m-a marcat pentru mult timp, cea cu familia mamei mele. Mama mea este din Bacau si are noua frati, doi sunt in Spania, iar ceilalti locuiesc in partea de est a tarii. La casatorie, acum 24 de ani, ea s-a mutat la tatal meu, in judetul Olt. Din cauza distantei mari, vizitele mele la bunicii din partea mamei au fost atat de rare, incat le pot numara pe degetele de la o mana. Una din vizite am avut-o anul trecut, dar parca timpul nu a trecut peste aceasta amintire.

A fost unul dintre cele mai emotionante momente din viata: mi-am revazut bunicii, unchii si verii pe care nu ii cunosteam. Am petrecut o saptamana cu aceasta mare familie care mi-a schimbat cateva obiceiuri si conceptii. Tin sa spun ca familia mamei este foarte credincioasa: un unchi este preot, a construit o bisericuta in munti, iar ceilalti traiesc strict dupa cuvantul Domnului. Trebuie sa recunosc ca mie, in timp, mi-a pierit credinta pe care o aveam in copilarie, iar stilul meu de viata nu as putea spune ca este chiar pe calea cea buna... Insa timpul petrecut cu ei m-a influentat pozitiv in acest sens; iar din acest sens au rezultat ramificatii catre mai multe fapte si gandiri ale mele. Sfaturile si invataturile lor m-au facut Om, un om bun, fericit si cu cea mai calda liniste sufleteasca. Sentimentele traite atunci si dupa aceasta intalnire au fost atat de profunde, incat as putea sa irosesc mii de cuvinte si tot nu as reusi sa le descriu... (Catalina Geapanu)