De multe ori, cand ma napadesc grijile si ma descurajeaza goana zadarnica dupa vreo solutie la o problema mare cat un soricel vazut prin lupa, inchid ochii si ma las in voia gandului, care ma poarta pana in bratele mamei... Si acum, la cei 63 de ani ai mei, imi gasesc refugiul langa mama, cu capul in poala ei si sa-i simt mana aspra de munca, cum se face de catifea cand imi mangaie parul... Imi vorbeste molcom si vorbele-mi patrund framantarile si deodata problemele dispar si sunt iar copilul descult care alearga cu oitele pe campii, fara nici o grija. Mama s-a dus de mult, dar de cate ori am nevoie de ea se invoieste de la ingeri si vine la fetita ei sa-i dea mangaiere... Sa va iubiti mamele! (Georgeta Cucos, Foto: Stock.XCHNG)