De cand eram copil spuneam ca-mi doresc, cand am sa fiu la casa mea, o fetita. O fetita frumoasa, sa o imbrac cu rochitele si sa-i impletesc codite. Dorinta am pastrat-o, la 11 ani dupa casatorie nu aveam inca un copil si mi-l doream nespus. Intr-un final, dorinta mi s-a implinit. Am o fetita ca o papusa. E sufletul meu. Nu iubesc nimic mai mult pe lume. Am iubit-o inca din burtica, cand ii cantam si ii spuneam poezii. Vreau sa fim cele mai bune prietene, sa-mi spuna ce are pe suflet, sa o pot sfatui, asa cred ca pot preveni orice greseala.

Ma iubeste nespus, si pentru ca acum are 6 ani, vrea sa ma ajute la treaba, sa muncesc mai putin, incearca sa-si stranga patul sau sa mature, sa faca in camera ei curatenie. Si pentru a intelege cam cat ma iubeste, trebuie sa va dau un exemplu. Am fost foarte racita si trei zile am rugat-o sa nu ma pupe, sa nu-i dau raceala. Insa, cand am pupat-o pe spate, m-a intrebat de ce am facut-o, caci o sa-i dau raceala, si dupa ce i-am explicat de ce nu este asa, a inceput sa planga. Am intrebat-o ce s-a intamplat si am primit urmatorul raspuns: Daca ai sti de cate ori as fi vrut si eu sa te pup pe spate in astea trei zile! Nu pot sa va spun decat sa va doriti copii si veti descoperi cat de goala va era casa inainte de aparitia lor. Iubiti copiii si veti intalni puritatea dragostei lor! (Oana Nicoleta Rosu)