Va e dor de putina istorie? Am umblat in arhiva familiei si am hotarat sa va daruiesc cateva file din ceea ce am putut extrage din dosarele ingalbenite de vreme. Prima pagina este un ordin de rechizitie din 20.02.1934. Nu stiu cat de lizibila este fotografia (e facuta cu telefonul), insa strabunicul meu a dat atunci, pentru folosinta armatei, un cal roib-deschis in valoare de 5.400 de lei. Nu mai stim ce s-a intamplat cu calul, deoarece si stapanul a murit in acel razboi. Un al doilea document este ordinul de chemare si mobilizare din 29.11.1923, pentru acelasi strabunic care, potrivit livretului, era nascut pe 23.10.1899. O alta poza va arata cum, in 1925, s-au achitat 738 de lei in contul arendei si al impozitului pe pamant.

Strabunicii mei au fost oameni simpli, tarani obisnuiti, insa stiutori de carte. Strabunica a murit cand eram in generala. Ca orice om legat de pamant avea un ritual duminica dupa-amiaza, ii placea sa imi arate lucrurile pregatite pentru inmormantarea ei. Atunci mi se parea macabru, acum insa realizez ca fiecare obiect era cumparat cu mari sacrificii sau tesut cu mare drag. Am gasit prin hartii inclusiv listele cu cate galeti, prosoape "dulachi" (acele scanduri mai groase care se pun in mormant ca si punti). Ma gandeam ca si ritualurile noastre stramosesti isi au logica lor... esti atat de preocupat sa iasa totul bine, incat treci mai usor peste durere. Acum cand sunt firme specializate pentru asta, te afunzi in durere, depresii si suferinta este mult mai mare. (Nicoleta Constantinescu)