Anii studentiei si viata de camin

Imprimare

Pentru mine, anii studentiei au fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, iar viata de camin a fost super! Am urmat facultatea la Cluj, la Universitatea "Babes-Bolyai". Dar pentru ca aceasta universitate are cateva zeci de mii de studenti, nu am primit un loc in caminele facultatii din complexul "Hasdeu". O prietena mi-a recomandat un internat de liceu, unde cazau si studenti la etajul superior rezervat pentru asa ceva. Nu aveam alta optiune si am acceptat, dar cand m-am cazat, am constatat urmatoarele: erau 8 locuri in camera (camerele erau imense); nu aveam prize in camera, dar exista o "camera de prize", care era si uscatoria (am avut noroc ca nu m-am electrocutat la cata apa era pe jos). Mi s-a spus ca fusese un incendiu de la o priza folosita gresit de o eleva, asa ca au luat masuri drastice.

Nu aveam voie sa ne aducem frigider (consuma prea mult curent, ni s-a spus), dar exista un frigider mare pe hol pentru toata lumea. De fiecare data cand imi aduceam mancare de acasa, foarte rar o mai gaseam si a doua zi, asa ca preferam sa mananc la cantina. Celelalte fete isi tineau mancarea in doua sau trei pungi (una intr-alta), iar inauntrul lor, alaturi de mancare, tot felul de mesaje de "bunastare" si "urari de bine" adresate celor care le fura mancarea. Dar, in ciuda tuturor acestor neajunsuri, am avut colege de camera foarte cumsecade. Acolo am cunoscut niste fete minunate, cu suflet bun si cu inima de aur. Fete simple, dar constiincioase si dornice de a absolvi facultatea si de a reusi in viata cu fortele lor proprii. Ne intelegeam foarte bine, aveam aceleasi pasiuni si hobby-uri: mergeam la jogging impreuna, la cantina, la cumparaturi, invatam impreuna. Doar la cursuri mergeam separat pentru ca urmam facultati diferite. Niciodata nu stateam seara mai mult de ora 12.00, ne respectam una pe alta cand cineva dormea. Imi tot spuneau colege de facultate ca ele nu pot dormi din cauza colegelor lor de camera, ca stau pana tarziu (chiar si 2-3 noaptea), dar la noi nu era cazul de asa ceva.
In timp, m-am imprietenit si cu fete din alte camere. Sa va povestesc o intamplare: m-am echipat in halatul de dus si ma indreptam spre baie, care era la capatul holului, pentru a face un dus. Dar am ajuns la baie peste aproximativ o ora. Pe hol m-am intalnit, pe rand, cu mai multe fete cu care am povestit, iar in momentul in care am ajuns efectiv la dus, am constatat ca trecuse o ora. Cred ca am facut exact ca in bancul acela cu babele de la inchisoare: au povestit cat timp au fost inchise, iar cand au fost eliberate, au mai stat inca vreo trei zile in fata inchisorii, pentru ca nu terminasera de povestit tot.
Cand eram in sesiune, toate fetele din camera invatam sau, daca vreuna nu invata, nici nu facea galagie, pentru ca celelalte sa poata invata. Asa am economisit foarte mult timp pe care alti studenti l-ar fi pierdut in drum spre sala de lectura. Intr-o zi am stat pana mai tarziu sa invatam, iar pe la 1 noaptea, in fata caminului au aparut niste betivi care se drogau. Pentru ca faceau foarte multa galagie, am aruncat cu oua crude in ei. Erau atat de beti, incat nici nu-si puteau da seama cu ce aruncasem in ei. Cand au constientizat ce se intampla, la noi era geamul inchis si becul stins si nu si-au putut da seama de unde vin "munitiile".
Acum, dupa 4 ani de la terminarea facultatii, inca mai pastram legatura, prin telefon si e-mail, si de fiecare data ne aducem aminte si povestim despre intamplarile frumoase din timpul facultatii. Cred ca niciodata nu voi putea uita acele momente, cand nu stiam ce e grija zilei de maine si mancam doar paine cu pateu in asteptarea banilor de la parinti. (Angi)

http://www.man-ms.com.ua/
http://np.com.ua/