Articolul acesta n-ar trebui, de fapt, sa fie scris. Pisu nu vrea. E pisica mea, in varsta de zece ani, care, imediat ce ma asez la masa de scris, miauna suparata, imi sare in brate si se vara intre mine si marginea mesei, cu popoul ei dolofan: ,,Scrie daca poti, na! ,,Bineinteles ca nu pot. Nu pot s-o refuz, și ea toarce in delir absolut. Pisu si cu mine suntem un model pentru minunata relatie dintre o pisica și un om. De ce? Primul motiv: Pisu ma inveseleste si-n felul asta are grija sa ma relaxez regulat. Al doilea motiv: imi cere atentie si mangaieri, un ritual multicotidian care ma imblanzeste. Nu exista nici o indoiala, animalele ne fac fericiti. De altfel, interesul pentru natura si animale ii este omului innascut. Nevoia de liniste si somn a pisicii, toaleta indelungata pe care si-o face, curatandu-si blanita, torsul ei ii relaxeaza pe oameni, le creeaza un spatiu familial.

Relatia dintre oameni si animale seamana cu cea dintre parinti si copii. Ea cere raspundere, supraveghere, afectiune, indiferent daca este vorba de mangaieri sau hrana. Cu o deosebire fundamentala: intre om si animal se ajunge rar la razboaie pentru putere. Cu animalele nu te poți certa. Pisicile sunt de fata, fac parte din intamplari. Si mai exista un motiv pentru care sa tii un animal in casa. Viata noastra sociala este lipsita aproape total de afectiune.
Cand adopta un animal, majoritatea oamenilor se uita la infatisare, daca pisica e de rasa sau nu. Dar primul lucru care ar trebui sa ne intereseze e firea lor. Ce vreau sa am in casa, o pisica batranica si lenesa, care sa doarma si sa toarca incontinuu, sau o atleta pursange, care sa transforme casa in stadion? Sa va dau exemplul meu: Pisu s-a nascut la mine in casa, e un motanel batran, care iubeste sa manance, sa doarma si sa fie pupat. In sfarsit am reusit sa va scriu acest articol. Pentru ca in momentul acesta Pisu ma vaneaza si vrea sa sara in bratele mele, mai mult ca sigur. Fericire cu o asa pisica! (Carmen Tender, Foto: www.freeimages.com)