Viata fiecarui barbat este indubitabil legata de sexul feminin. De cand m-am nascut, primul contact cu lumea exterioara a fost prin intermediul si grija mamei, care m-a nascut, m-a hranit, a avut grija de mine in toate momentele importante din viata mea si m-a ocrotit de toate relele de pe aceasta lume. Intr-o anumita masura, o alta figura feminina si materna mi-a marcat copilaria, aceea fiind bunica mea, care m-a ingrijit si mi-a dat povete, care m-a hranit si a avut grija de mine in anumite momente ale copilariei.
Educatoarea de la gradinita a fost o alta figura feminina care mi-a marcat o parte din copilarie, apoi invatatoarea de la scoala primara, care mi-a deschis ochii si m-a indrumat catre tainele abecedarului si ale matematicii, continuand apoi cu o sumedenie de profesoare, de diferite specialitati, care au predat la gimnaziu, liceu si chiar la facultate.
In perioada pubertatii, femeia era idealul de neatins si care era venerat pana la infinit, iar mai apoi persoana care ii va deschide intelectul catre frumusetile vietii si zburdalniciile inimii.
Persoana de care mi-am legat pe vecie viata, iubirea vietii mele si mama copiilor mei, este persoana care imi este alaturi la bine si la rau, pana ce moartea ne va desparti, alaturi de care mi-am cladit un camin, o cariera si, bineinteles, o familie.
Si, nu in ultimul rand, fiintele care imi marcheaza viata acum si de acum incolo, sunt cele doua fetite ale mele, lumina ochilor mei, ratiunea pentru care traiesc si pentru care as face orice sa le fie bine si sa le stiu in siguranta.
Sper ca acest periplu al feminitatii din viata mea sa fie un model de urmat si cred ca se regaseste in fiecare dintre noi. (Adrian Cristea)