Unul dintre magazinele pe care le evit total se numeste "Bambucha" (e un nume fictiv). Intru, fac doi pasi si aud trei persoane spunand in acelasi timp Bine ati venit la Bambucha, cu ce va putem ajuta?. Hello! Abia am intrat, nu stiu nici macar daca vreau sa cumpar ceva anume. Poate ma hotarasc intre timp. Nu-mi place sa fiu luata din start la intrebari. Traducerea libera este Vreau sa-mi fac targetul, cumpara mai repede ceva!. Un strop de psihologie si simt de management ar trebui sa le spuna celor care conduc vestitul lant de magazine ca nu fac bine! Daca vrei sa lasi impresia ca sari in ajutorul clientului, il lasi sa respire, sa-si clateasca ochii. Il lasi sa se plimbe, sa se simta in largul sau. Il urmaresti din priviri. Se cunoaste omul care are nevoie de ajutor si cel nehotarat caruia i-ar prinde bine un ajutor. Il vezi cu doua produse in mana si nu stie pe care sa-l aleaga? Ajuta-l atunci! Intreaba-l daca e pentru sine ori cadou pentru cineva, ce sex are persoana respectiva, preferinte… daca e un ornament, cum are culoarea camerei. Fa-te folositor, nu repeta mecanic la intrare Bine ati venit, cu ce va putem ajuta?. Pana sa renunt a mai intra in Bambucha, ma simteam ca la gara cu mesaje seci, plictisite de viata, fara pic de suflu.

In general fiecare dintre noi legam experientele de shopping de ideea de relaxare, de destindere si de placut. Uneori poti avea ghinionul sa nu fie asa fie datorita indolentei unor vanzatoare, fie datorita unor conjuncturi. Prin primavara eram in cautarea unei perechi de pantofi comode. Vizitasem mai multe magazine unde fie nu gasisem ce doream, fie era prea mult pentru bugetul meu. Eram obosita, nervoasa, stare accentuata si vremea de afara. Cand ploaie, cand soare. Aveam cu mine o umbrela pe care o cumparasem cu 1-2 luni inainte.

Shoppingul poate fi o povara sau un prilej de liniste si relaxare totala. Pentru mine, shoppingul este un adevarat chin in momentul in care am un lucru in cap, doresc cu ardoare sa-l cumpar si nu-l gasesc. Fie nu exista in stoc, fie este doar in imaginatia mea. Tuturor femeilor li s-a intamplat sa-si imagineze: As vrea o rochie sa arate cu bretele subtiri, material saten, decolteu V etc…  Am dat un exemplu oarecare… Si asa ajungem noi femeile sa fim foarte dezamagite, sa ne intoarcem acasa cu un car de nervi, sa ne razbunam pe tot ce intalnim in cale. Si asta se intampla pentru ca planurile de acasa nu coincid niciodata cu cele de la piata, cum spune o vorba veche. Ne cream in mintea noastra ceva perfect, in detaliu si cu cat avem mai multe asteptari, cu atat dezamagirea devine tot mai mare.

De cele mai multe ori imi fac cumparaturile de haine online. Nu mai am rabdare sa merg in magazine, sa le iau pe toate la rand in cautarea celei mai bune oferte, sa vad unde este mai ieftin si mai frumos, sa fiu asaltata de prea multa amabilitate fortata de politica magazinului si de comisionul din vanzari, sa probez, sa vad ca nu mai au marimea mea, sa vad ca diferite persoane se uita tot la acelasi lucru ca si mine.

Sunt ca fiecare fata, addicted to shopping. Astazi vreau sa va impartasesc o intamplare amuzanta, dar in acelasi timp stanjenitoare si penibila pentru mine. O sa va povestesc ce mi s-a intamplat anul trecut in timp ce mergeam din magazin in magazin, in cautare de bluzite, rochite, "lucruri strict feminine". Am intrat in multe magazine, pana cand m-am hotarat ca, in sfarsit, sa probez ceva. Si iata ca am pasit si in magazinul cu pricina.

Una dintre experientele mele la cumparaturi s-a desfasurat acum doua saptamani, cand am ajuns intr-un orasel doar pentru a-mi cumpara un tricou sau o bluza. Avusesem la mine banii doar pentru a-mi cumpara un singur produs, dar acel produs l-am gasit foarte greu. Am intrat mai intai intr-un magazin de unde nu-mi mai cumparasem decat un accesoriu, dar stiam ca sunt foarte multe tricouri. Spre surprinderea mea, dupa vreo douazeci de minute de cautare, nu am gasit nimic care sa imi placa sau care sa corespunda asteptarilor mele, aceasta pentru ca acasa aveam si eu cateva produse asemanatoare si as fi vrut ceva diferit. Am observat, de asemenea, plictiseala si pe fata vanzatorilor, unul dintre acestia iesind afara asezandu-se pe trepte.

Acum circa o saptamana am participat la un curs organizat de angajator in judetul Constanta. Cursul a durat cinci zile, iar la final, ca un "premiu de consolare", ni s-a oferit o excursie in Bulgaria de o  zi la Silistra. Am vizitat cateva obiective culturale -  muzeul local, o cetate, cateva case memoriale - si ni s-a lasat timp doua ore in care sa facem cumparaturi si sa ne plimbam pe cont propriu. Am cautat o casa de schimb valutar si am schimbat lei romanesti in moneda locala, leva. Pentru 200 de lei am primit 88 de leva. Doream sa iau cate o amintire celor de acasa.

Sa fii mamica este cel mai mare dar de la Bunul Dumnezeu, iar daca micutii tai sunt si sanatosi, te poti considera o femeie cu adevarat binecuvantata. Mereu am iubit copiii, dar niciodata nu am visat ca intr-o zi voi avea o familie atat de minunata. La 30 de ani pot spune ca ma simt intr-adevar implinita, ca mama, dar si ca sotie. Cristian, baietelul nostru cel mare, are 5 anisori si este cel mai cuminte si ascultator copil din lume. Dar timpul a trecut si a inceput sa isi doreasca foarte mult un fratior sau o surioara cu care sa isi petreaca timpul. Si pentru ca atat eu, cat si sotul meu iubim enorm de mult copiii, nu ne-a fost greu sa ne decidem.

Cel mai important factor in formarea copilului in primii ani de viata este familia. Intr-o lume agitata, in care parintii alearga dupa bani, cu joburi solicitante, de 10-12 ore pe zi, joburi in strainatate, copiii sunt neglijati, lasati in grija bunicilor, bonelor, caminelor si a creselor. Parintii isi petrec din ce in ce mai putin timp cu acestia, copiii devenind retrasi, inchisi, tristi.

Nu am inca un copil, dar mi-l doresc in viitorul apropiat. Uneori ma gandesc cu teama in suflet si cu o strangere de inima cum se va descurca mititelul de el intr-o lume atat de rea. Si-apoi sufletul meu pereche ma mai linisteste, spunandu-mi ca daca ii vom insufla principii de viata sanatoase si il vom sustine, va reusi. Va deveni un om integru, de valoare. Iar aceste valori i le vom insufla de mic, sa creasca cu ele in suflet.

Copilul inventeaza. Chiar daca nu se joaca nimeni cu el, imaginatia sa este mereu activa, reusind sa surprinda mereu. In toate studiile si cercetarile de educatie, jocul este definit ca fiind o actiune formativa in copilarie, un prilej de relaxare si de refacere fizica. Jocul este o activitate formativa in copilarie, ajutand la formarea, la dezvoltarea imaginii de sine. De asemenea, jocul didactic este considerat cel mai eficient mijloc de instruire si de educare, fiind folosit pentru a forma sau a consolida anumite cunostinte.

Un interviu realizat cu viitoare mamici a aratat faptul ca 99% din ele au declarat ca lucrul cel mai important este ca bebelusul lor sa fie sanatos. Daca stam sa ne gandim bine, probabil e cel mai important lucru, deoarece fara o sanatate puternica nu putem face multe pe lumea aceasta. E atat de dramatic sa vezi mame ale caror copii s-au nascut cu fel si fel de probleme si care nu au resursele materiale suficiente sa ii ofere copilului tratamentul si recuperarea necesara. Ce sa mai vorbim de sutele de mii de copii abandonati in spitale si pe strada. Acei copii, bolnavi sau nu, nu vor cunoaste poate niciodata ce inseamna o mangaiere sincera, un zambet afectuos, o incurajare. Nu vor cunoaste placerea de a citi o carte buna, de a urmari filmul preferat la TV, de a merge la teatru sau la alte activitati pe care noi le luam de-a gata.

E vremea serbarilor scolare! Se cuvine sa elogiem efortul doamnelor educatoare, care tin loc multor mame plecate in strainatate ca sa le poata oferi un viitor mai bun copiilor lor. Fara scoala sa nu astepte nimeni nici parinti buni, nici fii buni, afirma Ion Heliade Radulescu. In aceste momente festive trebuie sa remarcam emotiile celor mici, care si-ar dori sa intalneasca zambetul cald al mamei.

Minunea despre care am sa va vorbesc nu e a mea, dar face parte din familia mea si pot sa pun ca e ingerasul nostru. E vorba de nepotica mea care s-a nascut pe 18 mai 2010 in urma unei lungi asteptari. O cheama Roman Beatrice Elena. Pitica nu a vrut sa isi faca simta prezenta pe cala naturala, dar mamica ei a suportat pana si o operatie de cezariana pentru a o aduce pe lume. Am sa povestesc ce reactie a avut fiecare membru al familiei la nasterea ei. In primul rand, tatal fetitei, fratele meu, este un barbat cu capul pe umeri, realist, dar in acelasi timp calm si mai mereu are dispozitie buna. In orice caz, nu te-ai astepta de la el sa devina emotiv, sa planga. Ei bine, nasterea fetitei lui a insemnat momentul in care aceasta imagine de stabilitate si calm a lui a disparut. Atunci cand a luat-o pentru prima data pe Beatrice in brate, s-a schimbat total la fata, se vedea in privirea lui si in gesturile gingase cat de mult s-a emotionat. Probabil isi dadea seama cu adevarat ca isi tine propriul copil in brate, carne din carnea lui, sange din sangele lui. In momentul acela nu a mai contat daca e fata sau baiat, daca a venit cu intarziere pe lume, a contat ca e acolo si ca e sanatoasa.

Pentru un copil, primii ani de viata reprezinta totul. Tot ceea ce se intampla in jurul lui are o mare importanta pentru el. Cu toate ca noua ne lasa impresia ca multe lucruri nu le intelege ori nu isi lasa nici o amprenta asupra lui, nu este asa. Daca gandim asa, cu siguranta gresim. Eu ma uit la fetita mea, care acum a ajuns la 2 ani, si imi dau seama ca este asa cum am pregatit-o noi sa fie.

Cert este ca iubirea aceea pe care toate ne-o dorim exista! Ca prea putini dintre noi ajungem s-o cunoastem sau cand ajungem s-o cunoastem, conditiile pe care ni le impune viata nu ne dau voie sa ajungem la fericirea deplina la care am visat, asta e trist. Despre linistea interioara: asta tine de noi, de cat de mult ne cunoastem, de siguranta de sine, de cat de inalt e targetul catre care ne indreptam visele. Dar un copil inseamna mult. Numai atunci cand il ai poti intelege ca inseamna totul! Numai atunci poti intelege ca pentru linistea si bucuriile lui esti in stare sa faci orice, poti renunta la ceva, chiar daca asta iti sparge sufletul in bucati.

Cel mai important lucru in formarea copilului in primii ani de viata ai acestuia eu il consider a fi mediul ambiental in care copilul creste. Atat mediul familial, cat si cel social isi lasa amprenta pe personalitatea copilului, influentand in mod decisiv dezvoltarea psihica si fizica a acestuia. Mediul familial insa are o importanta mai mare, intrucat ceea ce copilul invata in sanul familiei se reflecta mai tarziu in mediul social. Copilul are nevoie sa creasca intr-un mediu familial armonios, fara conflicte, in care sa se simta in siguranta, iubit, in care este inteles si ii sunt respectate sentimentele, dorintele si pasiunile, alaturi de persoane pozitive, de la care sa invete sa respecte in mod natural normele sociale. (Oana Alexandra Stanciu, Foto: Stock.XCHNG)

Chiar daca inca nu sunt mama, imi doresc acest lucru pe viitor. Totusi, pot spune ca am multa experienta cu copiii, in special cu bebelusii. Sunt pe cale sa termin Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei si, de-a lungul celor trei ani, m-am specializat, ca sa zic asa, pe dezvoltarea tipica si atipica a fatului, nou-nascutului si copilului mic. Am studiat despre conceperea unui copil, despre multiplele boli si factori ce pot influenta puiul de om chiar si inainte ca el sa vina pe lume. Apoi am continuat cu tot ceea ce inseamna viata de bebe: mirosul, vocea si atingerea dulce a mamei, luminile, culorile si sunetele noi cu care trebuie sa se obisnuiasca cu fiecare zi ce trece cel mic, dar si cu bolile si suferintele pe care multe suflete nevinovate de bebelusi trebuie sa le indure. Lucrez ca voluntar intr-o clinica de pediatrie din Cluj-Napoca de mai bine de un an si jumatate.

Copilaria este inima tuturor varstelor. Aceasta afirmatie blagiana se refera la varsta inocentei. Copilaria este varsta cand omul incepe sa devina constient de existenta lui pe lume, cand incepe sa exploreze mediul inconjurator si sa faca eforturi sa-l inteleaga. Este perioada existentei umane, marcata de fascinant, de bucurie si de vis. Copilaria constituie nucleul originar al existentei fiecarei persoane in parte.

Apar din cand in cand intamplari pur si simplu incredibile. Si astazi, dupa mai bine de 60 de ani, a ramas neuitata adaptarea radio a romanului Razboiul Lumilor a lui George Orson Welles, care a reusit sa creeze o adevarata panica in America, oamenii crezand ca invazia extraterestrilor este reala. Astazi, pe blogul site-ului Centers for Disease Control and Prevention este pusa in discutie eventualitatea unei apocalipse Zombi (Zombie Apocalypse) luata ca exemplu pe picior de egalitate cu pandemiile sau uraganele. Esti instruit cum sa-ti pregatesti din timp trusa pentru situatii de urgenta, acte, apa, mancare etc., pana ce vei fi relocat intr-o zona libera de zombi. Dar daca acum esti prevenit, oare te va ajuta cu ceva? Pe Dominique Strauss-Kahn, dupa cum se vede, nu l-a ajutat cu nimic faptul ca, asa cum singur a declarat nu de mult, se astepta sa i se insceneze un viol. Violul a venit si el s-a trezit inchis intr-o puscarie de maxima securitate, menita sa gazduiasca cei mai abominabili criminali si eliberarea pe cautiune ii este respinsa pana ce nu se hotaraste sa-si prezinte demisia din fruntea FMI-ului. Sa fie oare credibil ca un om, care se teme de o inscenare, sa violeze o camerista?

Lucian Blaga in poezia "Trei fete" descrie educarea omului prin Joc si prin Iubire. "Copilul rade: Intelepciunea si iubirea mea e jocul. Tanarul canta: Jocul si intelepciunea mea e iubirea. Batranul tace: Jocul si iubirea mea e intelepciunea." Educatia copilului este una din bazele educarii omului matur, iar jocul ajuta la dezvoltarea inteligentelor. (Ionela Mates)

Primii ani sunt cei mai importanti pentru copii, deoarece in aceasta perioada ei se formeaza ca oameni. Aceasta importanta deosebita in primii doi, trei ani de viata o are familia, apoi intra in colectivitate si un rol deosebit il au gradinita si scoala, iar mai tarziu, spre adolescenta, anturajul joaca un rol important.

Multe ar fi de spus despre lucrurile importante in formarea copilului in primii lui ani de viata si sunt sigura ca va rasfoiesc paginile mamici mult mai experimentate decat mine. Eu insa as vrea sa va vorbesc din perspectiva unei mame al carei copil se afla inca la adapostul pantecelui ei. Fac parte dintre acele mamici care pun accent pe valorile fundamentale, sanatoase, in educatia unui copil. Cred cu tarie ca, atunci cand se va naste, copilul meu va beneficia atat de toata dragostea si atentia noastra, cat si de cele mai eficiente metode de educatie.

Dupa parerea mea, cel mai important concept pentru formarea si educatia copilului ar fi ca parintii sa-si inteleaga responsabilitatile pe care si le-au asumat chiar din momentul conceperii unui copil. Se spune ca a fi parinte este cea mai grea meserie. Adevarat... pentru ca in sustinerea oricarei meserii la baza sta o educatie informationala acumulata de-a lungul mai multor ani. Dar, in "meseria" de parinte, cei mai multi dintre noi ne trezim cu un copil in brate, il privim panicati si-l tratam folosind amprenta parentala a parintilor si a societatii.