La fel ca orice femeie, sunt preocupata de imaginea mea, iar parul joaca un rol important in viata femeilor. Sunt convinsa ca alegerea culorii parului accentueaza anumite trasaturi ale personalitatii noastre. Culoarea pe care o am eu la par este blond inchis, iar eu simt ca aceasta culoare ma defineste cel mai bine, atat in ceea ce priveste aspectul fizic, cat si in privinta caracterului. Fiind o persoana blanda, migaloasa, atenta, sunt de parere ca blondul se incadreaza cel mai bine in povestea mea.

Evenimentele tragice petrecute recent pe taramul nipon au determinat intreaga omenire sa-si puna, in mod radical, problema poluarii. Ca si cum seismul foarte puternic si tsunami-ul rezultat n-ar fi produs suficiente nenorociri, poluarea radioactiva a devenit o alta sursa de necazuri. Despre diversele tipuri de poluare am tot auzit, chiar din anii premergatori scolii, din sanul familiei ingrijorate de calitatea vietii urmasilor. Imi revine in memorie acum o secventa din scoala generala, cand profesorul de chimie de atunci aloca periodic cinci minute din ora scrierii pe hartie de catre elevi a oricarei idei trasnite ce-i trecea prin cap. Ne spunea ca e in cautare de idei din orice domeniu, iar terenul cel mai potrivit nu puteam fi decat noi, copiii, datorita imaginatiei nelimitate si a mintii neconstranse de norme impuse si autoimpuse.

In primul rand imi doresc o Romanie verde, curata, cu multe paduri si rauri limpezi. Imi doresc o tara pitoreasca, asa cum aparea in cartile copilariei mele, o Romanie in care se mai pastreaza datinile, iar lumea e ospitaliera si cu suflet mare si cald. Fetita mea e inca mica (are aproape 2 ani), dar voi avea grija sa ii explic traditiile, datinile, macar din zona unde am crescut, si sa o invat sa le pretuiasca, pentru ca ele sunt trecutul nostru si, fara trecut, un popor nu exista. La fiecare sarbatoare crestina mare voi incerca sa o duc intr-o zona rurala unde se mai pastreaza traditiile si sa o las sa se bucure de ceea ce vede si aude. Eu am crescut intr-o familie in care se pastrau cu sfintenie datinile de peste ani si cred ca voi reusi ca fiica mea sa le indrageasca la randu-i. (Roxa Silvia)

Nimic nu e mai dureros decat o dragoste neimpartasita... gresit. Mai dureros de atat e sa iubesti totul la o persoana, iar ea sa fie iubitul celei mai bune prietene. Suna a telenovele? Atunci inseamna ca mexicanii s-au inspirat pentru filmele lor din iubirea romancelor. Poate ca singura consolare in acest caz e sa stii ca atat El, cat si Ea (cea mai buna prietena) sunt fericiti.
Sa-i privesti zambind amar si sa speri ca intr-o zi vei trai o poveste de dragoste ca a lor, dar fara a rani o a treia persoana, asa cum fac ei. Cea mai buna solutie e sa te indepartezi usor. Nu ai putea trai cu gandul ca esti o piedica in calea fericirii lor. Asa ca alegi sa stai deoparte pana cand acele sentimente dispar si sa te bucuri in fiecare zi ca e doar o "indragosteala", si nu iubire. (Mihaela S.)

Ne-am cunoscut acum 4 ani pe un site de socializare. Eu cu prietena mea aveam chef de glume si ne-am propus sa iesim in oras la o plimbare cu primul tip care ne abordeaza. Si a fost El. De la acea intalnire suntem nedespartiti. A fost singura si cea mai reusita intalnire a mea pe neve .Iubirea ne-am declarat-o la un karaoke... dupa vreo 4 luni de zile. Eram cu un grup de prieteni si cu el si ne-am decis sa mergem la karaoke. Am insistat mult sa mearga. Stiam ca el nu o sa cante nici chip, ca nu este genul care sa se dea in "spectacol" in compania unor necunoscuti, dar m-am multumit ca macar merge. A stat suparat jumatate de seara, pana mi-a luat si mie cheful.

Nu sunt contra vopsirii parului, pentru ca si eu apelez la aceasta metoda in mod constant. Nu as putea fi contra nici daca as fi printre norocoasele care au un par superb din toate punctele de vedere si nu au motive sa apeleze la vopsirea acestuia. Suntem atat de diversi ca oameni si este minunat ca traim intr-un timp cand, in special noi, femeile, avem tot felul de metode la indemana pentru a fi si a deveni asa cum ne dorim: mai frumoase, mai atragatoare, mai cochete, mai increzatoare in noi insene.

Baietelul meu Codrin are 1 an si 10 luni si e foarte pasionat de chei. Cheile de la masina, cheile de la usa, cheile de la posta, orice tip de chei il incita si-l provoaca la noi descoperiri. Zilele trecute a facut insa marea pozna... Eram in vizita la bunica. Codrin se plimba ca un titirez prin apartamentul spatios, explorand fiecare coltisor pana ce a dat de niste chei! Cheile la living erau in usa, asa ca al nostru Codrin era teribil de incantat sa le invarta, sa le scoata si sa incerce iarasi sa incuie. Il puteam auzi din bucatarie cum chiuia de bucurie trantind usa intre el si bunica si "simuland" (credeam eu) ca incuie broasca cu cheile.

Povestea mea de dragostea a inceput acum 7 ani, pe cand nu stiam eu prea multe despre romantism, dragoste la prima vedere si alte chestiuni aferente. Eram cu draga si iubita mea gasca de prieteni pe peronul garii din Sinaia, urmand sa ne intoarcem acasa de la munte. Era ianuarie si era o zi de joi. Ne facusem de cap vreo cinci zile incheiate si acum urma sa ne intoarcem la “trebile” noastre. Cum prietena mea Ana isi carase toata casa cu ea, am decis sa o ajut si eu la bagaje si i-am luat schiurile.

In urma cu cativa ani, o cunostinta de-a mea, care publica destul de frecvent articole de specialitate in domeniul sau, a publicat unul care a fost extrem de bine receptionat de cei din breasla sa. Drept rezultat, doamna respectiva a inceput sa fie invitata sa tina prezentari. Cum fiecare dintre aceste ocazii includea un onorariu substantial, femeia era din ce in ce mai entuziasmata, pentru ca descoperise ceea ce credea ca este un al doilea “salariu”. Dupa ce a tinut cateva astfel de speech -uri, ofertele au incetat la fel de brusc cum au inceput.

Cand sotul meu a venit cu ideea ca tot ce ne-ar lipsi este un copil, am fost putin reticenta... Pe langa faptul ca eram destul de tineri, ma inspaimantam de fiecare data cand deschideam televizorul si vedeam in ce lume ar aparea urmasul nostru. M-am gandit apoi mai bine si am realizat ca atat timp cat noi, ca si parinti, ne vom ocupa de copil cat de bine putem, nu avem cum da gres.

Ca toata lumea, privesc cu strangere de inima imaginile din Japonia. Parca s-au spus toate cuvintele, parca toate au devenit clisee. Imaginea reactorului ne arata cat de insignifianti suntem. Degeaba dezastrul este in celalalt capat al lumii, suntem toti pamanteni, legati prin urzeli invizibile. In Japonia, Noua Zeelanda sau Peru… apartinem Terrei si toti ii provocam Mamei-Pamant cate un rid, mai adanc sau superficial, in functie de cata grija avem de ea. Si eu, si voi, toti ii zgariem obrazul calatorind cu masinile, band apa din peturi de 1/2 l; oricum reciclarea e egala cu 0.

Un zambet dulce de copil caruia nu i-au crescut toti dintii din fata
Soarele vazut printr-o felie subtire de pepene sau de kiwi
Mana gratioasa a unei frumoase dansatoare orientale
Un peisaj minunat vazut de pe varful unui munte
Doi indragostiti pierduti in lumea lor de basm
Sa stai culcat in iarba si sa privesti stelele
Privirea plina de devotament a unui caine
O melodie ce atinge adancul sufletului
Saltul precis al unei feline elastice
Un izvor susurand prin padure
Sa mananci capsuni cu frisca
O floare inflorita proaspat
Un corp tanar si armonios
Sa iubesti si sa fii iubit, acestea sunt simtirile unor indragostiti. (Oana Cristina)

Societatea a ridicat femeia pe un piedestal al perfectiunii imposibile, din toate punctele de vedere. Femeia trebuie sa arate, intr-un anumit fel, chiar daca ii place sau nu. Femeia trebuie sa se comporte intr-un anumit fel, dictat de societate (creatoare de prejudecati si de standarde imposibile). Ma rog, se spune ca am evoluat. Se spune… Acum, nu mai exista prototipul anilor '50, al gospodinei perfecte. Dar exista in continuare niste limite, niste granite in comportament, care se tot extind de la un an la altul. Unele se extind ne-necesar, in timp ce altele raman neclintite de secole. Dar tot exista un cvasi-tipar comportamental, in care femeia trebuie sa se incadreze, pentru a nu starni priviri si reactii socante.

O dragoste neimpartasita nu se depaseste niciodata cu indiferenta, in cazul meu, am depasit-o cu ... lacrimi, evident. Zile in care totul parea sa nu aiba sens, ca apoi sa imi dau seama ca nu au meritat acele lacrimi, dar asa sunt fetele, niste plangacioase mici care nu au putere destula incat sa inteleaga ca androginul inseamna doua jumatati si ca jumatatea ei oricum va aparea intr-o zi. Usor de zis, greu de facut.

Fara indoiala, dragostea e cel mai complex sentiment. Este greu sa dau o definite acestui sentiment, pentru ca dragostea nu are absolut nici o logica. Ce stiu cert e faptul ca dragostea implinita e formata din doi, din sentimente reciproce, bazate pe incredere, respect, sinceritate, rabdare. Dragostea tinuta in taina, neimpartasita, nu face altceva decat sa ne provoace suferinta si sa ne alimenteze speranta tot mai mult, sa ne autoiluzioneze.

Povestea mea de iubire nu este ceva iesit din comun, dar este pe cat de simpla, pe atat de sincera. In septembrie 2008 m-am angajat pentru prima oara. Am ajuns la firma respectiva cu emotii pentru ca inca eram pe bancile facultatii, chiar in ultimul an, si era ceva nou pentru mine. Pe vremea aceea aveam o relatie care dura de 4 ani. Fusesera certuri, impacari, cert e ca inca eram cu respectivul. Cu toate acestea, recunosc ca nu am putut sa nu remarc ce coleg frumos aveam la firma, care, culmea, semana teribil cu o colega de-a mea de facultate. Din curiozitate am facut ceva investigatii si am aflat ca el este fratele colegei mele. Coincidenta am zis... Dar eu aveam prieten si chiar il iubeam... asa ca pe noul coleg doar il admiram ca este simpatic, fara nici un alt gand.

Romania in care vreau sa traiasca copiii mei as dori sa fie una in care inca sa se poata simti influenta traditiilor, a sarbatorilor, cu precadere cele religioase, si in care sa mai existe amprenta unui popor mandru de reusitele din trecut si increzator in cele din viitor. Copiii mei vor cunoaste traditiile atat de frumoase ale romanilor. Le voi povesti de Craciunul si Pastele din vremea mea, dar si despre minunatele cuvinte cu care mama si bunica imbinau amintiri de demult legate de aceste sarbatori.

Trebuie sa va spun ca am doi copii  si am fost de mai multe ori prin spitale si cat de cat mi-am facut o idee despre sistemul sanitar romanesc. Cand ieseam din spital, problema era rezolvata, pana la urma, scopul scuza mijloacele. Cred ca sunt multi, foarte multi carcotasi pe care ii intereseaza mai mult confortul decat sa se faca sanatosi. La spitalele de copii din Bucuresti, doctorii fac tot ce pot, impresia mea asta a fost. E drept, e foarte aglomerat peste tot.

Poluarea clasica prin CO2 ca si cea radioactiva sunt din cauza utilizarii nerationale a resurselor de energie. Poluarii clasice ii suntem supusi zilnic. Oamenii au distrus in mare masura resursele naturale care produc oxigenul atat de necesar unei vieti sanatoase. Natura a fost foarte darnica cu noi. In foarte multe locuri, oamenii au distrus insa echilibrul ecologic prin taierile barbare ale padurilor.

Toata lumea stie foarte bine ca parul alaturi de piele si unghii arata cat de ingrijita si atenta este o femeie cu propria ei persoana. Prima impresie este intotdeauna lasata de aspectul nostru fizic, iar pentru acest lucru trebuie sa dam mare atentie stilului nostru de viata, ritualului nostru de ingrijire corporala, vestimentatiei, alimentatiei. Toti acesti factori ne influenteaza in mod negativ sau pozitiv aspectul nostru fizic. Cu totii stim ca starea noastra interioara este strans legata de felul in care cei din jurul nostru ne percep, chiar daca multi nu vor sa recunoasca acest lucru. Vechiul proverb latinesc Mens sana in corpore sano - Minte sanatoasa in corp sanatos este o dovada clara ca mintea si corpul sunt intr-o stransa corelatie, iar echilibrul acestora depinde doar de noi.

Am un baietel de 10 luni si din prima lui clipa de viata e numai zambet. Pana in luna februarie, cand a luat un microb, am avut numai momente fericite si linistite alaturi de el. Incepand cu 20 februarie, totul s-a schimbat, a inceput cu temperatura, care in loc sa scada crestea si, neavand simptome vizibile (rosu in gat, tuse sau diaree), la un simplu control la pediatru am fost nevoita sa ma internez pentru analize amanuntite. Analizele corecte au dat si diagnosticul.

Aveam 16 ani si m-am indragostit de un baiat, la bunica mea, la tara. Printr-un prieten comun noua am reusit sa ne intalnim la o partida de ping pong. Eu eram la liceu, el tocmai il termina. Eu in Brasov - el la Bucuresti. Si am avut o relatie prin corespondenta si intalnirile din vacante. O relatie frumoasa, plina de vise, sperante, sentimente, emotii. Multi ani la rand... Pana am facut eu 20 de ani si m-am hotarat sa merg in Bucuresti. El era student, asa ca m-am hotarat sa urmez si eu o facultate.

Traim intr-o lume care contravine legilor firii. Exista mame care isi ucid pruncii, desi nici un animal nu ar face asta niciodata. Tind sa cred ca am jigni maimutele daca am da crezare teoriei lui Darwin, spunand ca ne tragem din acest animal simpatic. Spunem deseori ca traim intr-o jungla si ca cel puternic rezista, cel slab moare. Dam pilda povestii dintre lup si oaie ori leu si zebra. Dar niciodata nu ne gandim ca ele sunt animale diferite, iar noi, oamenii, suntem la fel. Dumnezeu ne-a inzestrat cu constiinta.

De la caz la caz, eu consider ca diferenta de varsta poate fi benefica in cuplu, cei doi intelegandu-se tocmai datorita diferentei de varsta (unul are mai multa experienta decat celalalt si se completeaza). Adevarul este ca am observat multe cupluri care rezista tocmai datorita diferentei de varsta, dar asta e in functie de maturitatea fiecaruia.