Nu am inca un copil, dar mi-l doresc in viitorul apropiat. Uneori ma gandesc cu teama in suflet si cu o strangere de inima cum se va descurca mititelul de el intr-o lume atat de rea... Si-apoi sufletul meu pereche ma mai linisteste, spunandu-mi ca daca ii vom insufla principii de viata sanatoase si il vom sustine, va reusi. Va deveni un om integru, de valoare.

Am 27 de ani si de ceva vreme incerc sa raman insarcinata. Am fost la un medic si mi-a recomandat sa nu ma sperii, sa mai las timpul sa treaca, abia in 6 luni, daca nu reusim sa devenim parinti, eu si sotul meu sa revenim la medic. Mi-as dori, ca orice mama de altfel, ca si copilul meu sa aiba cat mai multe din ceea ce eu nu am avut, dar pe care parintii mei s-au chinuit sa ne ofere mie si celor trei surori ale mele.

Nimic nu poate fi mai scump si mai frumos dacat Viata, viata pe care orice mama o daruieste pruncului sau cu atata caldura si gingasie! E un miracol de care se bucura generatii la rand, o binecuvantare care pur si simplu ne copleseste, o implinire deplina! Iubesc viata asa cum e ea, cu bune si cu rele, si pentru asta ii multumesc mamei mele, ramanandu-i vesnic recunoscatoare! Acum 29 de ani, intr-o zi de primavara, mama mi-a dat viata, mi-a dat un nume, mi-a dat sansa la un destin, iar un cadou mai pretios nici ca exista. Viata, cu tot ce implica ea, este fascinanta. Traiesc din plin clipa de clipa, rad si plang, cad si ma ridic, cant, strig, dansez, ma enervez, ma relaxez..., ah, viata! cat de uimitoare si surprinzatoare poate fi.

Prejudecati? Off, oamenii din ziua de azi... Da, exista multe prejudecati pe tema culorii parului, dar eu, una, nu jonglez cu acest tip de prejudecati. Problema, astazi, este modul in care privesc oamenii lucrurile,  intr-un mod rautacios, care merge pe principiul "aspectul conteaza cel mai mult". Nu spun ca nu este un factor important, dar nu ar trebui sa fie in nici un caz un factor decisiv. Cat despre modul in care m-a ajutat pe mine culoarea parului... (nu vorbesc despre coafura, pentru ca sunt adepta stilului casual, parul lasat liber sau strans intr-o coada lejera, evident, la spate).

In multe din spitalele noastre, oamenii se sting cu zile. Altii sunt internati cu o boala si se externeaza cu zece. Unitatile sanitare sunt in paragina, medicii aduc tifon de acasa, iar pacientii mor pe capete. Sistemul medical e la pamant... o auzim de 20 de ani si tot de atata amar de vreme nu se schimba nimic. An de an vorbim despre infectiile stupide, mortile absurde, exodul cadrelor medicale si neputinta sistemului, intr-o tara in care nimeni n-ar vrea sa ajunga pacient.

Nu mai exista sistem medical in Romania! Ce este acum este haos, este naluca vechiului sistem sanitar. Am lucrat timp de 15 ani in acest sistem, in doua spitale diferite, deci pot face o comparatie. Au fost 15 ani de satisfactii si impliniri profesionale si materiale. Sistemul de atunci oferea salarii decente, retribuirea orelor suplimentare sau compensarea cu libere, prime, al 13-lea salariu, se investea in pregatirea personalului. In acesti ani am terminat peste 20 de cursuri de pregatire. Pacientii erau multumiti, tratati cum se cuvine, beneficiau de tot ce inseamna tratament si dotare, ceea ce ne oferea noua, intregului personal, multe, foarte multe satisfactii profesionale. De ce? Pentru ca pacientii erau tratati si salvati intr-un procent mult mai mare, exista un numar suficient de paturi, primeau medicatie, tratament si investigatii pe durata internarii din bugetul spitalului.

Sistemul medical romanesc este ca un pacient in coma ce trebuie resuscitat si nimeni nu o face. Incepand de la "Unitatile de primire urgente", cabinetele de consultatie, personalul medical si aparatura medicala pana la medicatie si ambulante, totul este la pamant. Plecarea medicilor in tarile unde sunt bine platiti, dezinteresul intregului personal existent fata de pacienti, salariile mizere si lipsa dotarilor sunt principalele cauze ale colapsului.

Sistemul medical romanesc este o problema sociala foarte cunoscuta in ultima perioada de timp. In situatia sistemului medical romanesc, pacientii nu primesc tratamentul de care au nevoie. Desi pare greu de crezut, sunt constienta ca in Romania secolului XXI inca mai sunt dispensare in care nu exista apa curenta, medici care sunt nevoiti sa parcurga pe jos zeci de kilometri pentru a ajunge la pacienti si localitati in care nu exista personal medical. In zonele rurale din Romania, exista cabinete medicale in care lipsesc multe din instrumentele necesare.

Sanatatea, domeniu esential in orice tara, traverseaza o perioada mai putin fasta, in care fondurile reduse pe care autoritatile le au de repartizat ridica problema implicarii mediului privat, afectat si el de criza. Pe piata isi fac loc tot mai mult asigurarile private de sanatate, despre care specialistii spun ca vor fi motorul de reformare al acestui sector. Impreuna, medici si oameni politici, se afla in fata unei crize care cere o analiza profunda de sistem si impune rapid schimbari de fond, incepand cu legislatia si terminand cu sistemul de educatie din domeniu.

Sunt o persoana care din 2006 am dobandit un handicap grav in urma unei operatii pe creier. Mi s-a salva viata fiind eliberata de o tumoare benigna, din fericire, dar cu ce pret? De a ramane cu handicap de tanara, de a mi se lua independenta fizica, de a nu putea lucra sau a avea o familie, pentru ca a fi cu un partener presupune de cele mai multe ori, in conditiile de trai de astazi, sa nu impovarez pe nimeni.

Haosul care domneste in sistemul sanitar de la noi nu este ceva nou, iar deciziile care s-au luat nu au fost gandite bine, nu s-a facut un plan de aplicare a lor, nu au fost analizate in detaliu costurile aplicarii lor si impactul lor asupra populatiei. Dar pana la urma haosul acesta a devenit ceva normal la noi, este haos in sanatate, educatie, finante, administratie publica, peste tot.

Nu cred ca sunt singura de parere ca sistemul medical din Romania este la pamant. De foarte multe ori am vazut si auzit anumite probleme cu care ne confruntam noi, ca romani, in momentul in care mergem la oricare spital din tara. Sunt totusi indignata pe deoparte deoarece si medicii au partea lor de vina, si spun asta deoarece sunt foarte multi care pleaca acasa, intr-o zi, cu mai mult de jumatate din salariul pe care il castiga intr-o luna si tot nu sunt multumiti.

Frumusetea? Cum ar spune mama, frumos e ce ii place lui, nu ce e frumos. In cazul acesta, cum ar putea sa ma ajute frumusetea in relatiile cu ceilalti, daca, automat, EU ii spun frumusete, deci e frumos pentru MINE si nu pentru ei?

Am cumpanit destul de mult pana sa ma decid sa-mi exprim parerea in legatura cu sistemul medical din Romania. Am pus in balanta faptul ca, in familia mea, sunt destul de multe persoane ce lucreaza in sistem (mai in gluma, mai in serios, cunoscutii ne spun „fratii de Medici”, noi fiind singurii care activam in alte domenii), dar si realitatile medicale pe care am avut ocazia sa le descopar in Vest. Sunt un patriot convins si, ca urmare, incerc sa gasesc aspectele pozitive ale sistemului de sanatate din Romania. Ma gandesc, in primul rand, la oameni de valoare, la medici renumiti in toata lumea, care au ales sa ramana aici, in ciuda marasmului economic, social si politic in care ne ducem zilele cu totii, desi ofertele din exterior le vin periodic si chiar sunt foarte generoase. Ma gandesc, de asemenea, la profesorii de la universitatile de medicina de renume international, care au format medici in adevaratul sens al cuvantului. Ma gandesc la cabinetele si clinicile particulare ce sunt, cele mai multe dintre ele, la fel de bine dotate precum suratele lor occidentale. Insa, mai mult de atat, oricat m-as stradui, e tare greu sa mai gasesc si toate acestea par invaluite intr-un fum ce se dilueaza de la un an la altul.

Pe mine, personal, nu cred ca m-a ajutat, pana acum, frumusetea. Sunt femeie, interviurile le dau cu femei, care se stie sunt destul de invidioase cu contracandidatele lor posibile. La testele psihologice pe care trebuie sa le completez cand ma prezint la interviu nu cred ca s-a luat in considerare frumusetea; acesta a fost cazul meu, pt. functia de assistent manager sau secretara, ori contabila am dat teste psihologice inainte de primul interviu efectiv.... Mai degraba, mi s-a spus ca voi fi acceptata pentru ca am trecut acele teste, daca mai renunt la pretentiile financiare. Deci candidatul perfect pentru(unii) angajatori este acel profesionist, care eventual arata bine, este sanatos (apt de munca), dar si cere cei mai putini bani dintre toti. Asta cred eu. In continuare, ca si pana acum, ajuta foarte mult, din pacate, pilele, cunostintele personale, si nu cele in domeniu...

Culoarea parului meu nu este atat de importanta pentru mine. Important este sa-mi vina bine, adica sa se potriveasca trasaturilor si culorii tenului si ochilor mei. Spre exemplu, blondul, chiar daca este o culoara moderna, care se poarta, mie nu-mi sta bine, ma arata "falsa" si oricum as aplica-o, imi iese o nuanta de blond-roscat, destul de urata, care pe mine arata frivol. (Majoritatea femeilor vor sau au vrut cel putin o data in viata sa fie blonde, caci se zice ca barbatii prefera blondele.)

Cea mai frecventa cauza a inchiderii noastre fata de iubire, fata de iertare, este mandria. Mandria, prin insasi natura sa, inseamna sa fii inchis fata de ceilalti si de viata. Ne distruge pe dinauntru si nici macar nu ne dam seama. Vechea persoana din noi nu este niciodata atat de vie ca in momentul mandriei. Ne inchidem in noi insine pentru ca-i percepem pe ceilalti ca fiind poveri pentru noi sau pentru ca vor sa ne schimbe viata dupa planurile lor? Sa stiti ca individualismul ne ucide ca oameni, prin faptul ca fiecare se iubeste doar pe sine. Prin asta, viata aparand mai simpla. Dar nu este deloc asa.

Parerea mea despre sistemul medical din Romania este una si aceeasi cu a altor 20 de milioane de  locuitori ai tarii. Cand spunem sistemul medical din Romania ne referim la numarul de medici care au mai ramas si numarul de spitale si institutii medicale ramase, si nu la un sistem bine inchegat si care sa ne ofere servicii de buna calitate.

As vrea sa-mi dau si eu cu parerea cu privire la starea actuala din sistemul sanitar romanesc... Ce ar fi de spus din punct de vedere al celui care contribuie lunar la asigurarea de sanatate? O parere obiectiva, fara a avea de-a face cu regimul politic actual. Sistemul medical actual este prost organizat, sunt multe spitale care nu ofera acte medicale de calitate, aceasta din vina medicilor slab platiti, slab pregatiti sau total dezinteresati, sau din cauza lipsei medicamentelor sau a aparaturii noi.

Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda, boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit. Sunt firul de iarba peste care treci acum grabit, sunt frunza pe care o tii ingandurata intre degete. Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand.

Ce-l face pe un om oarecare sa fie star? Increderea, pasiunea, curajul, perseverenta, lupta. Aplauzele, scena. Felul in care iradiaza bucuria. Sau, si mai mult, dorinta de a fi mai bun: un campion al vietii.
Copiii mei, Miruna (8 ani) si Silviu (11), fiti veseli, traiti fericiti! (Gabriela Anton)

Totul s-a intamplat acum doi ani, ne cunosteam de o viata, faceam parte din aceeasi gasca si eram prezenti la toate evenimentele impreuna. Eu eram superindragostita de el, insa imi era teama sa ii spun, era genul ala de baiat care nu avea o relatie stabila si umbla cu toate odata. Ne mai tachinam noi asa din cand in cand, dar se vedea ca nu ii sunt indiferenta, nu putea sa stea fara sa vorbeasca cu mine, sa ma vada trista si sa nu stie care e motivul, si nu suporta sa ma vada cu un baiat, dar eu nu vedeam ca de fapt si el ma iubeste si il ofticam si eu cu prietenii lui, nu ii dateam atentie, nu ii mai vorbeam ca inainte,  pentru ca il vazusem cu o fata si ma simtisem de parca se sfarsise lumea pt mine.

Multi dintre parinti cauta prin carti, manuale speciale sau chiar pe internet cum sa-si creasca copiii. Educatia a fost privita dintotdeauna ca o modalitate nobila de a asigura cresterea si dezvoltarea armonioasa si echilibrata a copilului. Cu toate acestea, multe tipare educationale sunt departe de a ajuta copilul sa evolueze din punct de vedere psihologic. Si toate acestea pentru ca nici un parinte nu este perfect, iar inainte de toate este om. Si totusi cum ne educam copiii?

La prima vedere, mediatizarea excesiva a malpraxisului in Romania este motivul pentru care increderea romanilor in medici este intr-o continua scadere. Pentru romanul obisnuit, viziunea de ansamblu asupra sistemului medical se reduce drastic la relatia sa directa cu medicul si cu personalul medical. Poate ar fi important sa precizam ca nu toti romanii sunt victime ale erorilor medicale, nu toti romanii sunt nedreptatiti sau nemultumiti de ceea ce le ofera sistemul medical actual. Cu toate acestea, exista din ce in ce mai multe circumstante care favorizeaza greselile medicale. Numai in 2010 au fost inregistrate peste 400 de cazuri de malpraxis in Romania, cele mai afectate zone fiind judetele Hunedoara, Iasi sau Bucuresti. Ce inseamna, de fapt, "malpraxis"?