Am si eu o fetita de un an si jumatate care ne face fericiti in fiecare moment! O cheama Casiana Maria Stan. Cand eram insarcinata in 7 luni, sotul meu mi-a cumparat un pepene rosu, dulce si bun. Am mancat cu o pofta de gravida, iar in urmatoarele zile, cosmar… mi-au aparut niste bubite pe maini, picioare si burta, multe bubite mici. A fost groaznic.

Modul in care lumea din jurul meu ma percepe, ca om, ca personalitate, caracter, este extraordinar de important pentru mine. Inseamna absolut totul,
de cele mai multe ori. Deoarece prin acest lucru te definesti ca om social si reusesti sa iti faci pana si tu o idee despre cine esti cu adevarat. Prin ochii lor eu reusesc sa imi fac o idee de cum sunt vazuta eu in societate.

A fost odata un baiat care era timid si ii placea mai mult sa stea in casa, sa citeasca o carte decat sa iasa in oras cu baietii, la o bere. Obosit de stat in casa, a decis sa iasa macar o data. Ceruse permisiunea mamei sale. Ea a acceptat. Mergand prin cartierul sau, se uita pe la magazine. Trecand pe langa un magazin de muzica, a privit prin vitrina si atunci a vazut prezenta unei tinere fete, de varsta lui. A fost dragoste la prima vedere. A deschis usa si a intrat, privind la nimic altceva decat la fata.

Anul trecut, o prietena mi-a prezentat un tip cu 8 ani mai mare decat mine, care la prima vedere nu ma atragea cu nimic, nu avea nimic special, ba chiar mi se parea enervant pentru ca vorbea extrem de mult. Lui i-a placut de mine din prima clipa, imi trimitea mesaje siropoase si ma tot invita sa iesim in oras. O vreme am incercat sa il conving ca nu ne potrivim, ca e prea in varsta pentru mine. Vazand ca nu merge treaba asa, am inceput sa il ignor cand imi vorbea, ma faceam ca ma uit pe cer dupa stele, sa nu ii raspund la telefon si tot felul de minciuni ca sa scap de el.

O simpla raceala netratata la timp a dus la un verdict dureros: Nu o sa poti avea copii! Am simtit atunci ca cerul a cazut peste mine, mai ales ca atat eu, cat si sotul ne doream foarte mult un copil. Sotului nu i-am zis, de teama sa nu ma paraseasca, si m-am inchis in mine cu aceasta problema. Timpul tot trecea, iar eu nu mai ramaneam insarcinata. Incepuse de-acum sa-si puna intrebari de genul: Oare avem probleme de fertilitate? Cred ca ar trebui sa mergem sa ne facem niste analize. Eu ma ingrozeam cand il auzeam, mi-era teama sa nu afle si tot amanam momentul, ma simteam vinovata.

Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit. Sunt firul de iarba peste care treci acum grabita, sunt frunza pe care o tii ingandurata intre degete!
Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand... Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zambetul tau ma imbata de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sarutul tau... sfarsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubita mea, esti vis si...durere. Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alaturi de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa ma privesti, sa imi zambesti, sa ma atingi, sa ma saruti. Te mai astept o viata. Si ce altceva as mai putea sa iti ofer decat doi ochi caprui, frumosi si un zambet cald, care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi! (Vasile Melniciuc, Foto: Stock.XCHNG)

Viata... potop de surprize, care iti schimba traseul, starea, destinul cand te astepti mai putin. Daca ma uit in urma, nu am cum sa nu vad un sir de evenimente cu impact decisiv asupra mea, momente care mi-au schimbat viata, mai mult sau mai putin, in lacrimi sau bucurii... Mi-e aproape imposibil sa ma opresc la o singura zi, la o singura clipa ce mi-a schimbat cursul vietii; toate isi au rolul lor, iar emotia este inca destul de vie.

In vara anului 2006, Dumnezeu ne-a dat cel mai frumos cadou din viata noastra, vestea ca ramasesem insarcinata. Noi nu eram casatoriti, asa ca tot in 2006, in luna noiembrie, a avut loc nunta, unirea noastra pentru tot restul vietii. A fost o nunta de vis pentru noi. In luna aprilie 2007 a venit si printesica noastra pe lume, o fetita frumusica, de 3.300 g.

Povestea noastra de dragoste incepe de fapt din copilarie. Imaginati-va doi copii care se joaca si care fac nazbatii impreuna. Eram colegi la gradinita si apoi in scoala primara, ne intelegeam foarte bine, si pentru ca parintii nostri lucrau in aceeasi intreprindere, mai faceau cu schimbul sa aiba grija de noi, avand in vedere ca pe vremea aceea nu erau bone, iar bunicii erau la tara si nu puteau sa stea cu noi. Imi amintesc de zilele cand mancam impreuna, ne jucam impreuna si dormeam... tot impreuna.

- Hei! Era el care o vazuse ca prin vis. A lovit-o usor cu mana facuta pumn peste umarul gol.
- Hei! i-a raspuns ea cu gura putin intredeschisa. Avea buzele uscate, cu toate ca temperatura era pentru mijlocul lui iunie, inceputul lui iulie.
- Cum e? a intrebat-o el. E intrebarea lui care nu are sens, dar o foloseste mereu cand vorbeste cu ea. S-au iubit, mult sau putin doar ei stiu, dar brusc s-au despartit si acum s-au vazut intamplator dupa o vreme. Le tremura vocile, mainile, picioarele, iar trupurile au luat-o razna. Luna-i priveste.
- E … si ar fi vrut sa spuna din nou: "Hei!". S-a gandit ca primul a fost spus ridicol sau nu are sens. De fapt, care e sensul lui "Hei!"? Si de ce a lovit-o cu pumnul incet?

As vrea sa stiu cine te crezi tu, sa apari asa brusc in viata mea, sa-mi deschizi atat de misterios sufletul si sa te insinuezi, subtil, in el. As vrea sa stiu cum ai reusit sa faci sa renasca in mine sentimente si simtiri si vise pe care le-am exilat sub aripa grea a timpului si as vrea sa stiu daca tu esti cea careia trebuie sa-i multumesc, cea cu care voi imparti tot si totul si mai mult decat orice.

Ma numesc Ionela, am 28 de ani si o mandrete de fata de 2 ani si 2 luni, Maria. Fiecare parinte incearca sa-si protejeze copilasul de tot ceea ce este rau; ne dorim in primul rand sa fie sanatosi; as dori ca fetita mea sa traiasca intr-un mediu cat mai curat, fara poluare, si o ducem cat de des putem in afara oraselor, la munte, la tara, facem trasee montane, mergem la salina, totul pentru a respira aer curat, izvorul sanatatii.

Desi am doar 19 ani, pot spune ca am fost dezamagita in mod repetat de toti asa-numitii "iubiti". Fiecare baiat are felul lui de a fi, dar, sincera sa fiu, inainte sa-l intalnesc pe actualul iubit nu m-am gandit nici o clipa ca baietii difera unii de ceilalti prin comportament. Din moment ce toti imi dovedisera acelasi lucru - ca nu vor decat ceva trecator, fara sa investeasca sentimente -, i-am clasificat pe toti intr-un singur cuvant, scurt si la obiect – porci. De aproape doi ani, regret nespus aceasta eticheta pe care am oferit-o sexului opus.

Dupa un an si jumatate, ne iubim din ce in ce mai mult si ne redescoperim pe zi ce trece. Pe 11 septembrie 2009 ne-am intalnit pe un pod suspendat, iar atunci cand priveam luna ce ne lumina calea, el a incercat sa ma sarute si a si reusit. Cu trei zile inainte de a ne intalni pe pod, ne-am intalnit datorita unei prietene de-ale mele. Am vorbit, am glumit, ca mai tarziu, in seara respectiva, sa aflu ca amicul prietenei mele era interesat de mine.

In primul rand trebuie sa ne gandim la faptul ca omul este o fiinta ce isi desfasoara o mare parte a activitatilor in societate. Cat de putin ne-ar pasa de felul cum ne vad ceilalti, nu putem face abstractie de faptul ca trebuie sa ne adaptam pentru acest tip de trai. Daca nu am proceda ca atare, ar insemna sa fim egoisti, sa nu ne pese de disconfortul pe care il producem celor din jur prin tinuta, comportament, exprimare etc., si astfel am fi priviti cu neplacere.

Ne aflam intr-o epoca in care problemele legate de morala par adesea desuete. Totusi, intr-o lume plina de incertitudini, in care reperele devin din ce in ce mai vagi, o structura morala interna poate ajuta mult adolescentii sa faca fata, fara teama, la integrarea lor in societate. Or, la cincisprezece ani, sau chiar la zece, preocuparile legate de aflarea unui sens al vietii pot fi tardive, caci dimensiunile fundamentale ale personalitatii se contureaza inca de la nastere, iar perioada situata in jurul varstei de sase ani este o etapa importanta.

Povestea mea de dragoste a inceput in iarna anului 1990, in februarie, atunci cand l-am intalnit pe viitorul meu sot. Am facut cunostinta prin intermediul unor prieteni comuni. Sa nu va asteptati la o dragoste la prima vedere, deoarece nu a fost asa. La inceput il consideram doar un amic bun de iesit la un suc, o prajitura, iesire in oras pe care intotdeauna o achita viitorul meu sot, nu accepta sa platesc si eu, spunea pe un ton foarte amuzant: "Lasa Gabi, ca nu te dau banii afara din casa ca sa imi faci mie cinste".

Cea mai frumoasa poveste de dragoste este intotdeauna cea pe care o traiesti la momentul respectiv. Nu cred ca exista un ideal sau un standard ori un fel de juriu care sa decida si sa dea locul intai, sau doi, sau trei iubirilor pe care le-ai trait sau prin comparatie cu alte povesti. De aceea, pot sa spun ca cea mai frumoasa poveste de dragoste este a mea. Pentru ca inca ma face sa simt fluturasi in stomac cand il aud ca baga cheia in usa, pentru ca inca imi mai tremura genunchii cand ma priveste intr-un fel anume si ma pierd in ochii lui atunci cand vorbeste cu mine.

Intr-o zi care nu anunta nimic deosebit, dragostea a batut la usa mea. Am alergat, m-am fastacit, am deschis usa si am primit-o in inima mea. Este cel mai frumos sentiment pe care il putem primi de la viata, de fapt, dragostea este viata in sine. In cazul meu, dragostea mi-a fost adusa de Mihai. Un barbat caruia nu-i este frica de acest sentiment si are puterea sa il recunoasca. De atunci, viata mea s-a schimbat.

"Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga, sau amandoi pierd!" (Octavian Paler)
Iubirea este singura pasiune care te rasplateste cu o moneda fabricata de ea insasi... jertfa. Asa imi voi incepe povestea mea de dragoste, poveste care nu s-a sfarsit si care continua si astazi si va continua pentru totdeauna, pana cand moartea ne va desparti. Stiu ca suna a fantasmagorie sau a text de adolescent indragostit, care este prins in marea "valtoare a vietii", dar nu e asa!

Ne-am cunoscut acum doi ani si jumatate. Nu voiam sub nici o forma sa ma implic intr-o relatie serioasa, pentru ca urma sa plec in Franta cu o bursa pentru studii, stagiul fiind de un an universitar. Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Au fost niste seri foarte romantice. Prima seara in care m-a sarutat era una din serile Ploii de stele a Perseidelor, un eveniment astronomic ce cucereste luna august in fiecare an.

Dragoste, un cuvant care defineste o stare fara de care nu putem trai. Iubire, alt cuvant care defineste o stare mai profunda. Ne nastem in iubire, prima iubire fata de mama, si ne stingem cu iubirea fata de Dumnezeu. Cuvantul Iubire iti da fiori si cand il rostesti! Va spun povestea mea de dragoste de acum... De acum, pentru ca eu am 60 de ani si el tot 60 de ani. Viata ne-a lasat prea devreme singuri pe amandoi.

Ne nastem din iubire! Traim toata viata cautand iubirea! Ne stingem incet cu gandul la iubirile apuse... Primii pasi in viata ni se randuiesc ghidusi sub semnul jocului si al cunoasterii. Ne intampina apoi cei ai descoperirii propriei identitati, prinsi in vertijul iubirilor fragile, pasagere. Si... afli ca tu reprezinti, de fapt, jumatate dintr-o unitate si ca ai venit aici, intrupat, sa-ti gasesti perechea. Incep cautarile infrigurate! Pasii-ti devin cand coplesiti de emotie, cand deznadajduiti. Cazi, te ridici, iti inveti lectia (nu stii sigur daca ai aflat-o) si continui cautarea... Iti vei gasi iubirea? O vei recunoaste? Ar putea sa apara in viata ta prea devreme? Sau, poate, prea tarziu? Vei sti s-o pastrezi? Daca o vei pierde? Daca n-o vei gasi?!

Minunata noastra poveste a inceput acum 20 de ani. Privesc in urma ca printr-o oglinda si ma minunez: cand au trecut, oare? Imi amintesc si acum, era o zi linistita, cenusie, pe la inceput de octombrie. Atunci l-am cunoscut pe el, a fost de-ajuns o privire, a fost de-ajuns un moment in care ne-am uitat unul in ochii celuilalt si am stiut. Am stiut ca el este, am stiut ca viata mea n-ar mai avea sens fara el. Apoi, imi aparea mereu in gand. Imi spuneam adesea: asta nu poate fi altceva decat iubire, mi-e teama ca nu se poate numi altfel. Si nu ne intalnisem decat de cateva ori, dar, Doamne, ce dor imi era de el! Si nu ne vazusem decat de cateva ori...