Am ajuns intr-un moment in care oamenii incearca cu disperare sa fie mereu tineri, neacceptandu-si transformarile fizice care se produc cu trecerea timpului. Iar femeile, aflate parca intr-o permanenta competitie, sunt cele mai expuse unor boli ca tulburarea dismorfica corporala sau sindromul urateniei inchipuite, care le transforma in fiinte mereu nemultumite de aspectul lor fizic.

Persoanele din jurul nostru au o influenta puternica asupra noastra. Traind in societatea contemporana, iti construiesti identitatea din amprentele celorlalti. Este atat de placut sa surprinzi comportamente favorabile in jurul tau si totodata atat de greu pentru ca tindem sa accentuam partile negative si suparatoare.

In timp am constatat ca este foarte important felul in care arati - in care te prezinti. Nu stiu cum de a aparut zicala: "nu haina il face pe om"... dar cu siguranta nu se referea la faptul ca nu ar conta cum arati. Mai degraba se refera la faptul ca asa dupa cum este omul, are si haina - adica omul face haina.

Oameni mari din viata mea sunt chiar membrii familiei mele. Am contat tot timpul pe sprijinul lor si nu mi-au intors spatele niciodata. Dar si ei s-au putut baza pe mine in orice moment si nu i-am dezamagit niciodata. De la ei am invatat ca familia si onestitatea trebuie puse pe primul loc in viata!

E de-ajuns sa spun ca nu ma pasioneaza moda intr-un mod deosebit, ca modelele cele mai trendy modele de paltoane si cizme mi se par adesea mult prea pretentioase pentru mine... si, probabil, cele mai sofisticate dintre femei ma vor cataloga drept o persoana fara gusturi sau demodata.

Nu cred ca exista persoana urata... doar neingrijita. Trebuie sa ne descoperim calitatile, sa fim constienti de ele si sa le scoatem in evidenta. Am cunoscut cateva cazuri in care persoanele respective s-au schimbat atat de mult in urma unei vizite la coafor, o sesiune de shopping si cateva clipe petrecute in fata oglinzii incat nu le mai recunosteam. Printre aceste persoane se numara si o prietena de-a mea din copilarie care nu a pus niciodata accent pe aspectul fizic. Dar viata i-a demonstrat ca uneori nu este suficient sa te faci placuta, sa fii buna intr-un domeniu, sunt momente cand prima impresie este primordiala. Din cauza aspectului fizic a pierdut un job in care isi pusese toate sperantele si acest lucru a impins-o spre aceasta transformare radicala. Cert este ca, indiferent ca este vorba despre o prima intalnire cu un baiat, o intalnire de afaceri, o iesire in oras, prima impresie este importanta si de acest lucru depinde intr-o oarecare masura viitorul pe care il croim.

Sa fii om e lucru mare, spune un vers dintr-o melodie.
Oamenii mari din viata mea sunt chiar parintii mei. Ei m-au invatat ca in viata trebuie sa faci lucruri pe care sa nu le regreti mai tarziu, iar atunci cand gresesti sa nu fac o tragedie din asta; m-au invatat ca orice sut in fund pe care-l primesc sa fie mereu un pas in fata.

Referitor la importanta imaginii de sine si rolul ei in relatia cu ceilalti pot spune ca este extrem de importanta. Cand ma refer la imaginea de sine nu ma raportez la o investitie fulminanta in haine, accesorii si produse de make-up, ci la ingrijire mai ales. Conteaza foarte mult cum te reprezinti tu pe tine insuti, pentru ca, inainte de a te adresa cuiva, interactionezi cu acesta prin propria imagine de sine.

Un vizitator permanent al comunei Valea Calugareasca a fost compozitorul, poetul, gazetarul si pilotul Ionel Fernic, care venea cu trasura de la Ploiesti la varul sau, George, la vila acestuia din Valea Larga. Trubadur incurabil, numele sau este legat de inceputurile muzicii noastre usoare, de emanciparea romantei, de impamantirea tangoului in muzica romaneasca.

Ce inseamna frumusetea pentru o femeie si cum ajunge aceasta sa fie constienta de frumusetea sa? Te simti mai frumoasa atunci cand stii ca esti apreciata de cei din jur? Majoritatea femeilor cred ca frumusetea vine din interior si ca buna dispozitie conteaza foarte mult in imaginea unei femei.

Saptamana trecuta am petrecut 30 de minute abordand o problema care in ultimii ani continua sa imi zdruncine echilibrul zilnic: cablurile de sub birou. De fiecare data cand voiam sa incep sa imi organizez ziua, sa ma apuc sa imi scriu to-do-list-ul pentru saptamana care urma, brusc apareau in raza mea vizuala cabluri de tot soiul: de la cel de net, cel de la boxe, la fel si fel de cabluri USB, incarcatoare de telefon, toate parca coalizand in fiecare zi impotriva linistii mele psihice. Nu, nu sunt nici pe departe obsesiv-compulsiva, dar de fiecare data cand voiam sa ma apuc de o treaba la birou,cablurile respective imi taiau ca prin minune tot apetitul. Pana cand m-am gandit ca e timpul sa le fac felul! Le-am organizat frumos, le-am restrans, le-am legat intre ele si in 30 de minute sub biroul meu nu mai ramasese nicio urma din mini haosul care era odata!

Fara nici o indoiala, cel mai important om din viata mea la ora actuala este mama; ea mi-a dat viata si m-a crescut frumos si sanatos, intampinand numeroase dificultati in decursul aniilor. A facut multe sacrificii, pentru ca eu si sora mea sa crestem mari, sa mergem la scoala, sa invatam si sa devenim cineva.

Eram la scoala... primele zile de liceu, in ora de matematica. Proful era foarte sever si dur, tipa si urla la noi cat il tinea gura. Avand probleme cu lipsa de calciu, mi s-a facut rau brusc. Acel domn profesor in momentul cand m-a vazut cazuta pe banca, cu capul spre catedra, nu a mai tinut cont de explicatiile ce ni le oferea si s-a indreptat spre mine oferindu-mi sprijin.

Cand aveam 18 ani, prima mea iubire, un baiat cu care am fost impreuna 2 ani, m-a chemat in oras, la o terasa, ca sa ma anunte ca relatia noastra s-a incheiat. Nu ma asteptam deloc la asa ceva, dar mi-am dat seama ca treaba e foarte serioasa si ca baiatul chiar nu ma mai vrea in viata lui. Dupa ce mi-a dat vestea, am plecat plangand si m-am ascuns undeva in spatele terasei, pe niste trepte, unde am continuat sa plang.

Gest frumos. Reflectand asupra acestui act politicos, de bun-simt, dar facut destul de rar, ma intreb ce te indeamna sa-l faci? Sa fie oare educatia primita ce ne indeamna la gesturi frumoase? In momentele rare cand le facem, explicam ca tocmai aceasta (cei "7 ani de-acasa") sunt cauza acestor gesturi. De fapt, educatia ne indeamna sa facem tot timpul astfel de gesturi, totusi noi le facem rar. Sa va povestesc un gest foarte frumos facut de sotul meu, gest care m-a marcat.

Cel mai frumos gest mi l-a facut... sotia mea. Cand ne-am cunoscut, mi-a spus ca niciodata, dar niciodata, nu o sa aiba copii, pentru ca pur si simplu nu doreste sa-si deformeze corpul sau sa nu doarma noptile. Am acceptat-o asa cum era, pentru ca o iubeam si credeam ca o sa se schimbe daca ma iubeste. Au trecut 7 ani de la casatorie si in tot acest timp ea luase anticonceptionale, cu toate ca eu tot ii spuneam ca-mi doresc enorm de mult un copil, iar ea se facea ca nici nu aude.

Prietenul meu reuseste mereu sa ma impresioneze. Este vorba de o relatie la distanta si cu toate astea ma surprinde intotdeauna. El e in Belgia, eu - in Romania si, practic, ne intalnim cand avem bani de bilet de avion. Ultima data cand am fost la el m-a asteptat la gara cu un trandafir si un leu de plus a carui burtica se incalzea la cuptorul cu microunde. Apoi, cand am ajuns acasa, mi-a facut cadou niste sosonei foarte simpatici si m-a tinut in brate pana a trebuit sa revin in tara.

Cel mai frumos gest pe care l-a facut cineva pentru mine... Aaa, cred ca stiu. Eram insarcinata in luna a opt-a, mai aveam cateva saptamani pana sa nascsi trebuia neaparat sa merg la medic pentru niste analize. Deoarece aveam o burta imensa, nu mai incapeam la volanul masinii mele, asa ca am fost nevoita sa merg cu autobuzul (ceea ce nu era deloc placut la o ora de varf). Era o zi torida de vara si de-abia ma mai puteam misca. Intr-un tarziu, am ajuns in statie cu chiu cu vai si m-am asezat sa astept autobuzul. In cele din urma, a venit, dar era extrem de aglomerat, cu elevii ce se indreptau spre scoli. Din pacate pentru mine, nu am gasit nici un loc liber, asa ca a trebuit sa stau in picioare. Acest lucru era un chin pentru mine deoarece aveam picioare foarte umflate (de la 38 am ajuns sa port 40 la sandale) si trebuia sa stau asa 5 statii pana la medic.

In urma cu 9 luni, bunica mea a trecut de partea celor drepti... A fost o despartire destul de grea. Si parca n-ar fi fost de ajuns, in urma cu 6 luni mi-am pierdut bunicul, un om minunat, pe care cu siguranta nu il vor uita multe generatii ale familiei mele. Locul in care se odihnesc bunicii mei este, evident, in satul lor in care au trait... Impreuna cu familia mea ajungem in sat cam o data pe saptamana, pentru a vedea ce "face" casa si gospodaria.

Am facut destule gesturi amabile fata de persoane cunoscute, dar si necunoscute, lucruri marunte, dar care pot zice ca au avut o anumita importanta pentru acele persoane din moment ce am primit cate un Multumesc spus din tota inima. Cred ca cel mai frumos gest a fost sa ajut un prieten sa-si scrie lucrarea de licenta, adica i-am scris-o eu in totalitate.

Era o zi frumoasa de toamna si ma plimbam printr-un parc din orasul meu impreuna cu cea mai buna prietena a mea, cand, deodata, am vazut o batranica atacata de niste caini. Cu toate ca mie imi e foarte frica de caini, am sarit in ajutorul acesteia si i-am alungat. Doamna Ileana, asa o chema pe batranica, era muscata la picior si sangera, am luat-o la mine acasa, fiindca stateam prin apropiere, am bandajat-o si apoi am mers la spital...

Cel mai frumos si impresionant gest pentru mine a fost cererea in casatorie a sotului meu. Motivele sunt evidente, mai ales daca veti citi toata povestea jocului nostru de-a cerutul in casatorie.

Ca orice alta persoana, am avut parte de oameni invidiosi si rai, dar si de oameni minunati, care mi-au fost alaturi si la bine si la greu. Un lucru extrem de important pentru mine, pe care nu -l voi uita niciodata, este excursia din clasa a IV-a pe care mi-a platit-o doamna invatatoare, eu neavand o situatie materiala buna.

Felul in care arati conteaza, chiar mai mult decat crezi.
In liceu obisnuiam sa ma ingrijesc de felul cum arat, cum ma imbrac si cum arat in ochii celorlalti. Este normal pana la urma, ca adolescent vrei atentie, iar atentia trebuie s-o capeti si s-o mentii intr-un fel sau altul.