In general, prietenii imi sunt aproape, insa pot spune ca au fost si situatii in care nu s-a intamplat asa. Chiar de curand am avut o dezamagire foarte mare din partea unor colegi din liceu, facultate si chiar si din partea celei mai bune prietene...

Astazi sunt libera, nu merg la serviciu, asa ca pot sa fac o incursiune in trecut. Ma ridic de pe pat si ma indrept spre cutia amintirilor, locul unde am pastrat cele mai valoroase comori: fotografii, scrisori, cadouri de la persoane care mi-au marcat intr-un fel sau altul viata. Inima imi tresalta cand gasesc o poza cu Mariana, cea mai buna prietena. Am fost nedespartite din gradinita pana la facultate. Nu aveam secrete una fata de cealalta, nu exista invidie, rautate... doar o prietenie curata. Nu am dat cu piciorul unei astfel de relatii, doar ca viata ne-a separat.

Buna! Sunt robotelul Livia. DA!!! Pentru ca de-a lungul intregii zile alerg dintr-o parte in alta, de parca as fi facuta din fier si suruburi. Serviciu, casa, copii, sot si - nu in ultimul rand - un sef. Am sa-l introduc si pe el in aceasta mica poveste, dar va anunt din start... nu este prietenul meu, el o sa fie personajul negativ. Am o viata normala, nu pot sa ma laud cu concedii exotice, trairi intense... doar cu micile bucurii oferite de familie si prieteni.

Mi-am petrecut cateva nopti incercand sa inteleg ce a destramat o prietenie atat de sincera. Nici sfetnicul bun al intunericului, nici luna stralucind ca un evantai pe cer, nu au reusit sa ma ajute sa inteleg. Ma intorc in timp, ca un om ce nu poate trai mai departe fara a-si fi rezolvat sau inteles trecutul. Prietenia dintre noi s-a legat incet, dar sigur, pana am ajuns sa ne citim gandurile una alteia. Cel mai mare vis al ei era sa aiba un copil, iar al meu - sa ma realizez profesional.

Vreau sa va spun de la inceput ca nu am cine stie ce talent la povestit, dar as vrea sa vorbesc si eu despre barbatii din viata mea. Primul pe lista prioritatilor este bunicul meu pe care il iubesc ca pe un tata pentru ca el m-a crescut si m-a invatat foarte multe lucruri utile. Si acum cand imi povesteste despre ziua in care m-a luat sa ma creasca (ca pe vremea aia parintii nu aveau voie sa stea acasa cu copii mai mult de 3 luni si mama trebuia sa se intorca la serviciu, ca eram un ghemotoc mic si dragalas (ca toti copiii, de altfel) si el locuia la tara...

Recunosc, pe barbatii din viata mea nu i-am inteles. Si cred ca nici ei pe mine… De fapt, traiesc cu convingerea, extrem de gresita dupa cum imi spun unii, ca, inainte de a fi barbati sau femei, suntem sau ar trebui sa fim in primul rand oameni. Si sa ne ghidam dupa anumite reguli…

Iubitul meu este iubit, rasfatat, alintat, ca orice barbat, el trebuie sa se simta bine, atragator… dar nu prea mult. Am crescut impreuna, ne cunoastem de cand ma stiu, am fost vecini, ne jucam impreuna, dar apoi s-a mutat, de atunci nu am mai avut amintiri impreuna, ele s-au desprins, asemenea fluturelui de cocon, care zboara pentru a-si etala frumusetea, pentru a trai bune si rele, pentru a fi departe, cativa ani… sau o clipa, asa cum mi se pare acum.

Pentru mine, unchiul meu a fost si este (desi a murit) ghidul meu in viata... A fost cel mai iubit de pe pamant! El iubea animalutele mai mult decat oamenii... Era medic veterinar. A fost un om onest, bun, poate prea bun pentru lumea in care traim... Imi amintesc ca de multe ori era falit, pentru ca nu le cerea un ban oamenilor atunci cand salva viata unui animalut.

A fost omul care nu merita si nu trebuie uitat vreodata. A murit acum 4 luni intr-un mod crud si neasteptat. O persoana in minus care sa ma iubeasca, sa-mi poarte de grija, sa ma imbratiseze calduros si sa se bucure cand ii intru pe poarta. Daca ar trebui sa-l caracterizez intr-un singur cuvant, acela ar fi "luptator". Daca ar fi stiut ca moartea vrea sa-l ia, ar fi luptat cu ea pentru a-si putea pastra viata... Era un om simplu de la tara si totusi modern (era mereu in pas cu ultimele noutati in materie de tehnologie sau schimbari in privinta casei), era puternic si harnic (muncind pana in ultimele sale zile), curajos, altruist si respectat. Nu il voi uita niciodata... el reprezinta modelul barbatului perfect! (Flory X)

Numele Alexandru predomina in familia mea. Destinul parca i-a adus pe toti in viata si in caminul meu. Am sa incep cu iubitul meu tata. Inalt, cu o alura foarte barbateasca, cu ochii verzi foarte patrunzatori, a cucerit-o pe mama care i-a fost fidela pana la sfarsit. Dupa moartea mamei, eu, singura fata, am ramas sa am grija de tata si de fratii mei mai mici. Acestia din urma s-au casatorit si au plecat fiecare in lumi diferite. Tata a fost sprijinul meu in toate, un om calculat si bisericos, sfaturile lui ma imbarbatau de fiecare data si tot timpul m-a invatat sa nu mint si sa spun lucrurile pe fata.

Cel mai important barbat din viata mea este sotul meu. Inalt, frumos, destept, intelegator si ma iubeste mai presus de toate. Sau cel putin asa imi place sa cred. Are foarte multe calitati, dar, cum este normal, nici defectele nu lipsesc... DA!!! Este barbat! Un barbat adevarat! Iubeste fotbalul, berea este cea care il relaxeaza, iar cu prietenii se simte cel mai bine. Stie foarte bine cum sa multumeasca ambele tabere: sotia sacaitoare de acasa mereu dornica de explicatii si prietenii mereu dornici de distractii.

Bunciul, tata si sotul meu, toti trei, au un loc aparte in inima mea. Despre bunicul meu pot sa va spun ca e viata mea, de mica am stat alaturi de el, m-a iubit enorm, am fost prima lui nepotica si-ar da si viata pentru mine. Despre tata pot sa va zic ca ma iubeste foarte mult, iar ultimul intrat in inima mea este sotul meu, pe care il iubesc la nesfarsit. Acesti trei oameni de pe pamant sunt totul pentru mine, nu pot trai fara ei si nici ei fara mine. Va iubesc, dragii mei! (Diana Palade)

Dragul meu tata,
Eram mica, eram "o mana de om", iar tu m-ai luat in brate si, cu mainile tale mari, incercai sa ma tii cu multa grija. M-ai privit si lacrimile ti-au aparut in ochi. Atunci ai simtit ca eu sunt o alinare pentru voi, ca sunt alinarea familiei. Asa ca mi-ai pus numele "Alina". Ai zis atunci ca iti doresti ca toata viata mea sa fiu o alinare pentru cei din jur. Anii au trecut si tu aveai grija de mine pas cu pas.

M-am nascut in 1957, in coliba din strujeni care ne tinea loc de casa. Tata era un om aparent simplu: era palimar la biserica din sat, insa acasa, atunci cand nu reusea sa repare ceva cum trebuie, toate injuraturile lui erau adresate divinitatii. Uneori aveam impresia ca tata era un om rau, mai ales atunci cand ne lua la cosit sau la strans fanul si stateam cu el pe camp din zorii zilei si pana se intuneca. Insa seara, ne adunam toti zece in jurul mesei de lemn, mama portiona mamaliga cu o bucata de ata si aducea apoi ceaunul cu lapte fiert. Tata devenea atunci un om cu privirea blanda...

Despre barbatul din viata mea?... OK! Dupa tata, exista un baiat de 22 de ani, care de aproximativ 4 ani de zile este langa mine, ma ocroteste, ma iubeste, ma respecta, imi ofera siguranta si caldura si cu care impartasesc clipe de dragoste profunda, emotii, fapte bune si amintiri in doi. Este un suflet bun, o persoana nobila, care imi dovedeste zilnic ca ma iubeste sincer si ma face sa nu ma indoiesc de asta. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a scos in cale. Sper sa aveam un viitor impreuna... Sunt capabila sa fac orice pentru el, orice ce nu mi-ar pune viata in pericol. (Ramoniq Candy)

Cel mai important barbat din viata mea are 2 ani si 3 luni. Desi sufera de dermatita atopica cu crize alergice la diferite alimente, este un pusti istet pentru varsta lui. Teatral... si iubaret! Este un Capricorn autentic, un afemeiat caruia ii plac sanii... Este curajos luandu-se de persoane mai maricele ca el si ii place foarte mult sa se plimbe si sa conduca masini (sa invarta cheia in contact, de fapt). (Georgiana Iepuras)

Recunoastem sau nu, majoritatea dintre noi femeile au un mare defect: NE PLAC BARBATII!
Lasand gluma la o parte, defect sau nu, sunt multe motive care ma atrag la barbatul de langa mine! Este puternic, loial, carismatic si - de ce nu? - imprevizibil. De ce il ador?

Pe primul loc in viata mea, a noastra, de fapt, este acum Gabriel, baietelul mult dorit si asteptat, care ne umple zilele de fericire, bucurie si ne da energie si speranta pentru a pasi mai departe cu optimism in viata. Venirea lui pe lume a fost prilej de bucurie si emotie, risipite apoi, dupa 3 zile de lacrimi si griji, deoarece luase un microb in spital si a fost la un pas de a fi operat. Datorita unor medici deosebiti a scapat doar cu tratament... Cu atat mai mult e deosebit si il pretuim pe omuletul de langa noi, este un dar de la Dumnezeu si ii multumim pentru fiecare zambet inflorit pe fetisoara lui mica si senina. (Viorica Picincu-Hobjila)

Viata e un lucru ciudat si greu de inteles. Uneori sunt convinsa ca Dumnezeu ne-a lasat pe acest pamant doar din cauza ca se plictisea prea tare. Eu il vad ca pe un fel de Martin Scorsese modern si cu un teribil simt al umorului. Dar, atunci cand m-a creat pe mine, a fost total lipsit de imaginatie, insa extrem de ironic. Pana in acest moment viata mea a fost ca si o comedie de cea mai proasta calitate, la finalul careia publicul aplauda totusi din bun-simt fata de prestatia actorilor. Insa, probabil nici in filmul despre viata mea nu as primi rolul principal. Si o sa va explic imediat de ce.

Iubesc din nou, acelasi om, dar cu o intensitate mai mare... Iubesc si sunt iubita de 14 ani. Declaratiile de dragoste, intelegerea reciproca, tandretea emotiilor cimenteaza relatia noastra din ce in ce mai mult. Iubirea care o primesc in fiecare zi este o sarbatoare, o stare de gratie, un dar pretios din suflet pentru suflet.

Imi place concursul anuntat! Ar fi cateva cuvinte de spus unor oameni dragi din viata noastra... Azi m-am gandit la tatal meu. Iti multumesc TATA, ca existi si dai sens in fiecare zi vietii de familie. Cu pricepere ai stiut mai tot timpul sa mentii un echilibru in familie si ai reusit perfect sa implementezi in educatia noastra notiunea de "OM". Sa fii sanatos si sa te bucuri de tot ce urmeaza: succesele copiilor, aparitia nepotilor si sarbatorile care urmeaza. (Maria Ilie)

Cel mai important barbat din viata mea in acest moment este tatal meu, tinand cont ca nu am iubit... Desi am mai mereu conflicte cu el, stiu ca imi vrea numai binele si sper sa trec peste perioada mai dificila a adolescentei si sa ne intelegem mai bine. Nu mi-am cunoscut bunicii, dar, daca i-as fi cunoscut, sigur ar fi fost si ei importanti... (Mihaela Druga)

Barbatii din viata mea care merita un omagiu in cadrul acestui concurs sunt doi la numar, tatal meu (notat N.) si iubitul meu (notat S.). Pe unul l-am primit cadou la nastere, acum 23 de ani, fie ca as fi vrut sau nu, pe celalalt mi l-am facut cadou acum 4 ani, pentru ca asa am vrut eu (si el, sper). Cunoscandu-i atat de bine pe amandoi, nu pot sa cred ca pot iubi in mod egal doua persoane atat de diferite.

Poate ca nu o sa va vina sa credeti, dar barbatul din viata mea e fostul meu prieten. A intrat in ea sub pretextul ca e un amic si-mi vrea binele, a fost o furtuna plina de iubire sau o iubire furtunoasa - nici eu nu stiu exact si, de ceva timp, e fostul meu prieten si, dupa cum sustine el, cel mai bun amic.