Astazi sunt libera, nu merg la serviciu, asa ca pot sa fac o incursiune in trecut. Ma ridic de pe pat si ma indrept spre cutia amintirilor, locul unde am pastrat cele mai valoroase comori: fotografii, scrisori, cadouri de la persoane care mi-au marcat intr-un fel sau altul viata. Inima imi tresalta cand gasesc o poza cu Mariana, cea mai buna prietena. Am fost nedespartite din gradinita pana la facultate. Nu aveam secrete una fata de cealalta, nu exista invidie, rautate... doar o prietenie curata. Nu am dat cu piciorul unei astfel de relatii, doar ca viata ne-a separat.

Buna! Sunt robotelul Livia. DA!!! Pentru ca de-a lungul intregii zile alerg dintr-o parte in alta, de parca as fi facuta din fier si suruburi. Serviciu, casa, copii, sot si - nu in ultimul rand - un sef. Am sa-l introduc si pe el in aceasta mica poveste, dar va anunt din start... nu este prietenul meu, el o sa fie personajul negativ. Am o viata normala, nu pot sa ma laud cu concedii exotice, trairi intense... doar cu micile bucurii oferite de familie si prieteni.

Mi-am petrecut cateva nopti incercand sa inteleg ce a destramat o prietenie atat de sincera. Nici sfetnicul bun al intunericului, nici luna stralucind ca un evantai pe cer, nu au reusit sa ma ajute sa inteleg. Ma intorc in timp, ca un om ce nu poate trai mai departe fara a-si fi rezolvat sau inteles trecutul. Prietenia dintre noi s-a legat incet, dar sigur, pana am ajuns sa ne citim gandurile una alteia. Cel mai mare vis al ei era sa aiba un copil, iar al meu - sa ma realizez profesional.

Romania este, fara indoiala, mai ceva decat orice tara din povesti. Nici un imparat, oricat o fi fost el de rosu, de span, de negru in cerul gurii sau de insetat de sange nu a reusit sa mai zamisleasca o tara ca a noastra. Unde s-au mai pomenit politisti care sa conduca o mafie a drogurilor, in timp ce isi ispaseau in libertate o condamnare cu suspendare pentru talharie? Dar la noi e firesc, ambele activitati, si talharia, si traficul de droguri, sunt de competenta politiei. Deci cine ar putea sa le realizeze mai bine? In ce tara a mai fost numit, pe o pozitie guvernamentala echivalenta subsecretarului de stat, un individ urmarit penal pentru sechestrare de persoane? Si, mai frumos, presa fiind plina de pozele cu el, alaturi de victima dezbracata si pusa in lanturi in cotetul cainelui. Trebuie sa recunoastem ca nici o tara nu mai are demnitari cu o asemenea imaginatie!

Sunt deja niste ani buni de cand Europa ne asteapta si ne roaga sa ne dea nu mai putin de 30 de miliarde de euro. E adevarat ca nu vrea sa ni-i dea pur si simplu sa ni-i bagam in buzunar sau mai exact sa si-i bage in buzunar cei ce au stampilele. Ei au "tupeul" sa ne ceara proiecte, adica ar vrea sa ne apucam chiar sa facem ceva cu ei. Dar noi ne aducem aminte de poveste si strigam: Muieti-s posmagii? Ca daca ar fi de pomana si ar mai putea umfla niste conturi mai mult ca sigur ca nu am spune nu.

Este absolut laudabila initiativa legislativa a asociatiei ecologice Green Revolution pentru reglementarea spatiilor de picnic. Daca s-ar finaliza un asemenea proiect, am realiza in primul rand o minima educare a autoritatilor, de la primarii si ocoluri silvice si pana la politie, parlament si guvern. Pentru ca unii ar trebui sa dezbata legea si sa constientizeze problema, iar ceilalti - sa o studieze, sa stabileasca procedurile de aplicare si sa se confrunte apoi, zilnic, cu aceste probleme in calitate de atributii legale ce le revin.

Zilele trecute am implinit un numar frumos de ani... Am vrut sa facem ceva mai deosebit, asa ca am plecat de acasa. Fiind din Pitesti, avem multe locuri unde sa ne ducem... catre Vidraru, catre Bran, catre Govora... Dar nu! Aici am mai fost! Asa ca am ales Salina. Cea de la Turda e prea departe si trebuia sa ne intoarcem si inapoi in aceasi zi, asa ca am fost la Slanic.

Pentru cine nu stia, avem si noi un canion, nu atat de impresionant ca Marele Canion din SUA, insa destul de uimitor si spectaculos incat sa merite vizitarea lui. Canionul Sapte Scari, aflat in masivul Piatra Mare, un loc super, usor de ajuns, pana sa intri in Brasov, dupa ce cobori serpentinele, dupa o benzinarie, se face un drum la dreapta pe un pod (sunt mai multe drumuri, dar cu podete foarte mici si masinile nu au acces), pe care se poate trece lejer cu masina. Mai mergi putin si trebuie sa parchezi pentru ca de aici trebuie sa faci o mica plimbare pe jos de 30 minute pana la Canion.

Eram un copil mic, murdar si mucos. Imi placea la colindat, udatul de Paste, ziua mortilor, cicirita, saritul prin foc. Imi placeau povestile cu comori, oameni de neinfrant si lumi indepartate. Si-mi placeau jocurile pe care le inventam si in care si acum imi e greu sa inteleg de ce se prindeau si cei mari…

Considerata cea mai importanta sarbatoare din calendarul crestin, Pastele se celebreaza la o data variabila. Datina n-ar fi implinita fara legile nescrise ale pamantului, fara obiceiurile care cuprind practici si rituri, iar neimplinirea acestora ar arata o lipsa a credintei, care, implicit, ar atrage fortele malefice asupra omului si a pamantului. Dupa respectarea Postului mare si dupa sarbatorirea Sambetei lui Lazar si a Floriilor, satele romanesti traiesc cu evlavie tragedia Saptamanii Patimilor, pentru a ajunge lumina Sfintelor Pasti, miracolul Invierii lui Hristos si luarea Pastilor.

Anul acesta, Pastele a fost sarbatorit, in aceeasi zi, de catre intreaga lume crestina. Cu toate ca semnificatia sarbatorii este identica pentru toti si exista obiceiuri, ritualuri comune mai multor tari sau grupari religioase, anumite obiceiuri sunt sarbatorite, in mod diferit, de diversele popoare. Se pastreaza, insa, pentru toti bucuria Invierii Mantuitorului, ce se rasfrange asupra intregii naturi si asupra oamenilor, care, cu sufletul deschis, vor sa primeasca minunea.

Romania pe care o stiu eu e distrusa, cam cum este casa din imaginea alaturata, iar noi suntem acel pod subred; scandurile care lipsesc sunt oamenii care au plecat in strainatate pentru o viata mai buna. Nu neg ca avem foarte multe locuri frumoase de care e imposibil sa nu te indragostesti, dar cu ce ne ajuta acest lucru, daca nu avem bani sa le putem vizita?!

Haideti sa va povestesc cum decurge ziua de Ajun al Pastelui pentru mine si cand ajung la acel moment pe care nu as vrea sa-l pierdem, il voi boldui. Poate devine stufoasa descrierea, insa nu stiu cat scriu pentru premiu, o fac mai mult pentru sufletul meu.
Dimineata, tatal meu cheama un cioban sa taie mielul, eu intre timp "primenesc casa". Exact asa se spune pe la noi! Si consta in ultimele retusuri ale curateniei, schimbat paturile si mai ales pus in toate vazele din casa viorele si narcise inflorite pentru a vesti primavara.

Imi iubesc tara pentru ca ma pot bucura de traditiile duse din generatie in generatie si pastrate cu sfintenie la sate, acele traditii si datine strabune pe care bunicii nostri ni le-au lasat ca si cum ar fi lasat cele mai de pret comori ale lor.

Traditiile romanilor sunt comori ce nu ar trebui uitate sau parasite si nici schimbate prin troc cu alte obiceiuri importate din alte tari. Ele sunt ale noastre, ne caracterizeaza, ne definesc si prin ele ne simtim mai bogati, mai alesi, mai altfel decat altii. Aceste traditii ne fac mai "exotici" in ochii europenilor si altor natii, putem fi subiect de discutii si de lauda, de aprecieri cu semnul mirarii.
Traditiile romanilor sunt diferite de la o zona la alta, dupa cum spune vorba cate bordeie, atatea obiceiuri, insa tocmai acest lucru ne face mai frumosi, mai atragatori si mai originali.

Eu sunt din partea Sucevei; aici exista multe traditii care inca se mai pastreaza in unele sate si am sa enumar cateva dintre ele.
Fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele.

Ca sa fiu sincera, marturisesc ca exista o traditie de Paste pe care nu as dori sa o pierdem si sa o uitam, si anume incondeierea oualelor. Nici un crestin nu-si poate imagina sarbatoarea de Paste fara oua rosii si fara obiceiurile legate de acestea, insa observ adesea cat de grabite sunt gospodinele din ziua de astazi, care prefera sa cumpere vopsea de oua de la supermarketul din coltul strazii dupa care sa lipeasca niste abtibilde pe ouale vopsite astfel si gata! Iti trebuie insa multa rabdare ca sa incondeiezi un ou, iar rabdare nu mai are oricine in ziua de azi.

Sarbatoarea Pastilor simbolizeaza pentru mine innoirea vietii de zi cu zi. Curatarea casei, innoirea hainelor si o baie rituala inainte de mersul la biserica sunt toate marci ale noului inceput. Toata lumea, bogata sau saraca, se imbraca in hainele sale cele mai bune si merge la slujba de la miezul noptii.

Sunt din zona Targu Neamt. De cand eram mica retin frumusetea sarbatorilor de iarna. Chiar erau Sarbatori! Incepand cu colindele de Craciun, cu mogaldetele care inotau prin zapada pana la brau doar pentru a ajunge la usa si a-ti vesti Nasterea Domnului cu glasuri impletite in clopotei. Cu bradul pe care intotdeauna il aducea Mos Craciun in noaptea de Ajun, astfel ca, de Craciun, te trezeai cu el gata impodobit, cu mirosul lui care-ti umplea plamanii ca ai fi vrut doar sa inspiri fara a mai da aerul afara pentru a nu-i pierde aroma de padure, de natura, de salbaticie.

Sarbatorile si obiceiurile populare, grupate in preajma solstitiului de iarna (20 decembrie - 7 ianuarie), poarta numele generic de sarbatori de iarna. Perioada este deschisa si inchisa de sarbatori prefatate de ajunuri, atat Craciunul, cat si Boboteaza, si intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou. Principalele sarbatori ale ciclului de iarna - Craciunul, Anul Nou, Boboteaza - au functionat de-a lungul vremii ca momente independente de innoire a timpului si de inceput de an.

Romania vazuta prin ochii mei o ilustrez prin poza alaturata, este vorba de un peisaj superb din Sangeorz Bai; imi plac mult expeditiile pe munti, prin paduri, ador natura si imi place sa o surprind in cel mai placut mod posibil. Aici tocmai urcasem muntele si intr-un moment de odihna am vazut aceasta gospodarie superba pe un deal, mi s-a parut mirifica, o imagine pe care greu o mai vezi.

Pentru mine Sarbatoarea Pastelui are acea oaza de liniste si armonie de care am nevoie si nu ma refer la faptul ca ma pot relaxa, deoarece toate acestea pot parea ca o oboseala in plus... Am 19 ani si poate o sa credeti ca scriu eseuri doar pentru a impresiona, insa in sufletul meu nu mai este acea frumusete care era odata!... Anul acesta am fost singura acasa, mama mea fiind plecata in Italia, la munca, si s-a intors abia in lunea din Saptamana Mare; mi-am facut planuri mari, imi era dor de ea, imi doream sa fie sarbatoarea pe care o intampinam acum 7-8 ani...

Asa arata platoul de la intrarea din Pestera Ursilor din Muntii Apuseni, dar in subteran ati pasit vreodata?! Cate din frumusetile subterane au ramas inca nedescoperite? Pe cele de care auzim, merita sa le vizitam! (Miroslav Rosici)

Mi-aduc aminte cu drag de vremurile copilariei mele! Imi dau seama cat de pline de adevaruri erau povestirile lui Creanga, care ne-au fascinat pe toti. Invatam bine la scoala, iar visul meu era sa devin profesoara. Imi amintesc cum in vacante adunam copiii din sat si mergeam pe un deal cu multa verdeata si padure si ce jucam de-a scoala. Eu, bineinteles, eram profesoara!