In fiecare an, la data de 6 decembrie, crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Nicolae, intruchiparea darniciei lui Dumnezeu. Mos Nicolae nu este doar un personaj mitologic, ce aduce copiilor dulciuri sau, daca nu au fost cumininti, o nuielusa, ci este un personaj real, Sfantul Nicolae traind in secolul al IV-lea, fiind arhiereu in Myra Lichiei (Turcia de azi). Nascut din parinti cinstiti si credinciosi, tatal Teofan si mama Nona, Sfantul Nicolae (al carui nume inseamna biruitor de popor) invata inca de mic tainele credintei in Iisus, fiul lui Dumnezeu, si ale iubirii de oameni.

Cat timp am locuit la tara mi-au placut toate traditiile, acum de cand locuiesc la oras constat ca aproape totul a disparut... Ma refer la oras, dar si la tara am auzit ca nu se mai da o importanta prea mare traditiilor...
Imi este dor de un An Nou cu zapada, cand caprele umbau de dimineata pana-n noapte, prin sat cu tza, tza, tza, caprita, tza!!!, iar noi ne tineam dupa ea ca dupa urs... Mi-e dor de tot ceea ce era pe vremea copilariei mele... (Camelia Bizadea)

Ce-i spune unui tanar al zilelor noastre sarbatoarea de Dragobete? Mai nimic! Lucrurile se schimba insa cand pomenesti de Valentine’s Day…
Chiar daca asemanatoare ca semnificatie - reprezinta amandoua o celebrare a iubirii -, sa nu uitam ca una e totusi importata, pe cand cealalta tine de spiritualitatea noastra traditionala. Si e pacat sa n-o cunoastem si sa n-o lasam mostenire urmasilor!
Sunt sigura ca multora dintre dumneavoastra, "feroviarii" din toate colturile tarii - indeosebi celor ce nu s-au desprins de "radacini", cunoscatori ai obiceiurilor si traditiilor populare -, "Ziua indragostitilor" la romani, Dragobetele, nu va este deloc straina. Pentru ceilalti insa, iata cateva repere...

A fost o sarbatoare frumoasa, luminata de un soare si o atmosfera optimista.
Mama s-a ocupat de bucate, eu - de aranjamentele de Paste. Sper sa-mi admirati fotografiile...
In familia noastra traditia merge mai departe ...
Va doresc tuturor o saptamana frumoasa! (Marina Ilie)

Dupa parerea mea, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt adevarate sarbatori de suflet. Colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci, nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna, toate creeaza in sanul familiei o atmosfera de basm, liniste sufleteasca si iubire... Repertoriul traditional al obiceiurilor si traditiilor romanesti cuprinde pe langa colindele propriu-zise - cantece de stea, plugusorul, sorcova, Vasilica, jocuri cu masti (turca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (calutii, caluserii) - si o seama de datini, practici, superstitii, ziceri, sfaturi cu originea in credinte si mituri stravechi sau crestine.

In zilele de Pasti existau interdictii severe: in prima zi nu era permisa plecarea din sat, nu se matura prin casa, nu se pregatea mancare, iar masa de Pasti nu se ridica timp de trei zile. Astazi, in a doua zi de Pasti, finii se duc in vizita la nasi, cu colaci, pasca si oua rosii, iar copiii merg la parinti. Nasii ii ospateaza pe fini, dupa care merg impreuna la hora satului, acolo unde, cu totul intamplator, se mai poate intalni scranciobul cel mare (Dorna Arini, Brosteni, Bosanci).

Nu stiu si nici nu as vrea sa imi imaginez cum ar fi un popor fara traditii. Unul dintre punctele care ne diferentiaza de celelalte popoare este tocmai traditia. Cum o pastram sau daca o pastram depinde de mentalitatea fiecarui individ. Tendinta actuala este aceea de a renunta treptat la obiceiurile strabunilor nostri, traim vremuri in care nu mai simtim sarbatorile, am "vandut" spiritul lor pe goana prin hypermarketuri. Avem noroc de satele noastre, in care traditiile se mai pastreaza inca...

Din punctul meu de vedere, cele mai frumoase traditii s-au pastrat la tara in preajma sarbatorilor de iarna. Cand zapada era pana la genunchi mergeam in fiecarea seara la biserica si cantam cu faclii aprinse prin sat, plecam in colindat de dimineata pana seara, mergeam pe la prieteni si rude si primeam nuci si cozonac si vin fiert, veneam uzi pina la piele, dar veseli si bucurosi, apoi faceam repetitie pentru invatat colinde si Steaua, si a doua zi plecam din nou ...
Aceste traditii nu se mai pastreaza, decat putin, pe la sate... (Daniel Vintilescu)

Multe din traditiile poporului roman le stiu doar de la televizor si din povestile spuse de bunicii si de parintii mei. Din pacate, e mult prea tarziu sa zicem ca nu vrem sa le pierdem deoarece majoritatea din ele s-au pierdut in toate colturile tarii.
Intr-o era a tehnologiei in plina ascensiune in care copiii sunt interesati doar de Internet si televizor nu ne mai ramane timp sa ne interesam si sa pastram traditiile care ne definesc ca popor. As vrea doar cateva zile sa traiesc in perioada despre care stiu doar de la bunici cand se faceau in fiecare duminica adunari in sat in care se dansa pe muzica populara, se faceau hore, iar copiii seara mergeau la adunare la caminul cultural (din care acum a ramas doar fundatia)...

Una dintre traditiiile din zona in care locuiesc (judetul Cluj) si care as vrea sa se pastreze ar fi obiceiul udatului (stropitului) in a doua zi de Paste. Documentandu-ma, am gasit ca: Datina isi are originea in magia contactului cu apa. In trecut, fetele si baietii pistruiati mergeau in zorii zilei de Pasti sa se spele in apa unui parau din apropiere, sperand ca astfel vor scapa de pistrui. In alte parti, stropitul era considerat un act de purificare in ziua de Pasti, iar feciorii stropeau cu apa de izvor, persoanele intalnite in cale, in special fetele, ca sa fie frumoase si sa miroasa tot anul ca florile de primavara.

Ca tot suntem inca in spiritul uneia dintre cele mai importante sarbatori ale noastre, adica Pastele, o sa incep sa reamintesc frumoasele traditii care "incondeieaza" aceste zile de sarbatoare sfanta. Sarbatoarea Pastelui isi are obiceiurile si traditiile ei, in functie de cultura si civilizatia fiecarei natiuni. Pregatirea pentru Paste incepe prin Postul Pastelui, care este randuit pentru curatirea sufletului prin rugaciune, spovedanie si impartasirea cu Sfintele Taine. In special in Transilvania, intalnim binecunoscuta traditie de a primi si oferi paste cu paine si vin, in dimineata primei zile a Pastelui, la biserica.

Eu cred ca emotia Craciunului este cea mai profunda dintre toate sarbatorile si o va dezvalui cateva cuvinte, secrete ale fericirii sufletesti.
Craciunul reprezinta miracolul intalnirii cu copilul din noi. Este ceva atat de real, atat de incarcat de realitate incat capata dimensiunile unei povesti. Ne identificam cu totii cu personajul care a cutreierat mari si tari pentru a se intalni, fericit, cu sine. Este o calatorie din suflet catre suflet. Indiferent de varsta, noi credem in Mos Craciun. Daca nu credem, cum sa vina?

Cred ca sunt o sumedenie de sarbatori si traditii, dar nu le cunosc pe toate asa ca voi vorbi despre cele din zona estica a Munteniei si voi incepe cu inceputul...
Dragobetele, sarbatoarea dragostei si a iubirii, care este inlocuita incet-incet de Sfantul Valentin, o sarbatoare comerciala si foarte mercantilizata.
Martisorul pastreaza inca urmele traditiei sarbatoririi primaverii, dar in timp a capatat si o alta conotatie, alta decat vestirea primaverii, acum pe langa binecunoscutul martisor cu ata impletita se mai daruiesc si alte lucruri, ceea ce nu este in concordanta cu mesajul traditiei.

Ouale de Paste, potrivit traditiei, erau adunate din cuibar in miercurea din a patra saptamana a Postului Mare, numita si miercurea Paresimilor. Exista obiceiul ca de la lasatul secului si pana in aceasta zi, gospodinele sa nu stranga ouale. Era credinta ca ouale alese in aceasta zi nu se stricau pana la Paste. Acum se alegeau ouale pentru mancarea de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite. Chiar daca ele erau stranse in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea Pastelui, insa, niciodata in Vinerea Mare.

Pastele este sarbatoarea crestin-ortodoxa care anunta Invierea Domnului Isus Hristos, biruinta omenirii, triumful asupra suferintei si spalarea pacatelor. Foarte multe traditii de Paste sunt pastrate si acum si sunt foarte asteptate de cei mici.
Incep cu Saptamana Mare, care porneste de la Duminica Floriilor, atunci cand Iisus Hristos intra in Ierusalim, si se termina cu Duminica Pastelui, atunci cand Hristos invie. In aceasta saptamana se fac ultimele pregatiri pentru marea sarbatoare, se fac oua rosii si cozonaci, drob de miel si pasca.

Imi plac toate traditiile, dar in special... colinda care-mi umple sufletul de bucurie, de miros de cozonac, de esenta de rom amestecata cu cea de vanilie sau lamaie, e un moment in care narile imi sunt parca inundate de aburi, chiar daca nu e nimic in cuptor. Glasurile suna toate melodios, iar oamenii sunt mult mai buni. Nu trebuie sa renuntam niciodata la traditiile care ne definesc, la cele care ne fac sa fim mai buni, chiar si pentru cateva momente, la cele care ne aduc bucurii, la cele care ne construiesc sufletele... (Anca C.)

Sunt o halmageanca ce se mandreste de traditiile din localitatea sa, Halmagiu, din judetul Arad. Halmagenii sunt oameni credinciosi. Acest fapt este dovedit de prezenta troitelor (rugilor) la intrarea si la iesirea din localitate, in locurile unde oamenii muncesc. Majoritatea locuitorilor traiesc din ceea ce le ofera pamantul, neexistand locuri de munca... Poate si din aceasta cauza, in fiecare an, se repeta ritualul sfintirii tarinilor.

Cea mai emotionanta si cea mai spirituala sarbatoare romaneasca pentru mine este Pastele - Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Nu as vrea sa se piarda niciodata traditiile acestei Sfinte Sarbatori, pentru ca desi este o sarbatoare dedicata Lui Iisus Hrisots, ca si Craciunul cand se sarbatoreste Nasterea Domnului Iisus Hristos, Pastele este singura sarbatoare la care toti crestinii merg la Biserica, se imbraca toata familia in hainele cele mai frumoase si iau Lumina si Paste.

Cantarea cantecelor de stea este o parte foarte importanta din festivitatiile Craciunului romanesc. In prima zi de Craciun, multi colindatori umbla pe strazile acoperite cu zapada ale oraselor si satelor, tinand in mana o stea facuta din carton si hartie, cu scene biblice pictate pe ea.

Traditiile care-mi plac si nu as vrea sa le pierdem sunt colindatul si obiceiurile de botez. Cel mai mult imi place colindatul la sate cand vin copiii si tinerii rosii in obraji, colinda frumos, primesc colaci si nuci in dar, pentru ca la oras copii spun 3 fraze, iau banii si dusi sunt...

Pentru ca abia a fost Pastele, as vrea sa spun ca, pentru mine, cea mai frumoasa traditie, care imi si place pe deasupra, este cea in care eu si mama vopsim ouale in culoarea rosu. Nu mai sunt multe persoane care tin sa pastreze aceasta traditie, iar multi oameni nici nu mai stau sa vopseasca ouale, ci le cumpara de-a gata vopsite. Nu imi place deloc, dar asta e!...

Cand se apropie sarbatorile devin nostalgica, imi aduc aminte de copilarie, de perioada cand eram toata familia la casa parinteasca si de traditiile pe care le respectam cu strictete. Vreau sa va vorbesc despre traditiile care infrumusetau Sfintele Sarbatori de Paste. Vopsitul si ornatul oualelor rosii, cum ne adunam toti in bucatarie si faceam concurs cine le orneaza mai frumos, ale cui sunt mai stralucitoare. Acest lucru se intampla mereu in Joia mare, cand faceam pasca si cozonacii.

Eram in Ajunul Craciunului. Un ger de-ti inghetau narile. Noi, cu traistutele la sold, imbroboditi de mama cu batice, ca sa nu ne prinda frigul, o luam la vale, pe ulita, pasind unul in spatele celulilalt. Pasim pe urmele facute de fratii mai mari. Ne e frig, dar satul parca este cuprins de o vraja. Colindam pe la casele vecinilor. Aducem acasa mere, colacei, chiar si un colac mai mare, pe care ni l-a dat preotul din sat. Ajungem acasa cu sufletul atat de impacat, cu bucuria aceea specifica pruncului care a realizat ceva maret...

Vreau sa va spun de la inceput ca nu am cine stie ce talent la povestit, dar as vrea sa vorbesc si eu despre barbatii din viata mea. Primul pe lista prioritatilor este bunicul meu pe care il iubesc ca pe un tata pentru ca el m-a crescut si m-a invatat foarte multe lucruri utile. Si acum cand imi povesteste despre ziua in care m-a luat sa ma creasca (ca pe vremea aia parintii nu aveau voie sa stea acasa cu copii mai mult de 3 luni si mama trebuia sa se intorca la serviciu, ca eram un ghemotoc mic si dragalas (ca toti copiii, de altfel) si el locuia la tara...