De la nasterea copilului meu, tot ceea ce face si tot ceea ce are legatura cu el se cristalizeaza intr-o amintire extraordinara pentru mine. Momentele cand ne jucam, cand ne plimbam... Fiecare clipa traita alaturi de el este minunata! Este ingerasul meu! Am atat de multe amintiri legate de fiul meu si mi-e greu sa o caut pe cea mai importanta pentru a v-o povesti si voua.

Intr-o lume in care serviciul ne ocupa majoritatea timpului nu ne ramane decat sa ne plimbam pe net. O plimbare in aer liber (sau o intalnire) la o ora tarzie nu e recomandata, dar o plimbare pe net se poate face la orice ora din zi sau din noapte. Intr-una din aceste plimbari virtuale mi-a iesit in cale El. Ne-am dat intalnire sa ne cunoastem si asa a inceput relatia noastra, care este o adevarata poveste de dragoste dintre un print, pe care sa zicem ca-l chema Valeriu, si o printesa, Denisa.

Tatal meu a fost cel mai minunat om. Spun a fost, pentru ca acum este un inger. Si-a dorit ca eu sa cresc frumos, sa beneficiez de o educatie buna si pentru asta ii multumesc. Toata silinta lui nu a fost in zadar. Pentru asta ii multumesc, pentru ca mai ales datorita lui sunt acum ceea ce sunt. Mi-as dori ca viitorul meu sot sa aiba putin din el... (Elena)

Barbatii din viata mea... sunt multi! Asta pentru ca sunt studenta la Facultatea de Inginerie - sectia Calculatoare! Dintotdeauna am avut mai multi prieteni de sex masculin, fapt care nu m-a deranjat niciodata pentru ca m-a facut sa privesc lucrurile altfel fata de alte fete de varsta mea.

Ca sa poata sa se duca la meci si sa nu mai fie nevoie sa dea pe acasa in ziua meciului, sotul meu imi da un telefon si imi spune, cu o voce de betiv, ca a baut cam mult cu baietii la club si, in plus, pe acolo a trecut si Diana - Stii, blonda aia cu sanii mari... -, dar imi cere iertare, sa nu ma supar pe el, se mai intampla, el tot pe mine ma iubeste, omul mai greseste, stii, mai calca stramb, doar tot la mine se intoarce...

Ce poveste mi-a turnat prietenul meu cand a ajuns foarte tarziu acasa! Ascultati! Mi-a spus ca s-a imbolnavit pisica vecinei de la doi si ca a fost cu ea de urgenta la veterinar. A dus-o cu masina. Pe drum a vazut o cladire in flacari si a sarit din masina, si-a pus o patura uda in cap si a urcat in cladirea in flacari si a salvat un bebelus de la moarte, chiar inainte sa cada niste grinzi. Pompierii au spus ca a fost eroul zilei si ca il vor recomanda pentru o medalie.

Cel mai important barbat din viata mea este tatal meu caruia ii doresc multa sanatate, multi ani de viata fericiti. L-am respectat de cand ma stiu si il voi respecta mereu, pentru ca a stiut mereu sa puna familia pe primul loc, ne-a dat o educatie aleasa mie si fratelui meu,
a fost si este alaturi de noi in orice moment, ne-a ajutat sa trecem cu usurinta peste orice greutate pe care am intampinat-o, ne-a incurajat si a gasit mereu o vorba buna si o alinare in situatiile dificile.

Barbatul ideal, cel care iti este alaturi la bine si la greu, cel care iti da motiv sa te trezesti cu zambetul pe buze, este cel care tine loc de soare… chiar si intr-o zi ploioasa! 50% dintre barbati se tem sa nu imbatraneasca sau sa fie considerati batrani, arata un studiu Mintel. Pana acum, barbatii aveau mai mult succes, daca, pe chipul lor, se citea ca au experienta de viata. Transmiteau sexului opus siguranta. Mai exact, isi puneau la dispozitie resursele financiare si statutul social (considerate a fi maxime in jurul varstei de 40 de ani) pentru a obtine fertilitatea si frumusetea unei femei.

Vreau sa va povestesc despre cum se transforma un om atunci cand iubeste. A fost odata un baiat, facut cand parintii erau indeajuns de maturi (40 de ani - tatal, 35 de ani -mama). A fost rasfatat, a primit totul, pana cand, la 14 ani, mama lui, care era invatatoare, s-a dus sa predea ingerilor... Tatal lui nu si-a mai revenit cu adevarat, a inecat durerea-n alcool, iar copilul (apoi adolescentul) a ramas "de capul lui". Dar sa nu neg calitatile tatalui, i-a asigurat un acoperis, a avut grija sa existe alimente si banuti, insa nu il interesa de merge la scoala sau de lipseste cu saptamanile de acasa...

In ultima perioada am tot avut timp sa ma gandesc la barbatii din viata mea. Am avut o gramada de relatii, dar, tragand linie, am realizat niste chestii. Stiu ca poate ceea ce scriu acum va atinge pe multi dintre barbatii cu care am contact, dar simt nevoia sa clarific unele lucruri in acest loc, unde pot sa inteleaga ca... in ceea ce ma priveste nu se schimba nimic. Pentru ca, pur si simplu, asa sunt eu. Ha ha ha! Imi dau seama cati disperati vor da acum click sa citeasca mai departe, speriati ca poate le-am pomenit numele… Eh… cititi voi…

Am 31 de ani, iar barbatii din viata mea sunt sotul meu si baietelul meu de 2 anisori si 7 luni, pe care il iubesc din tot sufletul, il ador si reprezinta ratiunea mea de a trai!
Sotul meu este iubitul meu, prietenul meu, este persoana pe umarul careia plang si la pieptul careia imi vars lacrimile si durerea cand sunt in suferinta.

Barbatul din viata mea nu are masini scumpe, nici vile in cartiere rezidentiale, nu are conturi in banci, nici pachetele de muschi pe abdomen. Barbatul din viata mea are mult mai multe decat ce am enumerat mai sus!

Raspund si eu provocarii pe care ati lansat-o si spun ca rolul barbatului in viata unei femei este acela de a-i completa jumatatea lipsa... In viata fiecarei femei cred ca a existat, exista si va exista un barbat, incepand cu tatal si terminand cu sotul, iubitul, prietenul, colegul... Eu vreau sa abordez relatia barbatului-sot-prieten-amic-tata-frate... si toate acestea la un loc, dar, evident, metaforic.

La cei 20 de ani ai mei, am un iubit. De ceva timp, ce-i drept! De aproape 3 ani. Nu am avut o experienta prea vasta in acest sens inaintea lui, deci puteti spune ca poate nu am de unde sa stiu ce este iubirea. Cu tot ce se intampla in jur, poate nu stiu... Poate nu mai stie nimeni ce e cu adevarat iubirea. Este asa de distorsionata, de media, de carti, de filme! A devenit ceva impus, un motiv de mandrie sau de rusine. Dar nu despre iubire vreau eu sa vorbesc aici, ci despre EL (dar, implicit, voi vorbi si despre iubire).

Una dintre cele mai importante si interesante persoane din viata mea este tatal meu. Fie ca am plans, fie ca am ras, a fost alaturi de mine si mi-a dat de fiecare data un sfat folositor. Cand m-am despartit de prima iubita, mi-a zis ca nu e o nenorocire, ci, pur si simplu, asa se intampla...

Orice relatie serioasa, de viitor se construieste in timp. Am 25 de ani, dar viata m-a pus la incercare de nenumarate ori pana acum. Suntem impreuna de aproape 9 ani si casatoriti de 3 ani, dar ne iubim la fel de mult ca la inceput.

L-am tot batut pe tata la cap sa ne prajeasca niste cartofi, asa cum stie el mai bine. Avea bunica un talent gastronomic la prajit cartofi!... Minunat! Tata l-a mostenit. Seara trecuta l-am convins. I-a prajit si i-a pus pe masa. Din pacate, nu au iesit asa cum speram ca vor iesi. Ori cartofii erau inghetati, ori s-a grabit tata cu prajitul. Important e ca nu au iesit prea bine. Am mancat cu totii, am multumit si nimeni nu a mai comentat evenimentul.

Ma trezesc... Inca o duminica frumoasa din viata mea! Ma uit in camera si il vad pe el, sotul meu. Ii spun Buna dimineata!, iar el, cu un ton cald, imi raspunde. Se imbraca, isi etaleaza si isi priveste burta prin camera... Tare mandru! Il privesc si imi aduc aminte cum l-am cunoscut la o petrecere. A fost dragoste la prima vedere...

Barbatii din viata mea? Sotul meu, Radu, si fiul meu, Cristian. Suntem cei mai buni prieteni! Sotul m-a inteles si m-a ajutat de la inceputul relatiei noastre. Suntem comunicativi si nu ne ascundem nimic. Eu am un job solicitant, chiar daca lucrez acasa. Cand s-a nascut Cristian, sotul mi-a preluat cateva sarcini, alegand sa lucram impreuna. Astfel am putut sa il crestem si pe cel mic tot impreuna, in schimburi.

Bunicul meu este ca un tata pentru mine. El impreuna cu bunica m-au crescut in primii ani din viata. Este sfant pentru mine! Ma invata mereu cantece bisericesti si cantam impreuna... Imi amintesc cum se juca cu mine, saream pe burta lui parca eram pe trambulina si el era fericit...

Prin viata unei femei se pot perinda mai multe specimene masculine, dar inima e, in final, cea care decide cine va ramane si va deveni stalpul pe care se poate sprijini cu incredere. Eu una pot spune cu hotarare ca mi-am gasit sufletul pereche. Da, acea superstitie de care tot auzim ca acolo, undeva, fiecare avem un suflet pereche care sa ne intregeasca. Inainte zambeam ironic cand auzeam asa ceva, zambesc si acum, dar din alt motiv. Zambesc pentru ca stiu ca este adevarat si... greu de explicat.

Razele soarelui intra prin geamul camerei mele. Intind mana si caut usor prin pat. Cred ca e tarziu - imi spun. Irin a plecat deja… Ma uit la ceas. Somnoroasa, ma ridic din pat. In curand o sa trebuiasca sa-l trezesc pe Roland, baietelul nostru, sa mearga la gradinita, e si el un barbat in devenire. Ma rog lui Dumnezeu sa fie sanatos si sa il fereasca de rele pentru a ajunge mare si puternic, precum tati. Cafeaua ma asteapta in bucatarie, sorb un pic din cana si merg sa il trezesc pe Roland...

Romania este o tara in care oamenii cu handicap "nu exista" si nimeni nu are nevoie de ei. M-am convins de asta dupa o experienta neplacuta zilele trecute. Sunt persoane care au trecut prin viata si tot nu au invatat nimic! Si la 50 de ani fac grave erori de perceptie umana... Inchiriez casa unor domni bine, de preferat straini si nu handicapatilor, de aici a inceput si revolta mea sufleteasca.

Din Romania copilariei mele tin minte cozile la care stateam pentru lapte, paine, ulei, portocale, tin minte rafturile pline cu creveti si conserve de peste, tin minte ca ma jucam in fata blocului cu puzderia de copii de varsta mea. Tin minte ca mai ales in timpul vacantei de vara erau zile in care ieseau toti copii la joaca si cele trei banci din fata blocului deveneau neincapatoare pentru toti, mai ales cand ne jucam Fete, Filme sau Baieti sau Telefonul Fara Fir. Apoi ne mai jucam Leapsa, Pititea, multe jocuri frumoase care ne ocupau timpul nostru de copii.