Nu m-au inspirat niciodata scenariile privind mai marile sau mai micile conspiratii. Poate tocmai din acest motiv m-a socat actuala poveste cu gripa porcina... Ma mirase anii trecuti toata isteria provocata de gripa aviara cu scenariile catastrofice, cu miile sau sutele de mii de pasari sacrificate fara rost, cu milioanele de euro aruncate aiurea pe sosele, culminand, evident, cu acel supercalefragelistic proiect de achizitie a unei supermasinarii de sacrificat pasarile, proiect care din fericire nu a apucat sa mai consume milioanele de euro cu care isi propunea sa salveze tara de pericolul aviar.

Ce te asteapta dupa o viata de munca? Deja, inainte de a apare minunatul concept al drepturilor omului, se incetatenise conceptia ca un om care a muncit o viata intreaga are dreptul la o batranete decenta. Pentru multi, inclestati in lupta cu viata, cu dificultatile si vicisitudinile ei, pensia era un adevarat vis, era limanul catre care se lupta fiecare sa ajunga...

Romania este, pentru mine, o tara in care am fost injosita, tradata, furata, ignorata. Indiferent de ceea ce am vrut sa realizez, am fost oprita cu indarjire: de oamenii care sunt pusi in anumite posturi pe pile, de mita pe care nu doream sa o scot din portofel, de birocratie...

Aveam 12 ani la Revolutie si de perioada de dinainte de '89 imi aduc aminte de bunatatile copilariei mele: pufuleti, inghetata la pachet, batoane cu vanilie sau ciocolata. Ii aduc aminte si de sistemul de invatamant, care m-a facut un om responsabil, de oamenii mult mai calzi si mai saritori.... Asta e partea frumoasa!

Cu ani in urma, cand ne-am apucat sa "aram" Bucurestiul, primeam asigurari ca lucrarile "bine gandite" vor pune capat permanentelor gropi si santuri care se sapau din cand in cand doar pentru a avea ce acoperi si apoi pentru a o putea lua de la capat. Promisiunile pareau cu atat mai convingatoare cu cat in acea perioada auzeam ca se defasoara si diferite studii comune cu japonezii. Ori, la ei, regula e simpla: masori de o suta de ori, dar spargi doar o data.

Inainte de '89 eram la varsta copilariei, cand toate mi se pareau a fi fabuloase si aveam in fata o lume cu bune si rele, gata de explorat. Si chiar ca era o lume cu bune si rele aceea in care traiam!

In luna august a anului trecut, 2009, am vizitat locuri cu adevarat speciale... Am fost in vacanta in Bacau si cu aceasta ocazie am vizitat Biserica Precista ridicata de fiul lui Stefan cel Mare, Alexandru. Am vazut si ruinele curtii domnesti - o marturie a epocii lui Stefan cel Mare!

Romania noastra? O Romanie care are multe parti frumoase. Va trimit cateva fotografii facute la 1 decembrie 2009, la schimbarea garzii cetatii in Alba-Iulia.

Aveam doar 5 ani cand a cazut regimul comunist. Imi amintesc atatea, incat ma mir si eu uneori... Imi amintesc foarte bine de desenele animate pe care le vedeam doar cinci minute pe zi, alergam cu disperare sa nu le pierd... Imi amintesc ca ascultam povesti la pick-up, aveam foarte multe si in fiecare seara ascultam una... Imi amintesc de cozile imense la care stateau parintii mei ca sa cumpere ulei, zahar...

Mi-am petrecut copilaria in vremea ceausista si pot spune ca am multe amintiri din acea perioada... Per ansamblu, am avut o copilarie foarte frumoasa; mult mai frumoasa decat cea pe care o au copiii mei astazi.

Desi eram un copilas de doar cativa anisori (sunt nascuta in 1985), imi amintesc si acum foarte multe lucruri din perioada de dinainte de '89. Imi amintesc cu placere perioada sarbatorilor de iarna, cand, desi nu se prea gaseau tot felul de jucarii ca acum, primeam mereu cate un cadou minunat.

Amintiri din copilarie... Hmmm... Cel mai bine as putea descrie sarbatorile din perioada Craciunului, care nu se compara cu ceea ce se intampla acum, cand sarbatorile au fost marketizate la maxim. Atunci simteai altfel venirea iernii, placerile sarbatorilor.

Raspund si eu provocarii voastre de a vorbi despre Romania mea! Episodul pe care vreau sa vi-l povesteasc se refera la concediul petrecut vara trecuta, in 2009, in faimoasa statiune Olanesti, amplasata intr-un cadru geografic deosebit de pitoresc, o zona cu potential turistic, dar care, din pacate, nu este exploatat corespunzator.

Am luat masina si am plecat prin tara. Sunt din Ploiesti. Am trecut prin Targoviste, un orasel mic, dar interesant, cu Parcul Chindia, care incanta toti vizitatorii. Am continuat drumul prin Pitesti, unde ne-am dus la Gradina zoologica. Apoi prin Ramnicu Valcea, unde peisajul parea deja ca prinde contur.

Acum 90 si ceva de ani, stra-strabunica mea primea o scrisoare prin care era instiintata ca baiatul ei, care a fost impuscat pe frontul din Italia, se afla in spital, la Budapesta. Era Primul Razboi Mondial, Ardealul facea parte din Imperiu si multi romani au fost trimisi pe frontul din Italia, pentru a se evita situatia de a-i pune sa lupte cu romanii de dincolo de Carpati, din Romania...

Iarna a fost intotdeauna o bucurie si o incantare. Prima zapada, asteptarea sarbatorilor de iarna, week-end-urile la schi sau, pur si simplu, cu rucsacul in spate, la munte... Dar astazi, cand te gandesti la iarna, la zapada, te ingrozesti. Gandul nu poate sa-ti zboare decat la trenurile inzapezite, la masinile blocate pe sosele, la magazinele neaprovizionate si la bolnavii la care nu poate ajunge nici o salvare. De ce se intampla toate astea? O explicatie am primit-o deja cu ani in urma. Pentru ca iarna nu-i ca vara! Dar nici nu ar trebui sa fie! Asta este tot farmecul iernii…

De Craciun imi amintesc colindele si povestile pe care mi le spunea bunica. Imi amintesc povestea celor trei magi, nucile, merele si feliile de cozonac pe care le primeam de la colindat, degetele inghetate de la frigul de afara, colindele oamenilor mari, povestile cu Isus si Fecioara Maria. Si-mi mai amintesc de un coleg de scoala, pe care-l chema Gaspar, ca pe unul din cei trei magi...

Gunoaie versus curatenie. Pana la urma, e o chestiune de educatie... Sunt oameni care fac doua dusuri pe zi si se spala de zece ori pe maini. Sunt altii care fac baie doar la botez. La fel, sunt oameni care arunca gunoiul numai la cosul de gunoi, iar altii - oriunde, numai la cos nu. Este, fara indoiala, o chestiune de educatie. In primul rand, tine de cei sapte ani de acasa, dar este si o problema a societatii in care traiesti.

Zilele trecute mergeam, in Bucuresti, in jurul pranzului, pe Stefan cel Mare, sa fac o serie de cumparaturi la Mega Image-ul de la Lizeanu. La un moment dat, ma abordeaza, in mod civilizat, un tanar bine imbracat. Limbajul si tonul demonstrau ca este o persoana cu o educatie peste medie. Subiectul cererii lui era insa absolut socant…

Am vazut la televizor festivitatea de inaugurare a pasajului de la Aeroportul Baneasa. Am rasuflat usurat ca scapam, in sfarsit, de un cosmar, desi ma miram cand au putut termina lucrarile, pentru ca trecusem pe acolo cu o zi inainte si era plin santier. A doua zi am trecut din nou prin zona. E adevarat, se circula mai bine, dar, evident, exista si un "dar"...

Avand un pic de timp m-am apucat intr-o duminica sa cotrobai prin lucrurile din pod si am dat peste un cufar vechi de-al bunicii prin care nu mai umblasem. Nu mica mi-a fost surpriza cand am gasit, printre multe alte lucruri, un pachet frumos legat cu mai multe carnete de CEC. Erau neactualizate de la inceputul anilor ’90! In 1989, figurau acolo peste 40.000 lei, adica jumatatatea valorii unei masini la acea data. Astazi, ei reprezinta, nici mai mult, nici mai putin, decat 4 RON, adica valoarea unei paini de calitate medie. Atat mai valoreaza astazi economiile unei vieti intregi de truda si economii - o paine.

Cred ca e greu de imaginat, cel putin in Europa, ceva mai murdar decat Romania tranzitiei. E adevarat ca, in ultimul timp, cel putin de cand suntem stat european, s-au inmultit declaratiile oficiale si poate, uneori, si unele actiuni menite sa sprijine nenumaratele organizatii sau initiative personale de salubrizare a acestei tari. Muntii, raurile, parcurile si, uneori, chiar orasele au inceput - macar pentru cate o bucata de timp - sa fie mai curate.

Ar fi minunat ca Bucurestiul sa devina capitala florilor dupa ce 20 de ani a fost capitala gunoaielor. M-am gandit la asta, ca multi altii, pentru ca, in aceasta vara, Bucurestiul s-a umplut efectiv de flori. Aspectul orasului a inceput sa se schimbe radical. Din pacate, exista insa intotdeauna un "dar"... A inceput cu aceasta ocazie o adevarata concurenta intre sectoare pentru a planta cat mai multe flori… pe centimetrul patrat.

Garile si haltele noastre se mandreau, multe dintre ele, cu arhitectura lor sau cu personalitati de seama care au pasit in lume de pe umilul lor peron, precum Nicolae Titulescu. Odata cu tranzitia, se pare ca CFR-ul s-a specializat mai degraba in organizarea marilor spectacole cu deraieri si ciocniri de trenuri. Din fericire, nu foarte spectaculoase totusi, pentru ca oricum trenurile noastre nu reusesc sa alerge decat cu viteza melcului...