Palatul Cercului Militar National m-a impresionat de fiecare data cand l-am vazut. Parterul inalt, sirul de coloane duble, cele doua randuri de scari care faciliteaza accesul spre terasa, usile somptuoase, toate transforma monumentul istoric intr-un simbol al armatei romane.
Amplasamentul constructiei este terenul pe care s-a aflat Manastirea Sarindar, situat in centrul istoric al Bucurestiului, la intersectia Caii Victoriei cu Bulevardul Regina Elisabeta, in Piata Tricolorului.

Iubesc bujorii! Parfumati, colorati, minunati, adorati atat de oameni, cat si de albine, fluturi sau furnici. Se spune ca aduc prosperitate si nu intamplator se folosesc in buchetelele de mireasa. In fiecare an, in perioada de inflorire, vazele imi sunt pline de bujori, splendoarea lor imi da o stare de bine. Tufa din gradina imi aprovizioneaza toate prietenele. Bujorii mei sunt roz, cel mai des intalniti, dar exista si albi, rosii, violet sau galbeni. Tufele de bujori sunt rezistente, au nevoie de putina ingrijire si infloresc chiar zeci de ani. In gradina mamei mele se afla o tufa cultivata de bunica in tineretea ei.

Cascada Sipote se afla in Muntii Trascaului, pe Valea Ariesului, la 2 kilometri in aval de centrul comunei Salciua, judetul Alba. Caderea de ape de la Salciua este de fapt o succesiune de cascade, cu inaltimi de pana la 15 metri, desfasurate pe aproximativ 1 kilometru. Partea cunoscuta a cascadei este cea inferioara, aceasta putand fi vazuta din drumul national 75, la trecerea peste linia ferata a mocanitei, intre Lunca si Turda. Trecatorii pot bea apa chiar din cascada, datorita unui mod ingenios de colectare si traversare a raului Aries catre parcare. Caracteristica principala a cascadei in trepte este patul de travertin. Cascada de sus, la fel de impresionanta, aduna apele din trei izvoare aflate sub un perete stancos.

Manastirea Sfintei Cruci din Oradea este situata la circa 2 kilometri de centrul orasului, intr-un loc binecuvantat, pe partea dreapta a Crisului Repede. Lacasul de cult a luat fiinta in anul 1992, iar in anul 1993 s-a adus in curtea sa o bisericuta de lemn, din satul Corbesti, judetul Bihor, datand de la inceputul secolului al XVIII-lea. Bisericuta, declarata monument istoric, aflata intr-o stare de degradare avansata, a fost complet restaurata. In anul 1994, s-a pus piatra de temelie a bisericii principale ce poarta hramul "Adormirea Maicii Domnului".

Biserica Kretzulescu este una dintre cele mai vechi biserici din Bucuresti, fiind construita intre anii 1720 si 1722, prin eforturile cancelarului Iordache Kretzulescu si ale sotiei sale, Safta, fiica Sfantului Voievod Constantin Brancoveanu. Familia cancelarului revenise de doi ani in tara, dupa exilul in Istanbul, unde asistase la decapitarea domnitorului Brancoveanu si a fiilor lui. Biserica a fost ridicata in timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae Mavrocordat, pe locul unei mai vechi biserici din lemn. Biserica a fost zidita in forma de cruce, avand o turla pe naos si o turla-clopotnita pe pronaos. Lacasul de cult era la acea vreme inconjurat de cladiri care alcatuiau Hanul lui Kretzulescu. Acestea au fost ulterior demolate, spre a fi construit Palatul Regal.

Pestera cu cristale din mina Farcu este situata in bazinul superior al Vaii Rosia, din comuna Rosia, judetul Bihor. Pestera cuprinde atat galeria de mina, impreuna cu o sala de muzeu dedicata mineritului, cat si pestera propriu-zisa. Desi este mica, pestera este impresionanta, este singura pestera de acest fel din Europa, o alta pestera cu cristale, amenajata turistic, fiind in Africa de Sud. Pestera cu cristale din mina Farcu a fost descoperita in anul 1987, in urma avansarii frontului de lucru al minei Farcu. Pestera se dezvolta pe o lungime de 251 de metri si o diferenta de nivel de 16 metri.

Nu de putine ori, noi, romanii, am simtit ajutorul direct si binecuvantarea Maicii Domnului sau al anumitor sfinti. De ce ne-au ales pe noi si tara noastra, nu stim. Un lucru e cert: de-a lungul timplui, ne-am bucurat de protectia si mila lui Dumnezeu. De la plantarea semintei crestine in sanul poporului nostru de catre Intaiul chemat dintre Apostoli, ne-am pomenit cu oameni imbunatatiti si bineplacuti lui Dumnezeu, icoane, sfinte moaste, carti si alte odoare de mare pret, venind in tara noastra, oferindu-ne ocrotire, invatatura si mult folos duhovnicesc. Tot astfel s-a petrecut si cu icoana Maicii Domnului Siriaca de la Manastirea Ghighiu.

Fara indoiala romanii se deosebesc in Europa prin felul lor de a fi. Carcotasii ar spune ca suntem hoti, tigani, saraci, inculti, nespalati etc. Cred cu tarie ca oricine indrazneste sa ne insulte astfel nu cunoaste nici istoria, nici traditiile, nici ospitalitatea, nici spiritualitatea poporului nostru. A cataloga un neam dupa un individ sau dupa o situatie este o dovada clara de superficialitate. Poate ca la un moment dat vreun oarecare frate de-al nostru sa fi gresit, insa a judeca la gramada este si mai gresit. Cei care ne-au acordat ragazul de a ne cunoaste stiu: romanul este harnic, primitor, iubitor de frumos, pastrator de traditii, credincios.

Pestera Meziad este una dintre cele mai frumoase din Romania si este situata in satul cu acelasi nume, din comuna Remetea, judetul Bihor. Intrarea in pestera se face printr-un impresionant portal inalt de 16 metri. Peisajul subteran se desfasoara pe doua niveluri. Nivelul inferior al pesterii are o lungime de 1.542 de metri, prezentandu-se sub forma unei galerii inalte. Nivelul superior are o lungime totala de 3.208 metri. In portiunea in care cele doua niveluri se suprapun, inaltimea atinge 35 de metri. Pestera este spectaculoasa, coridoarele, galeriile, formatiunile de calcar, stalagmitele si stalactitele incanta orice vizitator. In pestera Meziad s-au gasit oase ale ursului de caverna, care a disparut in urma cu 12.000 de ani. Galeriile adapostesc colonii mari de lilieci.

Bisericile oradene nu pot trece neobservate de catre calatorul aflat in vizita in orasul-bijuterie. Am scris cateva randuri despre cateva dintre acestea, cu gandul sa va indemn sa le treceti pragul, daca va aflati in Oradea.
Catedrala Episcopala Invierea Domnului este construita in stil neobizantin. Piatra de temelie a fost pusa in anul 1995, iar sfintirea a fost facuta in septembrie 2020, de catre Preafericitul Parinte Patriarh Daniel si un sobor de preoti. Catedrala a fost construita in fata Cetatii Oradea, fiind legata de ea printr-un pod din lemn. Biserica a fost impodobita cu mozaicuri, clopotele sale au fost fabricate in atelierul de la Innsbruck, din Austria.

Aflata cu familia in Pitesti, am gasit in oras cateva locuri demne de vizita, despre care doresc sa astern cateva randuri mai jos. Daca ajungeti in municipiul argesean, va recomand sa va opriti si sa le acordati putin timp! Noi am inceput vizita cu obiectivul cel mai interesant din oras, din punctul nostru de vedere.
Memorialul Inchisoarea Pitesti este un muzeu aflat in spatiul fostului Penitenciar Pitesti, care a functionat intre 1941si 1977. Memorialul a fost deschis publicului in anul 2014, fiind gazda unor expozitii si evenimente pe teme legate de detentia politica anticomunista. Locul prezinta o lectie de istorie dureroasa, dar care trebuie cunoscuta asa cum a fost in realitate. Precizez ca nu se percep taxe de intrare. Copiii sub 12 ani nu pot vizita memorialul din cauza violentei subiectului, ororile la care au fost supusi cei inchisi acolo sunt inimaginabile.

Cetatea din Oradea este un simbol al orasului, unul dintre cele mai insemnate monumente arhitectonice medievale din Transilvania. Cetatea a fost deschisa pentru vizitare in anul 2015, dupa un lung proces de restaurare. Pasind in cetate puteti descoperi pagini de istorie importante, muzeele, atelierele mestesugaresti, demonstratiile medievale, evenimentele, toate va poarta in alte vremuri. Cetatea din Oradea cuprinde 12 corpuri si 5 bastioane: Bastionul Aurit, Bastionul Bethlen, Bastionul Ciunt, Bastionul Craisorul si Bastionul Rosu.

Desi Elvetia este considerata scumpa, va recomand o calatorie in magnifica tara a cantoanelor, iar in itinerarul dumneavoastra va indemn sa includeti neaparat orasul Zurich. Este unul dintre cele mai bogate si curate orase din intreaga lume, cel mai mare oras al Elvetiei care, desi nu e capitala, este centrul economic si cultural al tarii, dar si un centru financiar important al Europei.

De mai bine de un an ne luptam pentru sanatatea si viata noastra. Pandemia de COVID-19 ne-a facut sa ne gandim mai mult la sanatatea noastra si a celor din jur, sa pretuim mai mult starea de bine pe care o aveam ca pe un firesc, sa fim mai atenti la felul in care ne desfasuram activitatile zilnice. Viata este cel mai de pret dar pe care l-am primit de la Dumnezeu, prin parintii nostri si avem datoria de a ingriji si ocroti acest dar minunat. Ne-am unit eforturile pentru combaterea pandemiei, iar fiecare din locul in care s-a aflat a facut cate ceva. Medicii in spitale, autoritatile la carma tarii, profesorii in scoli, parintii la casele lor, fiecare a ajutat in felul sau.

Am calatorit prin toata Romania, dar nici un oras nu m-a surprins placut la fel de mult ca Oradea. Auzisem ca arata bine, dar nu mi-l imaginam magnific. E orasul care arata ca se poate si la noi, un oras de nota 10. Nu mai fusesem prin Oradea de cativa ani, suficienti pentru a observa diferenta. Toate palatele, toate cladirile istorice, si sunt destule, au fost restaurate sau sunt in curs de restaurare. Malul stang al Crisului Repede, in aval de Podul Ladislau, a fost amenajat pentru promenada si transformat intr-un punct de atractie, atat pentru oradeni, cat si pentru turisti. Sunt suficiente motive pentru a petrece cel putin un city break la Oradea si desigur pentru a reveni iar si iar. Am sa argumentez propunandu-va cateva locuri de neratat, despre care am sa povestesc mai jos.

De buna vreme, marile orase au fost o atractie pentru oameni. Posibilitatea unor studii mai bune, a unui loc de munca mai bine platit, accesul facil la diverse necesitati, confortul si alte oportunitati au reprezentat motoarele ce au pus populatia in miscare. Un adevarat exod al populatiei de la sat spre oras. Munca grea si conditiile de trai mai putin prietenoase au facut pe multi sa renunte la casa parinteasca si la bucata de pamant mostenite din mosi stramosi. Confortul orasului a atras ca un magnet. Satele s-au pustiit, parte din traditii au disparut, obiceiurile s-au schimbat, dragostea oamenilor pentru pamant s-a atrofiat.

Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului a decis, in anul 2001, sa ridice pe platoul unde in anul 1601 a fost asasinat miseleste marele domnitor Mihai Viteazul o manastire cu hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Autoritatile locale au donat terenul pentru manastire, iar in anul 2002 au demarat lucrarile de construire, copiind arhitectura Manastirii Mihai Voda din Bucuresti, ctitorie a domnitorului din anul 1591.

Plimbandu-te prin capitala poti observa cu usurinta faptul ca unele zone, desi au fost modernizate, reabilitate de curand, nu au fost imbunatatite din punctul de vedere al traficului, care, de cele mai multe ori, a fost chiar motivatia modernizarii... Cititorii nostri ne-au sesizat si astfel de aspecte. Redam mai jos unul dintre mesajele primite de curand la redactie.

Cu totii stim ca Bucurestiul are multe probleme legate de trafic, acces auto si pietonal si asa mai departe. Unele sunt foarte vechi, altele au aparut in anii din urma, cand fluxul de masini a crescut intr-un ritm ametitor. Iar cei mai afectati sunt, desigur, pietonii. Sunt chestiuni care nu se prea potrivesc cu o capitala europeana... Cititorii nostri ne sesizeaza mereu cu privire la aceste aspecte. Redam mai jos cateva dintre cele mai frecvente probleme semnalate. Sunt intrebari (din pacate, mai mult retorice) pe care ni le punem multi dintre noi.

1 Martie este fara indoiala o data atribuita martisorului. Doamnele si domnisoarele sunt rasfatate cu mici atentii la inceput de primavara. O traditie care a supravietuit vremii si s-a adaptat in timp, nedevenind un obicei invechit, ci din contra, este din ce in ce mai apreciat si raspandit. Mediatizat intens, martisorul, a devenit o adevarata sarbatoare, de pe urma carora multi prospera.
Putini mai stiu insa ca la 1 martie 1837 s-a nascut, la Humulesti, Ion Creanga, cel ce a bucurat copilariile a zeci de generatii de romani. Nelipsit pana nu demult din programa scolara, Creanga este considerat cel mai de seama povestitor al neamului nostru. Vremurile insa s-au schimbat.
A mai vorbi in zilele noastre despre universul copilariei lui Creanga a devenit aproape hilar. Inocenta, simplitatea si firescul ce reies din opera marelui scriitor sunt de neinteles astazi.

Biserica Zlatari este situata in Bucuresti, in apropierea Muzeului National de Istorie a Romaniei, ingramadita intre blocurile de pe Calea Victoriei. Biserica are doua hramuri: Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie) si Sfantul Mucenic Ciprian (2 octombrie).
Numele vechi al bisericii provine de la mesterii zlatari, aurari si argintari, pentru care s-a ridicat un lacas din lemn, in secolul al XVII-lea. Se spune ca biserica s-a construit din nou in anul 1705. A fost inzestrata de ctitori cu mosii, ajungand o manastire bogata. Dupa cutremurele din anii 1802 si 1838, biserica s-a degradat considerabil, ridicandu-se din temelii in anul 1850. Pictura interioara a fost realizata intre anii 1853-1856 de catre maestrul Gheorghe Tattarescu, intors in tara dupa ce studiase in Italia.

Exista multa suferinta, necredinta si debusolare acum in lume. Parca din zi in zi ne prabusim tot mai adanc, ne sufocam si ne pierdem speranta. E greu pentru toti, insa poate cel mai greu este pentru tineri. Lipsa reperelor si a valorilor, incertitudinea, instabilitatea politica, sociala, economica au naucit la propriu o intreaga generatie care acum ar fi trebuit sa invete sa zboare. Tot mai multi tineri cu aripi frante, tot mai multe starturi amanate. Tinereti cu visuri amputate pentru moment, in asteptarea unui alt moment mai bun. Lipsa unei educatii solide, lipsa unei familii bine inchegate si ancorate in realitate, lipsa credintei, lipsa unor lideri cu initiativa, lipsa modelelor au condus la formarea unei generatii fara viziune si fara perspectiva.

Cascada Rinului se afla la circa 50 de kilometri de Zurich, in nordul Elvetiei, spre granita cu Germania, la marginea orasului Schaffhausen. Zona face parte dintr-un parc natural, avand cascada ca punct principal. Langa Cascada Rinului strajuieste Castelul Laufen, de unde se poate cobori cu un lift transparent, catre platforma cea mai de jos, amenajata chiar deasupra cascadei.

Anul 2020, cu doi de zero ca doua roate, un an ce pornise bine la drum. Caruta parea sa urce dealul cu bine. Insa a venit pandemia de COVID-19 si avantul sau s-a dus la vale. Ne-a cuprins panica. O panica impinsa spre nebunie, de internet si televiziuni, angajate intr-o cursa ucigatoare de stiri negre, de exagerari si minciuni. Fireste, motive de ingrijorare chiar exista. Raul care ne ameninta viata este invizibil si necunoscut, ne confruntam pentru prima oara cu el. Cand dusmanul e la vedere, stii daca trebuie sa apuci matura sau lopata, iti gasesti mai usor curajul si armele, decat atunci cand n-are nici trup, nici chip si seamana mai degraba cu o stafie cu coarne care bantuie lumea, flamanda dupa vieti de om.