Uleiurile sunt de foarte multe feluri. Ele pot reprezenta o binefacere pentru sanatatea noastra si o sursa de tinerete, de frumusete, energie si exuberanta, dar, in egala masura, pot reprezenta o serioasa amenintare atunci cand sunt folosite gresit. In primul rand, trebuie sa distingem cat mai clar intre diferitele tipuri de uleiuri.

Uleiurile minerale sunt extrase din titei sau carbune si lor li se adauga uleiurile sintetice. Folosite mai ales in industrie, in diferite dispozitive mecanice, precum motoarele, uleiurile minerale sunt insa prezente si in cosmetica de mai bine de 100 de ani. Laudate si hulite, in egala masura, ele prezinta avantajul pretului si al faptului ca nu rancezesc. Uleiul siliconic bazat pe polimeri din siliciu este si el, in diferitele lui forme, prezent in multe produse cosmetice, pentru a face produsul sa se aplice cu usurinta, lasand pielea catifelata.
Des utilizate atat in cosmetica, cat si pentru mentinerea sanatatii sunt si uleiurile animaliere, precum binecunoscutul ulei de peste sau mai putin cunoscutul ulei de nurca sau de emu care provine de la o pasare australiana din familia strutului, folosit deja de mii de ani in medicina aborigenilor. Daca ne referim la plante, trebuie sa distingem trei categorii distincte de produse.
In primul rand, avem uleiurile vegetale propriu-zise, importante atat pentru alimentatie, cat si pentru cosmetica. Obtinute din semintele, fructele, radacinile sau frunzele plantelor oleaginoase, ele se pot prezenta la temperatura normala atat in stare lichida, precum uleiul de masline, de floarea-soarelui sau de porumb, precum si in stare solida, precum uleiul de cocos sau de palmier. Mai putin cunoscute, dar foarte utilizate si apreciate in cosmetica, sunt uleiurile vegetale de argan, de jojoba, de caise, obtinute prin presare la rece, din semintele sau samburii acestor plante, avand un continut bogat de minerale si vitamine (A, E, F), dar si de acizi grasi (Omega 3, Omega 6, Omega 9).
Uleiurile vegetale pot fi obtinute in general prin simpla presare la rece sau prin incalzire, eventual presare, si tratare chimica, proces ce face uleiul rafinat periculos pentru sanatatea noastra. Din acest motiv ar fi bine sa-l evitam, insa din pacate el este cel mai des prezent in consum. In schimb, uleiul natural obtinut prin presare la rece ar trebui sa nu lipseasca din alimentatia noastra zilnica si de preferinta ar trebui sa imbinam avantajele a diferite tipuri de ulei, caci nici unul, nici macar uleiul de masline extravirgin, nu acopera intreaga paleta de avantaje pe care ni le ofera uleiurile vegetale. Trebuie insa stiut ca uleiul natural obtinut prin presare la rece nu rezista la temperaturi ridicate, astfel ca el nu este indicat pentru prajit, unde temperatura poate depasi 200 de grade, dar si aici exista un truc, se poate adauga in tigaie putina supa, apa impiedicand cresterea excesiva a temperaturii.
Avem apoi uleiurile esentiale, volatile sau eterice, extrase sub forma lichida din plantele aromatice. Istoria lor practic se confunda cu istoria medicinei mileniilor trecute, ele jucand un rol esential in combaterea diferitelor afectiuni, prezente insa si in cosmetica si in primul rand in industria parfumurilor si in aromoterapie. Ele difera de uleiurile propriu-zise prin faptul ca nu contin substante grase. Se cunosc peste patru mii de plante ce produc esente aromatice, dar numai cateva sute prezinta concentratii suficiente pentru a putea fi extrase. Uleiurile esentiale pot fi extrase din petale, precum cele de trandafiri, iasomie sau Ylang ylang, din frunze de salvie sau cimbru, din radacini de vetiver, din seminte de angelica, din lemn de santal, din scoarta de copac, in cazul scortisoarei, sau din coaja fructului, precum in cazul lamailor sau a portocalelor.
In fine, avem o a treia categorie de uleiuri obtinute prin macerarea anumitor plante in uleiuri vegetale. Astfel, proprietatile plantei sunt transferate uleiului ce poate fi apoi utilizat in scopuri medicale sau cosmetice. Acesta este un procedeu la indemana fiecaruia dintre noi. Plecand de la un ulei de baza, precum cel de masline sau de floarea-soarelui, si de la diverse plante proaspat recoltate sau uscate, lasandu-le la macerat, intr-un borcan bine inchis, la intuneric, timp de cateva saptamani, timp in care le agitam periodic, putem obtine un ulei ce poarta acum proprietatile terapeutice ale acelor plante. Astfel, des utilizate sunt de exemplu uleiul de sunatoare, musetel, cimbrisor, galbenele, menta, arnica, de coada-soricelului etc.
Un rol aparte il joaca uleiurile esentiale cu atat de patrunzatorul lor miros. Poate parea pentru multi banal, dar oamenii pot detecta intre 10.000 si 30.000 de mirosuri diferite, iar acestea au capacitatea de a ne schimba atat starea de spirit, cat si sanatatea. Vorbim astazi despre parfum ca despre un lucru banal, termenul provine insa din latinescul per fumum insemnand, prin fum, fiind vorba de fumigatiile ritualice care puteau avea insa si un rol tamaduitor, la fel precum actuala aromoterapie. Se considera ca primul tip de parfum il reprezinta tamaia, descoperita de mesopotamieni de mai bine de 6.000 de ani. Tinute la mare pret, nu este de mirare ca Biblia mentioneaza peste 33 de uleiuri esentiale sau plante aromatice producatoare de ulei, ca in pilde ni se spune Comori de pret si untdelemn se gasesc in casa celui intelept, si nici faptul ca la nasterea lui Iisus, cei trei magi au adus drept daruri aur, smirna si tamaie. La randul lor, egiptenii stiau ca aromele plantelor au un efect benefic atat la nivel spiritual, cat si fizic. Se pare ca regina Egiptului, Cleopatra, despre care se spune ca era o adevarata maiastra a parfumurilor, a alifiilor si bailor parfumate, a fost prima femeie care a scris un manual privind ingrijirea frumusetii femeii, insa care din pacate a ars in incendiul care a distrus Biblioteca din Alexandria. In Egiptul antic, uleiurile esentiale erau utilizate in primul rand pentru masaj si ingrijire corporala, dar si pentru imbalsamarea trupurilor inainte de mumificare, un indiciu in plus cu privire la faptul ca astazi suntem departe de a cunoaste si de a exploata toate beneficiile pe care ni le pot aduce aceste arome fascinante. Se spune ca la 3.300 de ani de la moartea lui Tutankhamon, la descoperirea mormantului, arheologii au putut simti mirosul uleiurilor utilizate la imbalsamarea acestuia, considerat cel mai persistent miros cunoscut pana astazi. Dar cel mai important pentru noi ramane, fara indoiala, rolul terapeutic atat de important al uleiurilor esentiale. Si nu este o noutate. Deja acum 3.500 de ani, in Papirusul Ebers, un adevarat compendiu medical care consemna peste 800 de prescriptii medicale, majoritatea acestora foloseau uleiuri esentiale.

Despre calitatile uleiurilor si despre beneficiile acestora pentru sanatate si frumusete a vorbit si Cecilia Caragea in emisiunea Europolis (TVR 1), in cadrul rubricii Arta de a trai sanatos. (Foto: freeimage.com)