Oul a fost asociat intotdeauna cu energia vietii, fiind folosit in ritualuri magice, in cultul fertilitatii sau in calatoria spre o alta lume. El a fost considerat un simbol arhetipal al genezei, al inceputului, al vietii, regenerarii si nemuririi. Astfel, au fost descoperite oua de lut in morminte stravechi din Suedia si Rusia, simboluri ale nemuririi si invierii. Iar in Grecia s-au gasit statui ale lui Dionysos tinand un ou in mana, ca nadejde a reintoarcerii la viata. Dar oul a fost asociat si prosperitatii.
Astfel, in Laos, daca visezi o gaina care face multe oua, e semn ca te vei imbogati, iar, in Finlanda, plugarul mergea la arat si semanat cu un ou in buzunar. La noi, taranii aruncau in brazda coji de oua, pentru a le asigura o recolta bogata. De asemenea, exista traditia ca dupa celebrarea cununiei religioase, la masa nuptial, mirii sa manance mai intai un ou, pentru a le asigura nu doar copii, ci si o viata imbelsugata.
In Bucovina, este consemnat mitul nasterii soarelui dintr-un ou. In sculptura Inceputului Lumii, Brancusi esentializeaza forma primara a cosmosului sub forma Oului cosmic. Dar credinta nasterii universului dintr-un ou este prezenta in multe culturi, precum cea greaca, feniciana, vietnameza sau polineziana. In mitologia greaca, eroi ca Polux si Castor au iesit din oul zeitei Leda, ce intruchipa o lebada de care era indragostit chiar Zeus. In mitologia tibetana, din cele cinci elemente primordiale, aerul, apa, focul, pamantul si lemnul, ar fi aparut mai intai oul ancestral si abia apoi un lac mare alb, alte oua si in fine cele cinci simturi si in final oamenii si restul lumii. La chinezi, exista si credinta ca Cerul si Pamantul sunt un ou enorm al unei gaini magice nascute din haos, cerul invelind pamantul asa cum coaja oului inveleste galbenusul. Dar oul primordial, Nun, este prezent si la egipteni, din acesta nascandu-se primul zeu Hnum, zeu al Haosului din care a izvorat apoi intreaga lume.
La vechii germane, zeita primaverii se numea Ostara si in cinstea ei se organizau la inceputul primaverii serbari spectaculoase, daruindu-se si oua colorate, de unde si denumirea sarbatorii Pastelui, Oster. La fel in Anglia, zeita primaverii se numea Eostra, de unde denumirea Pastelui, Easter.
In Roma antica, tinerii isi daruiau oua rosii si diferite cadouri la sarbatoarea zeului Ianus, pazitorul orasului si caselor. La fel faceau si vechii persi cu ocazia sarbatorilor sezoniere importante, precum Anul Nou, care reprezenta de fapt o sarbatoare a fertilitatii, oul fiind simbolul eternitatii vietii, a totalitatii lumii, germenul care rodeste. Si astazi in Iran exista traditia ca de Anul Nou, sarbatoare care are loc la echinoctiul de primavara, pe 21 martie si tine 13 zile, oamenii sa-si faca cadou oua rosii, pe care le ciocnesc precum crestinii. Colorarea in rosu a oualor le confera proprietati magice. Dar ouale colorate sunt impodobite si cu diverse desene si scrieri. Prin ceremonialul ritual de spargere a oualor prin ciocnire, vechii persi considerau ca natura, timpul si spatiul moare si renaste anual impreuna cu zeitatile adorate, conceptie prezenta la numeroase popoare. Astfel, simbolistica oualor de Pasti are si radacini stravechi ce vin din timpuri cu mult mai vechi decat era noastra. Oul era dat in dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei, fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind intalnit la chinezi cu doua mii de ani inainte de Hristos.
Poporul evreu serbeaza Pastele inca din jurul anului 1445 i.H., sub numele Pesah, cu semnificatia de a sari peste, a trece peste, a cruta, amintind de fuga din Egipt si eliberarea din robie. La ei, oul de Paste reprezenta simbolul Creatiunii Universului. La crestini, traditia este preluata cu semnificatia oarecum similara, el referind la noua creatiune care a inceput in momentul in care fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, a facut jertfa suprema pe Golgota si s-a intors din moarte. In acest sens, coaja oului intruchipeaza piatra de mormant care s-a spart atunci cand Mantuitorul a inviat si s-a intors la viata, asemenea cojii oului care se sparge cand puiul nascut din gaoace iese la lumina.
Culorile cele mai utilizate la vopsirea sau incondeierea oualor sunt rosul si galbenul. Oul rosu este un simbol al nemuririi si prosperitatii. Rosu este culoarea vietii si a soarelui la asfintit si galbenul - culoarea soarelui la rasarit. Rosul a fost atribuit apoi sangelui Mantuitorului. Dar rosul reprezinta si focul, cu puterea lui purificatoare.
La noi, oul rosu de Pasti se considera a avea puteri miraculoase, de vindecare, de indepartare a raului, fiind purtator de sanatate, frumusete, vigoare si spor. Exista si obiceiul ca in dimineata din duminica Pastelui sa-si spele fata cu apa noua sau apa neinceputa, in care pun un ou rosu, avand credinta ca astfel vor fi tot anul frumosi si sanatosi ca un ou rosu. Dupa consumarea oualor, cojile rosii sunt pastrate pentru a fi puse in brazde, la arat, crezandu-se astfel ca pamantul va da rod bun.
Importanta oualor rosii de Pasti este explicata si de o legenda interesanta care ne spune ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Iisus. Domnul, vazand ca ouale s-au inrosit, a spus celor de fata: De acum inainte sa faceti si voi oua rosii si impestritate intru aducere aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu astazi.
Obiceiul colorarii oualor s-a transmis crestinilor si este inca practicat mai ales la popoarele Europei si Asiei. Dar spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, in partile noastre a inflorit, atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii. Oul de Paste are si rol decorativ. In acest scop, ouale de Paste pot fi oua de gaina golite de continut sau pot fi confectionate din carton, gips, lemn, piatra sau chiar din material plastic, la mare pret fiind si ouale de ciocolata.
Ouale reprezinta insa, in primul rand, un aliment de baza. Ele nu sunt nici pe departe atat de rele pe cat s-a spus. Chiar dimpotriva, sunt multi care considera ca dezvoltarea rapida a sistemului nervos al omului preistoric s-a datorat si faptului ca pe vremea cand oamenii erau inca in faza de vanatori-culegatori, ouale de pasari reprezentau o parte semnificativa din alimentatia acestora, ceea ce a permis dezvoltarea paralela a volumului craniului cu cea a creierului.
Dupa ce au fost demonizate ca ar fi periculoase pentru inima, ouale si-au recastigat treptat titlul de aliment sanatos, pe masura ce studiile au demonstrat nu numai ca sunt bune pentru muschiul cardiac, ci in genere pentru intregul organism si inclusiv pentru pierderea de kilograme, iar aportul lor asupra nivelului de colesterol este nesemnificativ, mai ales ca ele contin si lecitina, substanta care previne depunerea colesterolului pe vasele de sange.
Sub aspect benefic trebuie subliniat faptul ca galbenusul contine doi aminoacizi importanti, triptofanul si tirozina, alaturi de alte substante nutritionale esentiale, precum antioxidanti, aminoacizi, lecitine si cefaline, vitamine (A, D, E, K, B6, B12) si minerale (calciu, magneziu, fosfor, potasiu, zinc etc). La randul lui, albusul crud contine aproape de doua ori mai multi antioxidanti decat un mar. Oul exceleaza prin faptul ca prezinta cel mai echilibrat continut de aminoacizi. Astfel, oul previne cataracta, creste imunitatea, asigura buna functionare a sistemului nervos si cardiovascular, intareste sistemul osos, reduce inflamatiile si alergiile, contribuie la intarirea parului si a unghilor si la detoxifierea organismului, mai ales in raport cu metalele grele, dar poate contribui inclusiv la prevenirea cancerului de san. La randul ei, coaja oului este si ea comestibila si reprezinta o excelenta sursa de calciu. In concluzie, oul este un aliment complet, reprezentand o sursa excelenta de proteine, grasimi, vitamine si minerale.
Ouale reprezinta totusi un pericol, daca nu sunt preparate corespunzator, deoarece exista riscul de a fi infectate cu Salmonella, in America fiind semnalate anual 140.000 de infectii si 30 de decese. Este insa suficienta o expunere de cateva minute la o temperatura de peste 75 de grade pentru a omori aceasta bacterie. Mai trebuie stiut ca ouale contin si o toxina numita si antivitamina H, care si ea se distruge insa prin preparare termica. De asemenea, proteinele prezente in ou se digera si se absorb mai bine daca oul a fost preparat termic. Astfel, fierberea oualor reprezinta de departe cea mai buna metoda de preparare, dar trebuie evitat oul cleios, care nu e nici moale, nici tare, pentru ca este mult mai greu de digerat, fiind indigest.
Fierberea poate avea loc in coaja sau asa cum se prepara ouale romanesti, fara coaja, puse direct in apa clocotita cu un praf de sare si un varf de lingurita de otet. Spre deosebire de ideea ca nu ar fi sanatoase asa-numitele oua ochiuri, ele sunt foarte bune, daca avem grija ca uleiul sa nu ajunga la temperatura de fumegare, iar pentru aceasta cel mai simplu este sa avem grija sa punem o cantitate suficient de mare de ulei, pentru ca acesta sa nu se supraincinga. Oul prajit fara ulei va contine, prin supraincalzire, si o arsura nesanatoasa.
Omleta, la randul ei, trebuie stiut ca va incorpora o cantitate mai mare de ulei. Poate mai putin cunoscut este insa si oul la pahar. Intr-un pahar termorezistent, frecat cu unt si cu ulei, este pus oul fara coaja peste care se mai pune putin unt, sare si piper, dupa care este preparat in bain-marie. Oul poate fi insa consumat si crud, galbenusul frecat de exemplu cu miere sau lapte si miere sau transformat cu ulei in maioneza. Galbenusul crud este bine tolerat de organism si este mai bogat in substante benefice. In schimb, albusul crud este contraindicat. Ouale sunt insa folosite si in prepararea majoritatii aluaturilor, cremelor, a multor salate, sosuri si alte mancaruri.
In principiu, sunt comestibile ouale a foarte multe specii de pasari. Dar trebuie stiut ca riscul de infectare cu Salmonella este mult mai mare, asa cum este cazul oualor de rata, gasca, bibilica sau curca.
Astfel, ponderea cea mai mare in consum o au ouale de gaina. Trebuie stiut insa ca foarte sanatoase sunt si ouale de prepelita, care, chiar daca sunt mult mai mici, contin de 5 ori mai mult fosfor, de 7,5 ori mai mult fier, de 6 ori mai multa vitamina B1 si de 15 ori mai multa vitamina B2 si un continut sporit de multe alte substante benefice pentru organismul nostru. Benefice pentru o categorie foarte larga de afectiuni, printre care cele cardiace, pulmonare sau ale sistemului nervos, ele au si un puternic efect asupra sistemului hormonal, inclusiv de stimulare a potentei sexuale.
Prepelitele au fost domesticite pentru prima data in Japonia, fiind crescute initial pentru cantecul lor, dar beneficiile consumului oualor de prepelita sunt cunoscute deja din secolul al XII-lea, intr-un manuscris din acea perioada fiind consemnat faptul ca imparatul s-a vindecat de tuberculoza dupa ce a consumat oua si carne de prepelita. Ele sunt recomandate inclusiv crude, dimineata, pe stomacul gol, in cure de 20 de zile. Dar pot inlocui cu succes ouale de gaina, beneficiind astfel de un aport sporit de substante benefice pentru sanatatea noastra. Insa pentru a obtine aceeasi cantitate de omleta ne va costa de 2,5 ori mai mult. Dar chiar daca nu vom trece la o masura radicala de inlocuire a oualor de gaina, care si ele ne aduc un aport esential de sanatate, este bine ca periodic sa apelam la o cura de oua de prepelita.
Despre simbolistica oului si a oualor de Pasti, dar si despre beneficiile acestuia pentru sanatate a vorbit si Cecilia Caragea in rubrica Arta de a trai sanatos, realizata de doamna Maria Terzian.
Arata formular/Ascunde
Scrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa 
Poti castiga premii constand in 
Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. 
Asteptam materialele tale pe adresa