Totul numai lapte si miere…

Imprimare

In Vechiul Testament, atunci cand il scoate din sclavie, din Egipt, Dumnezeu promite poporului evreu ca ii va da o tara in care curge lapte si miere, taramul fagaduintei. Laptele si mierea sunt mentionate de nu mai putin de douazeci de ori in Scripturi, fiind simboluri ale bunastarii, bogatiei, ale unei vieti indestulate.

Legendele laptelui
Regele zeilor, Zeus insusi, a fost hranit cu lapte de capra si cu miere de albine, astfel ca a crescut intr-un an cat altii in douazeci si cinci de ani. Dupa numai un an, el aproape ca a reusit sa-l indeparteze de la putere pe Cronos, tatal sau. Zeus a fost hranit de capra Amalteea, pe care a rasplatit-o, transformand-o intr-o constelatie pe cer.
Tot in mitologia vechilor greci, Calea Lactee, Calea Laptelui, s-a format din laptele care a tasnit din sanul zeitei Hera, sotia lui Zeus, atunci cand Hercule s-a hranit de la el, in timp ce Hera dormea. Hercule a fost fiul lui Zeus facut cu o muritoare, Alcmena. Deoarece Zeus dorea ca el sa devina nemuritor, l-a pus sa suga de la sanul Herei. Cand s-a trezit, Hera, furioasa, l-a indepartat de la san - din laptele care a tasnit pe cer s-a format Calea Lactee, iar din stropii care au ajuns pe pamant s-au format crinii. Acest moment mitologic i-a inspirat pe multi pictori, care l-au imortalizat, printre care Tintoretto sau Rubens.
Si crestinismul are o poveste legata de lapte, si anume aceea referitoare la Grota Laptelui din Betleem. Foarte aproape de Biserica Nasterii Domnului din Betleem exista o mica biserica, numita Grota Lapteului, aflata in grija franciscanilor.
O legenda veche din secolul al VI-lea spuna ca aici, intr-o grota, este locul in care s-a oprit Maica Domnului cu Pruncul Iisus, in noaptea in care Iosif a primit porunca de la inger sa fuga din Betleem in Egipt, pentru a scapa de Irod. Cei trei au stat aici imediat dupa nastere, pana sa fuga spre Egipt. Dar exista si o alta legenda, care spune ca in aceasta pestera au fost inmormantati multi dintre copiii ucisi de Irod. In cinstea lor a fost zidita si o capela, in biserica catolica inchinata Sfintei Ecaterina. Legenda mai spune ca, atunci cand Iosif i-a luat pe Maica Domnului si pe Iisus si a fugit din Betleem, cateva picaturi de lapte au picurat pe pietrele rosii ale pesterii in care se adaposteau, iar acestea au devenit albe. Peste pestera s-ar fi construit, in secolul al V-lea, o biserica, din care se mai pastreaza doar cateva fragmente de mozaic, cu motive vegetale si cu animale, care pot fi vazute langa usa de intrare a bisericii de azi. Aceasta pestera ar fi fost construita de Sfanta Paula, care a trait la Betleem si care a murit in anul 404. Pentru o perioada, lacasul s-ar fi numit chiar Biserica Sfanta Paula.
Aceasta biserica, inchinata Maicii Domnului, a fost construita de catre Sfanta Paula, care a trait in Betleem, crestina adormita in Domnul in anul 404. Pentru o vreme, biserica s-a numit chiar si Biserica Sfanta Paula. In secolul XIV, biserica se numea Biserica Sfantul Nicolae, fiind amintita intr-o bula papala din 1375, care le permitea franciscanilor sa o reconstruiasca. Pietrele albe din Grota Laptelui au ajuns in multe biserici din Europa inchinate Fecioarei Maria care alapteaza. Biserica de astazi dateaza din 1872, iar in 2007 langa ea a fost deschisa o capela inchinata Maicii Domnului, care e legata de grota printr-un tunel subteran. De atunci, femeile din zona, atat crestine, cat si musulmane, vin aici pentru a se ruga sa aiba lapte la san, pentru copiii lor.

Lapte, branza si iaurt
Laptele si produsele lactate sunt cunoscute de om din vremuri departate, din perioada in care el incepea sa domesticeasca animele salbatice, crescandu-le pe langa casa sa. Populatiile din regiunea Mesopotamiei au inceput sa domesticeasta mamifere si sa obtina lapte de la acestea inca de acum 8.000 ani, iar in zona Mediteranei, in Sicilia, arheologii au gasit o ferma din Epoca Bronzului, veche de 6.000 de ani. Tot in Italia, in regiunea Cremona, a fost gasita o strecuratoare din ceramica, veche de 3.500 de ani, folosita probabil la scurgerea zerului. Prima dovada a mulsului este o imagine de pe o friza din Ur, vechiul si renumitul oras sumerian de pe Eufrat, friza care dateaza din anul 1900 i.H.
Laptele era foarte apreciat de cei din Antichitate. Vechii greci preferau laptele de capra, iar din cel de oaie faceau branza. Romanii beau laptele doar amestecat cu vin. La fel ca grecii, apreciau si ei branza. Si vechii evrei pretuiau laptele, desi consumul sau era considerat o extravaganta.
Chinezii au inceput sa mulga animalele domestice prin anii 2000 i.H. La ei, a bea lapte era un semn de avutie. Unul dintre primii imparati ai Chinei si nobilii din perioadele ulterioare savurau un fel de mancare special, care consta intr-o pasta moale de orez cu lapte, care era apoi inghetata in vasele in care urma sa fie servita, un predecesor al inghetatei.
Insa laptele nu a fost apreciat de amerindieni, care nu au domesticit animale de lapte decat tarziu. Cand spaniolii au introdus laptele in America, in secolul al XV-lea, bastinasii l-au considerat dezgustator!
Descoperirea modului de obtinere a branzei este si ea subiectul unor legende. In mitologia vechilor greci, nimfele l-ar fi invatat pe fiul lui Apollo, Aristeo, cum sa transforme laptele in branza. O alta legenda spune ca, odata, un arab care facea comert, traversand desertul cu mai multe feluri de mancare, a pus laptele intr-un sac confectionat din stomacul unei oi, uscat. Enzimele ramase, caldura si miscarea au facut ca laptele sa devina acid si sa solidifice proteinele din compozitia sa, transformandu-se in cheag, apoi in branza.

Laptele, un aliment miraculos
Laptele este, intr-adevar, un aliment miraculos. Studiile din ultimele decenii au arata de ce este el atat de important pentru sanatatea noastra. Contine noua substante esentiale: calciu – pentru oase si dinti, potasiu - regleaza tensiunea,  fosfor – intareste oasele si da energie, vitamina A – pentru ochi, piele si sistemul imunitar, vitamina D – sanatatea oaselor, vitamina B12 – formarea globulelor rosii, sanatatea sistemului nervos, proteine – sursa de energie, repara tesutul muscular, niacina – metabolizeaza zaharurile in acizi grasi, riboflavine – transforma alimentele in energie. Chiar si consumat in cantitati mici, laptele ajuta mult in nutritie si santate. Un pahar de lapte contine aceeasi cantitate de vitamina D ca 100 de grame de somon, aceeasi cantitate de calciu ca 200 de grame de broccoli, potasiu cat o banana, vitamina E cat intr-un morcov si fosfor cat in 200 de grame de fasole gatita.
Desigur, laptele matern este mai bun decat orice alt fel de lapte de origine animala. Nu doar ca este hranitor si esential pentru dezvoltarea nou-nascutilor, dar el regleaza o serie de lucruri in organismul bebelusului, precum si in organismul mamei. El este, in acelasi timp, aliment si medicament. Suntem abia la inceputul intelegerii tuturor efectelor pe care laptele matern il are asupra copiilor. Prin intermediul lui, se transfera anumiti hormoni de la mama la bebelus. Compozitia laptelui matern modeleaza, se pare, comportamentul copiilor. Iar el este foarte diferit de la o mama la alta, iar acest lucru se intampla deoarece bebelusul nu este un consumator pasiv, ci el determina anumite modificari in laptele pe care urmeaza sa il primeasca. De exemplu, daca bebelusul prezinta semne de infectie, acest lucru este transmis catre mama, iar laptele pe care ea il va produce va contine substante care vor ajuta imunitatea copilului. Laptele matern contine unele proteine, lipide si enzime care nu mai sunt prezente in niciun alt aliment.
In orice caz, ceea ce este vizibil pentru toata lumea este ca bebelusii crescuti cu lapte de la san sunt mai sanatosi fizic si psihic, mai puternic, mai rezistenti. Se imbolnavesc mai greu daca au supt de la san macar pana la varsta de sase luni.

Mierea, elixirul dulce
Despre miere s-a scris si discutat pe larg, din vremuri vechi, insa abia acum incepem sa-i descoperim toate secretele. Ea este, pe drept cuvant, un elixir natural, o substanta unica, aliment si medicament totodata. E greu de spus cand au descoperit oamenii mierea, insa picturi rupestre vechi de 9.000 de ani, descoperite in Spania, infatiseaza oameni care cresc albine. Insa albinele au trait cu mult inaintea omului, caci au fost gasite fosile de albine vechi de zeci de milioane de ani, iar Homo Sapiens are doar 50.000 de ani. In orice caz, proprietatile de exceptie ale mierii si nenumaratele moduri in care ea poate folosi omului i-au dat acesteia un loc de seama in istoria omenirii. Este clar ca ea a fost primul indulcitor al omului.
Cea mai veche nota despre miere dateaza din anul 5500 i.H., iar prima infatisare a unor oameni care ingrijesc albine in stupi a fost gasita intr-un templu al soarelui de langa Cairo, datand din anii 2400 i.H. Albinele apar des in hieroglifele egiptene. Fiind protejate de faraoni, ele simbolizau adeseori regalitatea. Referintele la miere abunda in antichitate. Grecii vedeau mierea nu doar ca pe un aliment, ci si ca pe un leac. Cartile lor cu retete culinare erau pline de dulciuri preparate din miere. Unele dintre ele contineau si branza – un fel de placinte cu branza si miere. Euripide le descria deja in secolul al V-lea i.H.
Si romanii considerau mierea un dar al zeilor, folosind-o pe larg in bucatarie. In Imperiul Roman apicultura s-a dezvoltat in mod deosebit.
Dupa aparitia crestinismului, productia de miere si de ceara a crescut din nou, datorita cererii din partea bisericilor, pentru lumanari.
Mierea a continuat sa fie foarte importanta pe continentul european pana in Renastere. Atunci, odata cu aparitia zaharului, productia de miere a inceput sa scada. Totusi, abia in secolul al XIX-lea oamenii si-au putut permite sa aiba zahar, caci la inceput era un lux, la fel ca alte ingrediente, precum ciocolata si ceaiul. Incet-incet, zaharul a ajuns un indulcitor mai important ca mierea. Insa in zilele noastre mierea este redescoperita, caci proprietatile sale nutritionale si medicinal sunt mult mai bogate decat se credea.
Colonistii au dus albinele in Lumea Noua in anul 1622, iar astazi numai in Statele Unite ale Americii exista 300 de tipuri de miere, in functie de florile din care este obtinuta.
Deoarece oamenii au considerat ca albinele sunt magice si au puteri speciale, ele au fost folosite adeseori ca embleme. Albina a fost semnul faraonilor din Egiptul de Jos, in timpul Primei Dinastii (3200 i.H.). In secolul al III-lea i.H., albina aparea pe monedele din orasul grecesc Efes. De asemenea, albina era simbolul zeitei grecesti Artemis si semnul lui Eros (Cupidon). Papa Urban al VII-lea a pus albinele pe emblema sa. Steagul lui Napoleon avea pe el un rand de albine in zbor, iar roba sa era brodata cu albine.

Terapii si ritualuri cu lapte si miere
In unele locuri din tara noastra inca se mai pastreaza vechea traditie a bailor cu lapte si zer. Acestea sunt bune pentru pielea prea sensibila sau prea uscata, dar si pentru a scapa de stres. In baia cu lapte si zer se poate pune si miere, precum si petale proaspete de trandafir. In mod traditional, se considera ca zerul detoxifica ficatul, intareste plamanii, creste rezistenta fizica si alunga bolile.
Si regina Cleopatra a Egiptului antic considera drept cea mai mare desfatare baia cu lapte si miere. Aceste doua ingrediente puse impreuna au un efect mai puternic, respectiv exfoliaza si hidrateaza pielea.

Beneficiile stupului
Exista foarte multe tipuri de miere, in functie de florile din care este facuta. Culoarea si gustul acestor varietati difera mult de la una la alta. La fel, proprietatile lor. Mierea monoflora, de pilda, e obtinuta dintr-un singur soi de flori, in timp ce mierea poliflora e obtinuta din doua sau mai multe flori. Exista apoi miere ecologica, bio, care este obtinuta din culturi bio, din plante nepoluate, care cresc in anumite zone protejate. La noi in tara gasim mierea bio de la Apimond, un produs 100% romanesc, care provine din apicultura ecologica romaneasca, fiind recoltata prin metode traditionale din zonele de ses, deal si munte. Un exemplu este mierea de zmeura.
Avand o aroma discreta de zmeura, cu parfum proaspat si gust placut, aceasta se recomanda pentru indulcirea ceaiurilor folosite ca remediu in stari gripale, tuse si raceala. In plus, regleaza activitatea ovarelor, previne aparitia unor afectiuni precum osteoporoza si este cunoscuta ca reintineritoare pentru ten.
Insa beneficiile stupului nu se rezuma la miere. Laptisorul de matca, acea substanta speciala cu care sunt hranite reginele si larvele de albina, are proprietati extraordinare, avand o mare valoare nutritionala. Un laptisor de matca 100% neprelucrat, asa cum a fost recoltat din stup, este laptisorul de matca pur si crud de la Apiland. Acesta este mult mai bun decat laptisorul de matca liofilizat, fiind si mai gustos. Adevarat cocktail de vitamine, laptisorul de matca pur contine complexul de vitamine B si mai ales acidul pantotenic, adica vitamina B5, supranumita vitamina antistres. In plus, el este o sursa bogata de aminoacizi, saruri minerale, glucide si lipide sub forma de acizi grasi. Contine si o sursa importanta de acid 10HDA, substanta activa cu efecte antibacteriene, antifungice si antivirale. Laptisorul de matca este foarte bun pentru memorie, este un imunizant si tonifiant general, creste rezistenta la efort fizic si psihic, ajuta la reducerea colesterolului din sange si intarzie procesul de imbatranire. E benefic in stari de anemii, anorexii, in menopauza, reface celula nervoasa si ajuta organismul la refacerea dupa interventii chirurgicale si tratamente agresive. Laptisorul de matca pur si crud se pastreaza la frigider, la 2-6 grade C, sau omogenizat in miere 2% (10 g laptisor de matca pur in 500 g miere), pentru o perioada de 2-3 ani, in afara frigiderului, in conditii optime.
Un produs apicol cu totul special, in care se imbina toate proprietatile extraordinare ale mierii, laptisorului de matca, polenului si propolisului, este Tonicul apicultorului de la Apiland. Fiecare fiola cu acest tonic contine doza optima de vitamine, minerale si antioxidanti, un ansamblu de substante antivirale si antimicrobiene, dar si substantele menite sa ne intareasca si sa ne stimuleze sistemul imunitar, ferindu-ne astfel in egala masura de viroze si de infectii, dar si de parazitozele intestinale. Tonicul are un puternic efect antiinflamator, stimuland in acelasi timp vindecarea ranilor si a diferielor leziuni. Ansamblul acestor substante terapeutice tonifica si sustine in egala masura buna functionare a sistemului gastrointestinal, renal si hepatic, precum si pe cel cardiocirculator. Combate ateroscleroza, regleaza colesterolul, fortifica reteaua capilara si e eficient in flebite si impotriva varicelor. Sustine si sistemul hormonal, avand un efect benefic atat impotriva inconvenientelor generate de menopauza, cat si impotriva inflamarii prostatei. In egala masura, combate infertilitatea, frigiditatea si impotenta, imbunatatind in mod substantial functiile sexuale si prezentand un efect afrodiziac si energizant. Tonicul apicultorului are un puternic efect revigorant, combate stresul si oboseala, inlatura nervozitatea si iritabilitatea, reda optimismul si, in acelasi timp, combate nevrozele, depresiile, neurastenia, calmeaza si este recomandat in caz de insomnii. Imbunatateste memoria, sustinand in acelasi timp procesul de invatare.
Un alt produs special si inovator este Tonicul regal de la Apiland, care combina in mod armonios calitatile laptisorului de matca cu ale ginsengului, intr-o miere de cea mai buna calitate. Tonicul regal este esential pentru imbunatatirea memoriei, stimularea procesului de invatare, cresterea concentratiei si a capacitatilor intelectuale, jucand un rol important in perioada de dezvoltare a copilului, in perioadele solicitante din punct de vedere intelectual intelectuale maxime, precum si dupa ce incep sa apara primele procese de degradare neuronala, dupa varsta de 30 de ani. Impreuna, cele trei componente ale Tonicului regal, mierea, laptisorul de matca si ginsengul se potenteaza reciproc, conducand la o eficacitate maxima atat pentru combaterea stresului, oboselii si a celor mai felurite viroze, incepand cu gripele si racelile, dar si a celor mai grave si temute afectiuni. (Foto: freeimages.com, www.apimond.ro, www.apiland.ro, Arhiva personala)

Despre lapte, miere si produse ale stupului a vorbit si Cecilia Caragea in emisiunea Europolis (TVR 1), in cadrul rubricii Arta de a trai sanatos.