Castanul este un copac puternic si misterios, ce poate atinge peste 30-40 de metri inaltime. Arbori foarte batrini pot ajunge la diametrul de 4 m si chiar pana si la 6 m. Castanul comestibil, de multe ori, atinge chiar varsta de 500–600 de ani. Castanul ne incanta primavara cu ramurile sale viu colorate si cu parfumul proaspat al florilor, pentru ca toamna sa reverse, spre bucuria copiilor, o adevarata ploaie de castane. Ne rasfata cu frunzele lui mari, compuse din sapte foliole, iar florile grupate in ciorchine mari ce se inalta semete, albe sau cu nuante rosiatice sau galbene creeaza un adevarat tablou feeric. Din pacate, sunt tot mai rare parcurile si strazile ce se bucura de prezenta lor.

Un frumos basm romanesc ne spune ca demult era un taran sarac, de prin partile Dobrogei, pe numele sau Castan care isi alina amarul la umbra unui copac inalt, care nu inflorea si nu dadea niciodata rod. Cand batrana mama a lui Castan s-a stins din viata, sarmanul om l-a rugat pe preotul satului sa-i faca slujba de ingropaciune, dupa care s-a dus amarat, sa-si aline durerea la umbra copacului cel inalt, caci saracul nu avusese bani nici macar sa-i aprinda o lumanare mamei sale. Intr-un tarziu, a adormit jelindu-si durerea cu voce tare. Cand s-a trezit de dimineata, nu mica i-a fost mirarea. Copacul cel sterp se transformase intr-un altar verde din care se ridicau sute de lumanari albe, impodobite cu flacara galbena a polenului. Iar peste cateva luni, pomul i-a oferit roadele sale, numai bune de vindecat suferintele celor bolnavi. Si cum doar el stia sa le foloseasca, a ajuns cel mai cautat om din sat, iar faima lui s-a raspandit in toata Tara Romaneasca. Si dupa ce a murit prietenul lui, copacul cu ramurile transformate primavara in candelabre a ramas sa-i poarte numele.
Dar nu numai oamenii se bucura de frumusetea si de darurile castanului. Atrase de frumusetea si de parfumul florilor de castan, albinele au gasit si ele in florile falnicului copac o inestimabila sursa de hrana pentru a ne oferi noua polenul crud de castan. Apiland ne rasfata cu cel mai dulce tip de polen, care place atat de mult copiilor - polenul crud de castan dulce si mur, un adevarat inger pazitor al circulatiei sanguine, un excelent remediu in stimularea circulatiei, in echilibrarea sistemului nervos si in ameliorarea simptomelor menopauzei, in prevenirea demineralizarii si a starilor de anxietate sau de depresie.
In tara noastra sunt sute de hectare de castani, in special in regiunile din Tismana si Baia Mare, insa exista parcuri in care aleile sunt imprejmuite de castani si in celelalte regiuni din tara, intrucat se adapteaza cu brio climatului tarii noastre. In Baia Mare, in fiecare an se sarbatoreste acest minunat arbore, prin festivitati dedicate lui, la Sarbatoarea Castanelor.
In Maramures, la poalele Muntilor Gutai, avem o rezervatie naturala de castani comestibili ce se intinde pe  o suprafata de 500 de hectare, iar la poalele Muntilor Ignis il gasim alaturi de stejar, gorun, carpen, paltin de munte, tei argintiu si cires salbatic. Iar iubitorii de drumetii vor gasi in zona si alte obiective de interes precum rezervatia fosilifera Chiuzbaia sau aria naturala Mlastinile Vlasinescu, alaturi de nenumarate biserici din secolele XIV-XV si de casa Iancu de Hunedoara ridicata in 1446 ca parte a vechiului castel medieval construit de Iancu pentru sotia sa Elisabeta.
Aproape nestiuta, se intinde o alta padure de castani comestibili, de aproape cinci hectare, pe dealurile insorite de la Ghelari, de data aceasta in judetul Hunedoara.
Unul dintre cei mai cunoscuti castani din lume se afla in Catania si se presupune ca ar avea aproape 4.000 de ani, castan declarat in 1965 monument UNESCO. Evident, si acest castan are o legenda fascinanta, potrivit careia Regina Ecaterina de Aragon, intorcandu-se dintr-o calatorie, s-a adapostit, impreuna cu cei 100 osteni ai sai, sub un copac, de frica unei furtuni groaznice care ameninta sa distruga totul in cale. Se spune ca numai intelepciunea acelui castan, care a acoperit ostenii cu frunzele sale, a fost salvarea reginei si a ostenilor sai. Copacul, considerat de unii specialisti ca fiind unul dintre cei mai batrani copaci din Europa, este cunoscut in zona Italiei sub numele de castanul celor 100 de cai.
Avem insa si noi, romanii, un castan la fel de celebru ca si cel din Italia, un arbore despre care localnicii spun ca ar avea venerabila varsta de aproape 700 de ani. Dincolo de rodul bogat pe care acest castan l-a dat de-a lungul secolelor, dincolo de povestile de dragoste care s-au desfasurat la umbra lui, castanul din Unguras, un sat din Maramures, ascunde mistere numai de el stiute. Oamenii locului spun ca acolo obisnuiau sa se ascunda cei asupriti in timpului regimului comunist, iar in timpul invaziilor turcesti, se presupune ca aici ar fi fost ascunse cele mai pretioase comori ale oamenilor.
Dincolo de legende, castanul ramane de-a lungul timpului unul dintre cei mai iubiti si apreciati arbori, atat pentru frumusetea lui si pentru gustul special al minunatelor sale fructe, cat si pentru beneficiile aduse sanatatii si frumusetii.
Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au observat calitatile terapeutice ale castanului. In apropierea acestuia, cei lipsiti de energie sau cei care cad adesea in depresii se incarca cu voie buna si devin mai optimisti. Nu degeaba, in satele din tara noastra, oamenii obisnuiau sa poarte castane in buzunare, ca semn de noroc si de sanatate. De asemenea, celor carora viata nu le rezervase bucurii, ci necazuri, li se confectionau talismane din castane, cu credinta ca acestea absorbeau suferintele si le inlocuiau cu o stare de bine. Recent, studiile au demonstrat ca extractul de castane protejeaza activitatea creierului, asigurandu-i o oxigenare optima, ceea ce duce la o stare de bine si la claritate in gandire.
Castanul este nativ din regiunile temperate din emisfera nordica si este prezent in peste 10 specii diferite. In Asia, cele mai cunoscute sunt Castanul Japonez, Castanea crenata si Castanul Chinezesc, Castanea Molissima, iar in America trebuie semnalat in primul rand Castanea Dentata, Castanul American si Castanea Pumila, cunoscut si sub denumirea de castan pitic.
La noi, intalnim in primul rand castanul salbatic, Aesculus Hippocastanum, raspandit in tot sud-estul Europei. Aesculus provine de la latinescul esca, mancare, iar hippocastanum vine din greaca, de la hippos, care inseamna cal si kastanon adica ghinda. Astfel este denumit si castanul cailor, deoarece alina suferinta cailor bolnavi de tignafes, un emfizem pulmonar. Popular mai este cunoscut si sub denumirea de castan porcesc, chistin sau afghistin.
Castanul salbatic a fost introdus la Viena de catre Clusius, gradinarul imparatului Maximilian, unde a fost cultivat pentru prima data in 1576, pentru ca apoi in 1615 Bachelier sa-l introduca in Franta.
Fructele acestuia contin un alcaloid, aesculin, cu efecte teraputice benefice, dar toxic in cantitati mari. Astfel, chiar daca sunt mancate de veverite, sunt toxice pentru oameni. Este cultivat insa datorita frumusetii sale si umbrei placute cu care ne rasfata, dar si in scop medicinal datorita proprietatilor lui antiinflamatoare, antiedematoase, vasoconstrictoare, astringente, hemostatice si febrifuge, dar poate in primul rand datorita faptului ca stimuleaza circulatia venoasa de revenire. Sunt utilizate scoarta ramurilor tinere, frunzele, florile si castanele, atat ca alifii pentru uz extern, cat si sub forma de tincturi sau vin medicinal pentru uz intern. Trebuie avut insa grija ca acestea sa nu provina de la Aescus Carnea, Castanul rosu, raspandit in Europa de est si Muntii Caucazului, deoarece acesta este otravitor. Copacul care se pare ca a aparut ca urmare a polenizarii incrucisate intre Aescus Pavia si Aescus Hypocastanum este insa, cu un aer exotic, de o rara frumusete, cu florile lui roz sau rosii ce persista cateva luni.
Si castanul se poate mandri si cu lemnul lui de o calitate deosebita, frumos si durabil, fiind folosit la confectionarea de mobila, butoaie sau in constructii.
Si nu avem voie sa uitam si de binefacerile castanelor pentru tratarea tenului sensibil, predispus la cuperoza si nici de masca pentru tenul gras ce se bazeaza pe proprietatile tonifiante si astringente al principiilor active prezente in castane, care regleaza activitatea glandelor sebacee. Sunt nenumarate produse cosmetice care isi datoreaza eficacitatea binefacerilor castanelor.
Dar faima castanului vine totusi in primul rand datorita delicioselor castane cu care ne rasfata Castanul comestibil, Castanul dulce, cu numele sau stiintific Castanea sativa, originar din sudul Europei si Asiei Mici. El infloreste mai tarziu decat alte specii de castani, in general abia la sfarsitul lui iunie-inceputul lui iulie. Castanele cu care ne rasfata apoi de la sfarsitul lui septembrie pana la inceputul lui noiembrie, reprezinta o importanta sursa de vitamine si minerale, benefice in primul rand persoanelor cu astenie fizica si intelectuala, convalescentilor, batranilor si copiilor. Si trebuie stiut ca piureul de castane reprezinta unul dintre putinele produse care, prelucrate termic, pastreaza in mare parte vitaminele fructului proaspat.
Cunoscut si cultivat inca de pe vremea Romei antice, castanul comestibil a patruns treptat si in regiuni mai nordice decat arealul sau natural, incepand cu evul mediu timpuriu fiind cultivat si de calugari in gradinile manastirilor, iar astazi exemplare ce au implint deja sute de ani pot fi gasite in intreaga Europa din Anglia pana in Romania si din Italia pana in Germania.
Castanele sunt frecvent coapte sau prajite, sub forma prajita fiind foarte apreciate in Franta, Italia si mai ales in Corsica. Exista si o varietate de mamaliga corsicana denumita polenta sau pulenta care foloseste ca ingredient de baza faina dulce de castane comestibile.
Si in Maramures, toamna are parfum de castane prajite, prea adesea fiind intampinati cu binecunoscutele "coroabe" coapte pe jar. Iar gospodinele prepara din ele gustosul piure, o delicatesa care ii poate imbuna si pe cei mai drastici critici culinari. Castanele se pot gati si la tigaie, insa, cel mai raspandit si delicios mod de preparare a lor ramane coacerea la cuptor, timp de 20-30 de minute la 220 grade Celsius. Este important sa fie curatate calde deoarece dupa racire se decojesc mai greu. Pentru a te bucura doar de castanele sanatoase e bine sa le pui mai intai intr-un bol cu apa. Castanele putrezite, uscate sau mancate de viermi se ridica si plutesc la suprafata, putand fi lesne inlaturate.
Traditia culinara a zonei e clara - castanele se folosesc pe post de desert, indiferent ca sunt consumate fierte sau coapte, piure sau glazurate, sub forma de jeleu sau in compozitia unor delicioase prajituri. In tarile vestice insa, cum ar fi Italia si Franta, bucatarii marilor restaurante folosesc castanele pentru a umple pieptul de curcan sau pentru a pregati o excelenta salata cu varza de Bruxelles si sunca.
Retetele pe baza de castane sunt extrem de variate. De la celebrele castane fierte, prajite, uneori cu sare, la cele coapte la cuptor, uneori cu dovleac sau de la minunatul piure de castane, eventual cu menta si rozmarin, de la crema de castane cu frisca si pana la diferitele torturi de ciocolata sau de vanilie cu crema de castane sau la briosele cu castane sau cu cafea, mascarpone si piureu de castane, pentru a nu mai vorbi de rulada cu piure de castane sau de budinca de mere cu crema de castane, avem nenumarate variante de a prepara un delicios desert pe baza de castane. Dar castanele ocupa in gastronomie un loc mult mai important. Trebuie neaparat sa gustati o delicioasa supa de castane, un sufleu de castane sau paste cu sos de castane, pentru a nu mai vorbi de tocanita de carne de vita si castane, de rulada de curcan umpluta cu castane si piure de cartofi cu sos de afine. Si nu va puteti lauda ca ati descoperit cu adevarat castanele pana nu gustati si iepurele salbatic cu castane, gasca umpluta cu castane si ananas sau pieptul de curcan cu castane.
Despre legendele si beneficiile castanului si castanelor, dar si despre cateva din preparatele cu castane a vorbit si Cecilia Caragea la rubrica Deliciile lumii, din cadrul emisiunii Convietuiri (TVR 1), miercurea de la ora 15.30. (Foto: www.apiland.ro, Wikipedia, www.freeimages.com)