Ghimbirul, legende, istorii si retete

Imprimare

O planta modesta, insa atat de puternica si de benefica! Ghimbirul este mult mai putin apreciat decat ar merita. Sunt multe lucruri de descoperit in legatura cu aceasta planta minunata. De fapt, de redescoperit, caci in vechime erau cunoscute! Ghimbirul a fost si este una dintre cele mai cultivate plante aromate din lume. De fapt, foarte multi il considera o mirodenie. Referinte despre importanta sa economica si medicinala exista in scrieri vechi de 5.000 de ani pana astazi. Vechii greci, popoarele din Asia Mica, din Extremul Orient si din Europa i-au cunoscut proprietatile deosebite.

Pe vremuri, tarile care faceau comert cu ghimbir aveau bunastare si putere. Unul dintre exemple este China, care il cultiva pe suprafete imense. Putem intelege de ce exploratori precum Vasco da Gama sau Marco Polo au fost atat de interesati de modul de cultivare a ghimbirului. Numele latin al ghimbirului este Zingiber officinale. Planta face parte din aceeasi familie cu cardamomul si curcuma (turmeric sau sofran de India). In engleza medievala, se numea gingivere, insa in urma cu 3.000 de ani, in sanskrita era numit srngaveram, adica "radacina corn", cu trimitere la forma sa. In greaca s-a numit, mai apoi, ziggiberis, iar romanii i-au spus zinziberi.
Referintele istorice sunt pur si simplu uimitoare. Povestea ghimbirului e veche si fascinanta. A fost apreciat ca medicament, ca afrodiziac, ca bautura spirituala etc. Sistemele chinez si ayurvedic (indian) il considerau un dar vindecator din partea zeilor. Farmacistii chinezi sustineau ca utilizarea ghimbirului pe termen lung iti da puteri spirituale. Dinastii intregi ale Chinei s-au ridicat bazandu-se pe cultivarea acestei radacini miraculoase. Coranul descrie ghimbirul ca pe o bautura a celor mai inalte spirite din ceruri. Forta sa vindecatoare nu are egal in istoria medicinei naturale.
Desi romanii il cunosteau foarte bine, ghimbirul aproape ca a disparut din Europa dupa caderea Imperiului Roman. Marco Polo a fost cel care l-a readus din Extremul Orient, ca pe un ingredient exotic si extrem de scump. In Evul Mediu european, o jumatate de kilogram de ghimbir valora 1 siling si 7 pence, echivalent cu pretul unei oi! Se pare ca regina Elizabeth I a Angliei a inventat omul din turta dulce, care a devenit unul din cele mai populare dulciuri de Craciun.
Pe langa calitatile sale culinare, ghimbirul aduce o serie de beneficii organismului nostru. Utilizat singur sau in combinatie cu alte plante aromate, ghimbirul a fost prima alegere timp de mii de ani, gratie calitatilor sale in prevenirea si tratarea unor afectiuni. Se foloseste radacina sa (care de fapt este un rizom, nu o radacina). Se spunea ca ghimbirul provine chiar din gradina Raiului, din Eden. Studiindu-i prezenta in nenumaratele remedii naturale traditionale, constatam ca a facut parte din peste 50% dintre ele.
Japonezii calmau durerile de coloana vertebrala si durerile articulare. Medicina traditionala chineza considera ca ghimbirul face energia sa circule prin corp si ca imbunatateste metabolismul. Ei il foloseau si contra durerilor de dinti, racelilor, gripelor si mahmurelii.
Dureri menstruale. Medicii americani mai indrazneti prescriau, deja la inceput de secol XX, ghimbirul pentru aceste dureri. Luat la inceputul perioadei menstruale, poate reduce durerile la o parte din femei. Cu multi ani inainte ca dr. James Lind, chirurg englez, sa descopere ca lamaia previne scorbutul, marinarii chinezi din secolul al V-lea foloseau in acelasi scop, in calatoriile lungi, ghimbirul, incarcat de vitamina C.
Ghimbirul e un important afrodiziac si tonic sexual. Grecul Dioscorides a vorbit despre asta; la fel, in povestile arabe din cele 1001 de nopti. Faimoasa Universitate din Salerno (Italia) prescria regula pentru o viata fericita la varste inaintate: Mananca ghimbir si vei iubi si vei fi iubit la fel ca in tineretea ta. Calitatea de tonic sexual este legata de faptul ca echilibreaza nivelul hormonilor, tonifica organismul, alunga oboseala, da energie, creste apetitul si imbunatateste circulatia. In secolul al XVII-lea, in Europa era atat de cautat ca afrodiziac incat si-a pierdut mult din utilizarile medicale!
Despre calitatile sale digestive scria deja Confucius, cu 500 de ani inainte de Hristos, care recomanda ghimbir la fiecare masa. In celebra sa lucrare De Materia Medica, Dioscorides scria, in anul 77 d.H., ca ghimbirul incalzeste si calmeaza stomacul. De fapt, toate culturile au recunoscut ghimbirul ca ajutor al digestiei. Romanii il consumau in mod frecvent. La fel, soldatii americani, mai tarziu. In SUA, la inceputul secolului XX, ghimbirul era considerat remediul numarul unu in probleme de digestie. In cazul unei mese copioase, consumand ghimbir, imbunatatim absorbtia si asimilarea nutrientilor. De asemenea, desfacerea proteinelor. Ghimbirul ne protejeaza stomacul si impotriva ulcerelor, stimuland secretia de mucus.
Ghimbirul are proprietati antiinflamatorii, analgezice, antioxidante si antivomitive (antiemetice). Ajuta la diminuarea inflamatiilor si a durerii datorita faptului ca inhiba sintenza prostaglandinei si a leucotrienelor. Inhiba receptorii de serotonina si are efect carminativ (elimina gazele intestinale), ceea ce il face un bun antiemetic.
Probleme respiratorii. Unii compusi din compozitia sa suprima reactiile alergice, deci este antihistaminic. De asemenea, inhiba contractia cailor respiratorii si ajuta la stimularea secretiei de mucus. Este cel mai potrivit pentru tuse persistenta. Durerile de gat asociate cu raceli dispar dupa o lingurita de suc de ghimbir luata impreuna cu miere, administrata de cateva ori. Ceaiul (infuzia) de ghimbir e eficient pentru decongestionarea gatului si a nasului. Sucul proaspat de ghimbir amestecat cu schinduf (Trigonella foenum) si miere este excelent pentru tratarea astmului.
Greata si voma. Mestecatul ghimbirului poate reduce greata si voma. Studiile arata ca ghimbirul poate anula senzatia de voma de dupa o operatie sau cauzata de raul de mare, raul de miscare, raul de inaltime etc. La fel, rezolva greata ca efect advers al chimioterapiei. Poate reduce si greata de dimineata a femeilor insarcinate, insa e mai bine ca acestea sa consulte un medic inainte de a consuma ghimbir.
Lipsa poftei de mancare. Pofta de mancare revine daca mancam ghimbir proaspat chiar inainte de masa, caci el stimuleaza sucurile digestive si productia de saliva.
Dureri de cap. Se crede ca aplicarea ghimbirului zdrobit pe frunte inlatura migrenele. Explicatia ar sta in proprietatea sa de a inhiba sinteza prostaglandinei, care ajuta la indepartarea durerii si a inflamatiei vaselor de sange.
Artrite. Pentru a scapa de durerile musculare si articulare, putem adauga cateva picaturi de ulei de ghimbir in apa in care facem baie.
Cancer. Radacina de ghimbir contine mari cantitati de antioxidanti – de aceea, are proprietatea de a induce moartea celulelor canceroase si de a suprima anumite proteine.
Diabet. Unii medici recomanda diabeticilor sa bea ghimbir cu apa dimineata, pe stomacul gol, caci se pare ca ajuta la reglarea nivelului de glucoza.
Pe langa toate acestea, in istorie a fost considerat si antispasmodic, antifungic, antiseptic, antibacterial si antiviral, stimulator al circulatiei, hipotensiv, stimulator al transpiratiei si relaxant al capilarelor. Se spune ca este eficient si in tratarea cataractei, bolilor de inima, anginelor, oboselii cronice, amigdalitei, depresiei, diareii, ametelii, febrei, infertilitatii, pietrelor la rinichi si sciaticii.
Ghimbirul este originar din sudul Asiei (mai ales China) si a fost dintotdeauna un ingredient de baza in bucataria asiatica. E foarte apreciat in Insulele Caraibe, unde creste liber. Ghimbirul jamaican este recunoscut pentru aroma sa deosebit de puternica, penetranta. De fapt, Jamaica furnizeaza cea mai mare cantitate de ghimbir din lume, fiind urmata de India, China, Brazilia si Nigeria. Poate fi crescut si acasa, in ghiveci (unul mai mare, care sa ii ofere spatiu suficient), dar radacina sa nu va creste niciodata la fel de mult ca atunci cand creste liber.
Datorita gustului sau puternic si condimentat, ghimbirul are un loc privilegiat in bucataria indiana. E folosit proaspat sau uscat, murat, sub forma de pudra, de suc sau de ulei. Clasicul ceai de ghimbir, preferatul indienilor, e forma cea mai intalnita. La fel, decoctul de ghimbir pe care il primeste toata lumea la primele semne de raceala.
In bucataria vestica, radacina de ghimbir este folosita in mod traditional impreuna cu mancaruri dulci, fiind inclusa in retete foarte indragite, precum turta dulce, asa-numita bere de ghimbir (care nu este bere, ci un aperitiv), biscuiti cu ghimbir, pesmet cu ghimbir si placinta cu ghimbir. Practic, putem folosi ghimbirul ca ingredient aromat in aproape orice reteta.

Salata de pui cu ghimbir. Ingrediente pentru patru portii: 4 piepti de pui dezosati, 1/3 cana de gem de portocale, 1 catel de usturoi ras, 2 lingurite de ghimbir ras, 1 lingurita de mustar tip Dijon, 1 lingura de ulei de masline extravirgin, 1/2 cana de ardei rosu fiert, taiat in fasii (de aici se pastreaza separat 1 lingura de apa rezultata de la fiert), 5 lingurite de otet din vin rosu, sare si piper dupa gust, 8 cani cu diferite tipuri de salate (ruccola, andiva, laptuca, fetica, creson, salata creata, salata iceberg etc.), 1 ceapa rosie mica, taiata in felii subtiri. Preparare: Se pune sare si piper pe carnea de pui. Se amesteca gemul, ghimbirul ras, usturoiul si mustarul intr-un bol. Se toarna ¼ de cana din acest amestec peste pui si se intinde (restul amestecului se pune deoparte). Se pun puiul si restul de amestec la racit, separat, intre 2 si 24 de ore. Se preincalzeste tigaia. Se aranjeaza puiul in tigaie. Se tine pe foc pana cand puiul e patruns, cam 5 minute pe fiecare parte. Se lasa putin la racit. Se toarna peste pui restul de amestec de gem. Se taie puiul in fasii inguste. Se pun uleiul, lichidul pastrat de la fierberea ardeilor si otetul intr-un bol mare. Se condimenteaza cu sare si piper. Se adauga amestecul de salata, fasiile de ardei si fasiile de pui. Se amesteca bine. Se pune ceapa deasupra.

Supa de ghimbir, morcov si mar. Ingrediente pentru 4-5 portii: 1 lingura de ulei de masline extravirgin si inca putin pentru decor, 1 ceapa mica taiata cubulete, 2 catei de usturoi rasi, 2 linguri de ghimbir proaspat ras, 1 mar mare taiat cuburi, 700 g de morcovi curatati si taiati cuburi, 4 cani de supa de zarzavaturi, un praf de nucsoara, sare si piper proaspat macinat dupa gust. Preparare: 1. Intr-o oala mare, se pune o lingura de ulei de masline la foc mediu. Se adauga ceapa taiata si se tine la foc 5 minute, pana devine translucida. Se adauga usturoiul si ghimbirul rase si se lasa la foc mic inca 2-3 minute. Se adauga marul si morcovii si se mai lasa la foc timp de cateva minute. 2. Se adauga supa de zarzavaturi, se amesteca si se da in clocot. Se reduce focul si se fierbe compozitia la foc mic timp de 20 de minute sau pana cand ingredientele devin moi. 3. Se transfera cu grija amestecul in vasul blenderului, se adauga praful de nucsoara si se paseaza bine. In functie de marimea vasului, acest lucru se face in una sau mai multe transe. Atentie: turnati supa doar pana la jumatatea vasului, ca sa nu "explodeze"! Daca vasul e acoperit, permiteti-i aburului sa iasa prin capac. 4. Se adauga sare si piper dupa gust. Se poate subtia compozitia un pic, adaugandu-se suplimentar supa de zarzavaturi. Se orneaza cu piper proaspat macinat si cu cativa stropi fini de ulei de masline. Merge de minune cu paine proaspata. Pofta buna!
Despre beneficiile ghimbirului pentru sanatate si pentru arta culinara a vorbit si Cecilia Caragea la rubrica Arta de a trai sanatos din cadrul emisiunii Europolis (TVR 1), difuzata martea, de la ora 13 la ora 14.