Perele sunt printre primele fructe cultivate pe pamant. Delicioase, aromate, zemoase, perele contin un intreg depozit de vitamine: A, B, C, precum si saruri minerale benefice organismului si sistemului imunitar: calciu, fosfor, potasiu, fier. Perele nu contin colesterol. Datorita continutului lor, perele au fost indicate de catre medici in tratarea diferitelor afectiuni. Principalele proprietati ale perelor sunt cele diuretice, laxative, remineralizante, nutritive, antistres si astringente. O para aromata si zemoasa inlatura stresul acumulat dupa o zi de munca.

Se spune despre traci ca au fost printre primii care au descoperit ce calitati benefice se ascund in catina. Hippophae rhamnoides, cum au denumit-o oamenii de stiinta, sau catina de rau, catina ghimpoasa, cum ii  spun oamenii din popor, catina nu prezinta pretentii speciale, crescand atat pe zavoaie, nisipuri, terenuri stancoase sau chiar munte. Cu ramuri spinoase si frunze liniare, catina este un arbore de marime medie, ajungand pana la cel mult 6 metri inaltime.

Povestea capsunelor, aceste delicioase fructe apreciate in intreaga lume, incepe in Antichitate, pe vremea cand inteleptii greci si razboinicii romani consumau adesea capsune, nu doar pentru gustul lor magic, ci si pentru calitatile lor terapeutice. Romanii considerau capsunele fructe atat de binefacatoare, incat vindecau orice afectiune, oricat de complicata ar fi fost aceasta. De-a lungul timpului, capsunele au impresionat fiecare popor in parte, acestea fiind considerate fructe magice, cu virtuti afrodiziace si erau folosite in cadrul ceremoniilor de nunti, in ritualuri pentru atragerea prosperitatii si a fertilitatii in noua familie formata.

In tara noastra, prunele sunt foarte raspandite, fiind fructe obisnuite. Prunii sunt niste pomi nepretentiosi, care cresc atat la campie, cat si in zonele deluroase. Apreciem prunele pentru gustul lor, mancandu-le ca atare sau sub forma de gemuri, magiunuri, marmelade si compoturi, insa nu ne dam seama cat de sanatoase sunt pentru organismul nostru. Totusi, la tara mai ales, oamenii stiau si stiu ca, atunci cand ai dureri de burta, e bine sa mananci cateva prune uscate sau compot de prune. Prunele contin multe vitamine si multe minerale importante pentru sanatate, fiind foarte bune si in alimentatia copiilor. Magiunul de prune natural poate fi consumat deja de la varsta de 6 luni. Acesta este indicat chiar si in cazurile de diabet de tip 2, inclusiv la copii. Pe langa efectele benefice asupra oaselor, dintilor, sistemului imunitar, prunele ne dau energie, ne scapa de stres si ne ajuta sa gandim mai clar.

Legendele spun ca romanii au fost cuceriti nu doar de frumusetea femeilor dace, ci si de licorile magice pe care le-au gustat pe teritoriile trace. Astfel, o mare parte din razboinicii romani nu au mai plecat niciodata de acolo, si nu pentru ca au cucerit acele teritorii, ci pentru ca devenisera dependenti de frumusetile si bogatiile pe care le-au gasit aici. Printre licorile pentru care tracii devenisera celebri se pare ca era si visinata. Originile visinului se pierd in negura timpului, nu se stie cu precizie care este vechimea sa, insa apare in scrieri ale unor mari filosofi, in lucrari scrise in jurul anilor 400 i.H.

Cu totii am auzit de astenia de primavara, starea de slabiciune, de oboseala, urmare a eforturilor organismului de a se adapta la conditiile noului sezon. Dupa o iarna in care am stat mai mult in casa si am facut mai putina miscare, ne schimbam stilul de viata, iesim mai mult la soare, ne plimbam mai mult si mancam mai multe verdeturi. Asadar, organismul trece printr-o perioada de adaptare. Trecerea de la un anotimp la altul poate sa nu fie resimtita de cei care sunt in permanenta activi din punct de vedere fizic si de persoanele viguroase, care nu au probleme de sanatate. Sedentarii insa, care lucreaza in interior, la birou, vor resimti oboseala si slabiciunea fizica.

Dulce si cremoasa, banana place aproape tuturor, de la copii la batrani. Continand trei tipuri de zahar natural: zaharoza, glucoza si fructoza, combinate cu fibra, banana ofera o explozie de energie. Nu e de mirare ca banana este fructul numarul 1 in dieta celor mai importanti sportivi. Dar energia nu este singurul lucru pe care-l ofera bananele. Ele pot ajuta la depasirea sau la prevenirea unui numar mare de boli, fiind important sa nu lipseasca din dieta zilnica. Bananele sunt recunoscute de foarte mult timp pentru efectul lor antiacid care protejeaza impotriva ulcerului gastric si a daunelor provocate de ulcer.

Cu o culoare atat de frumoasa si un gust de neuitat, ciresele au bucurat papilele gustative ale oamenilor de-a lungul secolelor. Se pare ca aveau un loc special pe mesele romanilor, a grecilor, dar si a nobilimii chineze. Americanii au primit cu bratele deschise aceste minunate delicii abia in jurul anilor 1600 si abia in 1800 a inceput productia efectiva de cirese, astazi ciresele ocupand unul dintre locurile fruntase in topul preferintelor americanilor.

Cunoscute si apreciate inca din Antichitate pentru calitatile lor terapeutice, afinele, fructele unui mic arbust numit Vaccinium myrtillus, sunt recunoscute astazi pentru substantele importante pe care le au in compozitie. Cum a ajuns afinul sa fie atat de apreciat? Ei bine, primele consemnari in Europa despre beneficiile afinelor pentru sanatate apar in jurul anului 1000 si se specifica faptul ca afectiunile digestive sunt ameliorate vizibil cu ajutorul acestor fructe. Se spune despre amerindieni ca ar fi primii care au folosit afinele, atat in scop terapeutic, cat si in vopsirea diferitelor materiale textile.

Stramosii nostri plantau intotdeauna, printre alti pomi fructiferi, un pom al carui fructe incantau prin aroma si gust: gutuiul. Astazi, Cydonia oblonga - asa cum l-au numit oamenii de stiinta - se cultiva pe suprafete destul de mici, desi fructele sale sunt folosite destul de mult in bucatarie, din ele preparandu-se jeleuri, dulceturi, sirop, marmelada si alte bunatati. Nu se stie cu precizie daca este originar din Iran, Turcia sau Asia Centrala, insa se stie ca era fructul preferat al zeitei iubirii, Afrodita, fiind considerat pentru foarte mult timp, un fruct magic prin calitatile sale vindecatoare.

Juglans regia pe numele sau stiintific, nucul este originar din Asia Mica, unde, pentru foarte mult timp, a fost un arbore foarte temut. Datorita impozantei sale, se credea ca acest arbore este unul cu puteri miraculoase, dar malefice, pentru ca, acolo unde rasarea si crestea, coroana acestuia umbrea cerul si compromitea toate culturile din vecinatatea sa. Se spune ca, in perioada de glorie a Imperiului Roman, vrajitoarele preparau cu migala leacuri impotriva otravurilor… si adaugau intotdeauna miez de nuca sau frunze ale acestui arbore.

Era o vreme in care topinamburul (sau napul) era folosit destul de des, apoi a intrat intr-un con al uitarii, pentru ca acum sa fie redescoperit si utilizat pentru beneficiile sale. Oamenii de stiinta l-au numit Helianthus tuberosus. Topinamburul, o planta perena, originara din America de Nord, este asemanatoare la aspect cu floarea-soarelui. Se spune despre aceasta planta ca ar fi primit denumirea tribului amerindian Topinambas, unde era principala sursa de hrana. Treptat, topinamburul a devenit una dintre legumele cele mai folosite in bucatariile intregii lumi, asta pana cand cartoful l-a depasit in clasamentul celor mai utilizate legume din lume.

Cultivat acum pe zone ample din toate continentele si iubit pentru delicioasele sale fructe, caisul s-a nascut pe meleagurile indepartate ale Asiei, de unde a fost adus mai intai in Europa, apoi s-a raspandit in intreaga lume. Cum denumirea stiintifica a caisului este Prunus armeniaca, se presupune ca ar fi originar din Armenia, insa exista si surse care sustin ca acest pom s-a cultivat in India, cu 3.000 de ani inainte de nasterea lui Hristos. Dincolo de controversele legate de originea sa, caisul este astazi cultivat pe toate continentele, acolo unde relieful si clima ii sunt favorabile.

As incepe acest articol cu o definitie din Dictionarul explicativ al limbii romane: confiat (despre fructe) - conservat prin fierbere in sirop de zahar si prin uscare. Cu alte cuvinte, fructele confiate au un adaos foarte mare de calorii si carbohidrati, sunt adevarate bombe calorice. Le putem asimila mai degraba cu fructele din dulceata sau gem. Cu siguranta, trebuie consumate cu moderatie.
Fructele uscate sunt mult mai sanatoase, dar si mult mai scumpe. E si normal, daca ne gandim cam cat ramane dintr-un kilogram de prune dupa uscare. Fructele deshidratate inseamna pur si simplu uscate, acestea pastreaza o parte foarte mare din proprietatile fructului proaspat. Atunci cand sunt expuse la caldura uscata, spre a se deshidrata, fructele pierd o parte din vitamina C, insa isi pastreaza integral continutul de fibre si fier.

Acum cateva mii de ani, in Egiptul Antic se cultiva o planta considerata sacra, oferita ca ofranda zeilor - ceapa. Se spune ca cercetatorii au gasit ceapa la mormantul faraonului Ramses, aceasta simbolizand trecerea spre eternitate. Tot in aceasta perioada, se credea ca mirosul puternic emanat de ceapa avea capacitatea de a readuce mortii la viata. In vremea gladiatorilor, exista credinta ca ceapa consumata in cantitati mari creste forta si implicit sansele in lupta. Saracii din Mesopotamia erau platiti cu ceapa, aceasta fiind considerata o leguma asortata numai acestei categorii sociale, in timp ce bogatii, cei care isi permiteau sa puna pe masa legume din cele mai sofisticate, nu ii suportau in preajma lor pe cei a caror respiratie emana mirosul neplacut si intepator al cepei.

Se spune despre rosie ca este originara din America de Sud si ca in Europa a ajuns abia in jurul secolului al XVI-lea, mai intai in Spania, unde a devenit in foarte scurt timp ingredientul principal in bucatarie, apoi s-a extins si in restul Europei, insa in unele tari, ca Germania, a intampinat dificultati, oamenii locului considerand ca rosia este un fruct magic, malefic, folosit in ritualurile vrajitoresti, pentru a da nastere varcolacilor; in Anglia s-a crezut, pentru un timp, ca sub aspectul frumos si imbietor al rosiei se ascunde o otrava ucigatoare. Astfel, a ramas in istorie un celebru caz din Boston, cand un cetatean nedreptatit si revoltat a decis sa se sinucida in fata tribunalului, mancand un kilogram de rosii. Spre uimirea multimii de oameni adunati la fata locului sa vada evenimentul, omul a ramas la fel de viu cum era si inainte sa consume atat de temutele rosii… De atunci, in Anglia s-a acceptat folosirea rosiei ca ingredient in bucatarie.

Nascuta pe indepartatele meleaguri ale Indiei, acum circa 4.000 de ani, vanata sau patlageaua vanata, Solanum melongena, asa cum au denumit-o oamenii de stiinta, este o planta cunoscuta in Occident de numai 1.500 de ani. Pentru foarte mult timp, vanata nu a fost privita cu ochi buni, datorita culorii fructelor sale, considerandu-se ca sunt aducatoare de ghinion sau ca sunt unelte ale magiei negre. In Europa au fost aduse si cultivate de catre nemti, acestia dezvoltand noi si noi specii, printre care vanata alba sau cea castanie.

Inca din anul 6000 I.H., oamenii se bucurau de aroma marului, iar de-a lungul timpului a devenit unul dintre cele mai consumate si mai apreciate fructe. Una dintre cele mai populare forme de consum este sucul de mere, recunoscut pentru proprietatile sale anticancerigene, tonice, antireumatice, depurative, de stimulare a sistemului nervos, de protejare a functiei hepatice, de detoxificare a organismului. Sucul de mere, consumat in stare proaspata, are un continut substantial de minerale si vitamine (fosfor, calciu, potasiu, fier, vitamina B1, B2, C, PP) motiv pentru care este inclus in lista de sucuri naturale pe care le pot consuma femeile care alapteaza.

Mici nestemate care stralucesc sub roua, la adapostul frunzelor, murele sunt, fara indoiala, unele dintre cele mai iubite fructe de padure. Rubus fruticosus, acest stravechi arbust raspandit in lumea intreaga, este cunoscut inca din vremurile indepartate ale lui Hipocrate. Murul este un copacel cu tulpinile taratoare, care se poate extinde pana la 5 metri, cu frunzele verzi chiar si in sezonul rece, cu fructe delicioase, dulci-acrisoare. Murul creste atat la campie, cat si in zonele inalte, ocupand spatiu mult mai rapid decat alte plante care cresc in mediul umed al padurilor. In intreaga lume se cunosc peste 100 de specii de mur, iar in Europa, productia de mur provine in principal din regiunile salbatice si numai o mica parte din ceea ce este cultivat, in Romania, murul fiind una dintre plantele cel mai putin raspandite.

Se spune ca prunul, acest pom caruia ii este usor sa creasca si sa rodeasca in conditii variate de mediu, neavand pretentii speciale, vine tocmai din indepartatele meleaguri ale Chinei, cultivat si pretuit inca de pe vremea lui Herodot. Romanii sunt cei care au raspandit aria de cultivare a prunului, mai ales in regiunile Angliei, Germaniei sau Belgiei. La noi in tara, cultivarea prunului a luat amploare in jurul secolului al XVII-lea, iar de atunci este raspandit in toate regiunile tarii, in fel de fel de soiuri, care de care mai productive si cu fructe mai aromate. In unele zone din tara, prunul este principalul pom fructifer cultivat, Romania ocupand un loc important in Europa la exportul de prune sau de produse din prune.