Miercuri, 22 Mai

Ultimele Titluri :
Te afli aici : Sanatate si Frumusete Parinti si Copii Dentitia la copii

Dentitia la copii

Email Imprimare

Dintii de lapte sau, asa cum mai sunt numiti, dintii primari, sunt, in ciuda unei pareri eronate, inca destul de raspandita, din pacate, extrem de importanti. In primul rand, ei joaca un rol esential in dezvoltarea normala a oaselor si muschilor maxilarului, in formarea ulterioara a unei dentitii definitive functionale si armonioase, importanta pentru sanatatea si pentru aspectul viitorului adult. Stim deja cu totii cat de mult conteaza aspectul danturii, pentru multi - o adevarata carte de vizita, pentru altii - un grav handicap. In cea mai mare masura, calitatea si aspectul danturii depind de grija pe care o avem pentru dintii de lapte. Dintii de lapte sunt, in acelasi timp, indispensabili pentru o hranire corecta si sanatoasa a copilului. Sa nu uitam ca digestia incepe din gura, esentiala fiind masticatia. Nu in ultimul rand, dintii de lapte influenteaza dezvoltarea vorbirii si determina in mare masura modul in care copilul incepe sa se vada pe sine, increderea pe care incepe sa o castige. Iar raportarea la propria imagine joaca un rol major in dezvoltarea propriei personalitati. Dintii de lapte trebuie ingrijiti si pastrati pana la aparitia celor definitivi, caci ei le asigura spatiul necesar si ii ghideaza in pozitia corecta.

Importanta dintilor de lapte
Nu exista eroare mai grava decat parerea ca dintii de lapte, schimbandu-se oricum, nu necesita o ingrijire speciala si un tratament stomatologic adecvat. Ei mentin pe arcada dentara spatiul necesar eruptitiei viitorilor dinti definitivi. Pierderea lor inainte de vreme determina migrarea dintilor prin inclinare si rotire si micsoreaza spatiul necesar dezvoltarii corecte a dintilor permanenti care, in aceste conditii, vor erupe haotic, corecta lor pozitionare necesitand apoi un tratament ortodontic neplacut, cu aplicarea unui aparat dentar.
Afectarea smaltului si aparitia cariilor vor creea o sensibilitate pronuntata la dulce, la cald si la rece, cu o accentuare a durerii la masticare. Astfel, copilul va evita sa mai mestece mancarea si vor aparea probleme digestive. In final, va refuza fructele si legumele proaspete si se vor instala diferite carente specifice unei alimentatii defectuase.
Evitarea masticatiei atrage dupa sine si o dezvoltare insuficienta a maxilarelor, cu repercusiuni grave asupra aparitiei dintilor definitivi.
In fine, dintii definitivi coexista o lunga perioada de timp alaturi de cei de lapte, schimbarea dintilor desfasurandu-se treptat, pe parcursul mai multor ani. Astfel proasta ingrijire a dintilor de lapte se continua, nu de putine ori, cu o proasta ingrijire si a celor definitivi ceea ce face ca, de multe ori, dupa aparitia cariilor la dintii de lapte si dupa compromiterea acestora, sa asistam la carierea celor definitivi.
Imbolnavirea dintilor de lapte se produce din diferite cauze care, daca nu sunt inlaturate, se va ajunge si la compromiterea dintilor definitivi. De aceea este important sa intelegem modul in care se formeaza si se dezvolta dintii si cum trebuie ei ingrijiti. Iar acest demers incepe deja din timpul sarcinii.
Aparitia dintilor reprezinta insa o problema in sine din cauza disconfortului pe care acest proces il provoaca micutului care inca nu stie sa vorbeasca, astfel incat este necesar sa fim avizati pentru a intelege corect ce se intampla. Aparitia dintilor nu este o boala, dar ea poate camufla existenta sau aparitia unei afectiuni care poate fi grava. In acelasi timp, copilul necesita intelegere si ajutor pentru a putea trece peste acele zile sau saptamani in care dintii in crestere ii provoaca atatea suferinte. De aceea este atat de important sa intelegem cat mai clar acest proces si modul in care putem veni in ajutorul micutului nostru.

Formarea dentitiei
Mugurii dentari, adica acele structuri din care se formeaza dintii, apar deja din a 6-a sau a 8-a saptamana de sarcina, mai intai in ceea ce priveste dintii de lapte, iar apoi si dintii definitivi, care la nastere sunt, si unii, si altii, simultan prezenti in maxilarul copilului, evident in stadii diferite de formare. Urmeaza apoi calcifierea coroanei, adica a partii superioare a dintelui, care, pentru incisivii de lapte, incepe in jurul celei de a 18-a saptamani de sarcina, dupa care se produce si calcifierea radacinii dintilor. Astfel, la nastere, chiar daca nu sunt aparuti, dintii sunt in mare masura deja constituiti. Este, in consecinta, usor de inteles de ce starea de sanatate si alimentatia mamei in timpul sarcinii determina in mare masura calitatea dentitiei micutului, putand fi afectata inclusiv starea de sanatate a dintilor permanenti. Dupa nastere, dintii de lapte isi continua cresterea, care poate fi lesne observata urmarind pozitia lor marcata de mici umflaturi la nivelul gingiilor.
Eruptia dentara, adica acel proces prin care dintii migreaza din osul alveolar, strabat gingia si ajung in contact cu dintii de pe arcada opusa, conduce la aparitia primilor dinti in jurul varstei de sase luni. Aparitia primilor dinti poate avea insa loc si in a 4-a luna de viata sau abia dupa un an. Varsta de aparitie a dintilor si ordinea in care acestia vor aparea este determinata genetic, dar depinde si de un ansamblu de factori ce tin de dezvoltarea somatica generala a copilului, de hormonii de crestere, de aportul de vitamine A, C si D, de prezenta si metabolismul corect al calciului, de pastrarea igienei bucale. Alimentatia corecta, cu un aport adecvat de proteine, fluoruri, minerale si vitamine, joaca un rol extrem de important. De asemenea, medicamentele, administrate mamei in timpul sarcinii sau apoi micutului, pot influenta in mod major calitatea dintilor. Astfel, anumite antibiotice, precum tetraciclina, pot modifica culoarea dintilor, administrarea acestora nefiind recomandata sub varsta de 14 ani. De aceea, consultarea medicului, atat in cazul gravidei, cat si a copilului, este esentiala.
In mod normal, eruptia dentara incepe la sase luni si se incheie la doi ani si jumatate. De multe ori, avem insa o eruptie prematura la 4-5 luni, care poate aparea, de exemplu, atunci cand greutatea la nastere este mare sau mama este foarte tanara. In alte cazuri, se inregistreaza o eruptie tardiva la 8-10 luni, mai frecventa in cazul nasterilor premature sau al mamelor cu un numar mare de nasteri. Intarzierea poate fi chiar mai mare, de peste 14-15 luni. Eruptia tarzie poate fi si un semn de rahitism, caz in care trebuie urmarit metabolismul calciului si deficitul de vitamina D, dar poate apare si in cazul sifilisului congenital sau al rubeolei prenatale. Intarzierea eruptiei dentare poate fi determinata si de un hipotiroidism. La fel, aparitia prematura a dintilor poate fi provocata de probleme hormonale, precum hipertiroidismul. Dar, in primul rand, trebuie retinut ca, de obicei, varsta eruptiei dentare nu depinde de starea de sanatate sau, si mai putin, de cat de bine mananca bebelusul, elemente care determina mai mult dezvoltarea generala a copilului, ci de momentul in care dintisorii sunt gata sa apara. Principalul factor care determina momentul declansarii eruptiei dentare il reprezinta amprenta genetica. Daca ambilor parinti le-au aparut dintii mai devreme sau mai tarziu, sunt sanse foarte mari ca si copilului sa-i apara la fel. Totusi, daca pana la varsta de un an nu a aparut nici un dintisor, ar trebui efectuat un consult stomatologic, fiind important de obtinut sfatul medicului pedodont. De altfel, din momentul aparitiei primilor dintisori este recomandat sa se efectueze periodic cate un consult stomatologic la fiecare sase luni.
Sunt cazuri, extrem de rare, aproximativ 1 la 2.000, cand unul sau mai multi dinti de lapte sunt prezenti deja de la nastere, fiind numiti dinti natali, sau apar in prima luna de viata, caz in care sunt numiti dinti neonatali. In Evul Mediu, copiii care se nasteau cu dinti aparenti erau considerati vrajitori, astfel ca uneori dintii vizibili la nastere sunt numiti si dinti de vrajitoare. Acestia reprezinta un real disconfort pentru mama, in cazul in care ea alapteaza, putand-o rani. Dar si pentru copil care, conform instinctului normal al acestei varste, risca sa-si raneasca limba. In acelasi timp, ei pot conduce si la o hranire defectoasa. In unele cazuri dintii natali "sunt in plus", dar ei nu pot fi scosi pana ce acest lucru nu este confirmat de o radiografie.
Dintii de lapte sunt in numar de 20. Astfel, pe fiecare parte a fiecarui maxilar avem un incisiv central, un incisiv lateral, un canin si doi premolari, diferentiati in primul premolar si respectiv al doilea premolar. Acestia apar pe rand, in general, intre varsta de sase luni si cea de doi ani si jumatate. Conform sucesiunii firesti, apar mai intai incisivii centrali de pe arcada inferioara, intre 6 si 8 luni. Apoi - incisivii centrali de pe arcada superioara, intre 7 si 10 luni, urmati de incisivii laterali de pe arcada inferioara intre 8 si 12 luni, incisivii laterali de pe arcada superioara, urmand intre luna a 9-a si a 13-a. Respectand in continuare succesiunea fireasca, dar nu si obligatorie, de aparitie mai intai pe arcada inferioara si apoi pe cea superioara, urmeaza primii premolari la 12-14 luni, respectiv la 14-16 luni, si abia apoi caninii - la 16-18 luni, respectiv 18-20 de luni, pentru ca, in final, sa apara si premolarii - intre 22-24 de luni, respectiv 24-30 de luni. Aceste varste sunt, evident, doar orientative, putand aparea, din cauza a nenumarati factori, abateri semnificative de la un copil la altul. La fel, poate varia ordinea de aparitie a dintilor.
Dintii de lapte sunt mentinuti doar cativa ani. Apoi pe masura ce copilul se apropie de varsta de sase ani maxilarul incepe sa se dezvolte, pregatind aparitia dintilor permanenti. Radacinile dintilor de lapte incep sa fie absorbite de tesutul din jur, in timp ce dintii permanenti, aflati sub acestia, se pregatesc sa erupa. Procesul are loc treptat, astfel ca intre varsta de 6 si 12 ani copilul beneficiaza de o dentitie mixta, formata partial din dintii de lapte ramasi si partial din dintii permanenti care deja au crescut.
Fata de dintii de lapte, in numar de 20, dintii permanenti vor ajunge in final la 32, intre acestia numarandu-se cei 20 care au inlocuit dintii de lapte, incisivii centrali si cei laterali, caninii si premolarii, dar si molarii in numar de trei pe fiecare parte a fiecarui maxilar. Ultimii molari mai poarta si numele de masele de minte si sunt ultimii care cresc in jurul varstei de 20 de ani, dar in unele cazuri pot apare chiar mult mai tarziu.
Aparitia dintilor definitivi incepe in jurul varstei de sase ani cu eruptia primilor molari, deci a unor dinti noi care nu inlocuiesc dintii de lapte, fiind din acest motiv incadrati, de multe ori, in mod eronat, in categoria dintilor de lapte. Mai sunt supranumiti si molarii de sase ani. Ei joaca insa un rol foarte important pentru dezvoltarea maxilarului si pentru centrarea celorlalti dinti. Tot in jurul varstei de sase ani sunt schimbati incisivii centrali, urmati apoi, pe la 7-8 ani, de incisivii laterali, si pe la 9 ani de canini, de primii premolari si apoi de urmatorii premolari, acest schimb incheindu-se in general in jurul varstei de 12 ani. In continuare, vor erupe restul de molari, ultimii dintre acestia, maselele de minte aparand in jurul a 20 de ani, in general pana la 25 de ani. La fel ca si in cazul eruptiei dintilor de lapte, aceste varste sunt strict orientative, putand apare abateri semnificative de la un copil la altul.
Principalele diferente intre dintii de lapte si cei permanenti constau in numarul lor, in dimensiuni, dintii de lapte fiind mai mici, dar si in faptul ca smaltul dintilor de lapte este mai subtire si mai alb. Coroana lor este rotunjita, iar radacinile lor sunt mai subtiri.
Urmarirea cresterii corecte a dintilor de lapte, asigurarea sanatatii lor si dezvoltarea ulterioara a unor dinti permanenti vigurosi si corect aliniati reprezinta etape esentiale in dezvoltarea copilului de care depinde in mare masura sanatatea lui, inclusiv farmecul si dezvoltarea personalitatii. Sunt doar cateva motive din care toate problemele legate de dentitie trebuie urmarite cu maxima atentie.

Aparitia dintilor
Eruptia dentara este unul dintre semnele importante de apreciere a maturizarii biologice a bebelusului, dar este in general si sursa a nenumarate probleme. Copilul devine mult mai agitat, plange aparent fara motiv, nu mai respecta orele de somn, masa poate deveni o problema, iar de multe ori parintii, fara sa inteleaga ce se intampla, pot ajunge la exasperare si, in loc de a-si ajuta copilul, il pot certa si pedepsi. Iar micutul nu stie inca sa vorbeasca pentru a se face inteles. De aceea, este important sa fim deosebit de atenti pentru a sesiza din timp aceste momente si a putea veni in ajutorul lui. In primul rand, este bine sa urmarim periodic evolutia dezvoltarii dintilor masandu-i usor gingiile, avand, evident, mana bine spalata sau dezinfectata, pentru a simtii acele mici umflaturi care marcheaza pozitia dintilor si ne pot da o informatie utila cu privire la dezvoltarea lor. Apoi, atunci cand se pregateste eruptia dentara, din cauza durerilor gingivale, in afara de plans, irascibilitate, neliniste, sensibilitate, agitatie, in special in timpul noptii, constatandu-se lipsa somnului sau un somn cu intermitente, scaderea poftei de mancare, putem observa o usoara inrosire si umflare a gingiilor, o iritatie in jurul buzelor, hipersalivatie, aparitia unor scaune moi si uneori o usoara crestere a temperaturii intre 37 si 38 de grade Celsius. Gingiile apar iritate, umflate si dureroase la atingere. Pot apare chiar si usoare tulburari dispeptice si varsaturi. Acest proces se repeta periodic odata cu aparitia fiecarui dinte in parte, intinzandu-se astfel pe o perioada de peste doi ani de zile. Dar eruptia dentara poate aparea timpuriu sau cu intarziere, dintii pot aparea relativ periodic, pe rand, sau mai multi deodata. Evident, cel mai neplacut este primul eveniment, dar nici urmatoarele nu trebuie subestimate, mai ales ca uneori ne pot da batai de cap chiar mai mari. Comportamentul difera mult de la un copil la altul si chiar de la un episod la altul. Simptomele enumerate putand fi mai severe sau mai blande sau pot chiar lipsi aproape cu desavarsire.
Daca apare insa o crestere pronuntata a temperaturii, voma sau diaree severe si persistente, este necesar de apelat imediat la medic, deoarece acestea nu mai sunt cauzate de eruptia dentara. Trebuie avut tot timpul in vedere ca exista pericolul ca eruptia dentara sa mascheze simptomele unei afectiuni care poate fi severa.
Primul ajutor pe care il putem da micutului il reprezinta masarea usoara a gingiilor, de cateva ori pe zi, cu o compresa inmuiata in putin ceai de musetel. Dar exista si o serie intreaga de produse care contin substante anestezice si antiseptice locale cu care se poate badijona mucoasa gingivala inflamata. De asemenea, daca durerile sunt foarte intense, se poate administra copilului sirop cu paracetamol in doza recomandata pentru varsta sa. Evident, acestea trebuie sa fie avizate de medicul pediatru. Recele il ajuta, astfel ca putem sa aplicam pe gingia dureroasa o lingura bine racita sau inele speciale pentru dentitia bebelusului, care se pot congela. De ajutor poate sa fie si un prosop curat, inmuiat in apa rece sau - mai bine - in ceai de musetel bine racit. Daca micutul consuma deja alimente solide, poate sa rontaie un morcov sau biscuiti. Rezultate exceptionale puteti obtine insa cu Dologel, un gel gingival disponibil in farmacii, care a fost testat sub indrumarea medicilor pediatri si este fabricat sub control farmaceutic. Recomandat impotriva iritatiilor si leziunilor cavitatii bucale, este extrem de eficient in cazul durerilor care insotesc aparitia dentitiei. El se bazeaza pe o formula fitoterapeutica continand 15% ingrediente active: 5% extract de flori de musetel, cu proprietati calmante si decongestionante, 5% extract de radacina de valeriana, cu efect calmant si 5% extract de propolis, cu actiune dezinfectanta si de anestezic local.
Comportamentul variaza foarte mult de la un copil la altul. Unii trec peste aceste incercari foarte usor, cu minime leziuni gingivale. Altii insa sunt supusi unor suferinte severe, gingiile se inrosesc putenic si un obraz poate fi mai congestionat decat celalalt. Poate aparea nevoia de a roade tot ce le cade in mana, de la jucarii la tetine si chiar la mameloane, in cazul in care sunt alaptati la san. Dar salivarea si tendinta de a baga orice in gura fac parte din comportamentul normal al copilului de 4-6 luni, astfel incat acestea nu reprezinta semne concludente cu privire la aparitia eruptiei dentare.
Daca vreti sa aflati experientele altor mamici si sa va impartasiti experientele dumneavoastra despre toate acestea, va invitam sa discutam pe Blogul pentru tine si puiului tau (Foto: Stock.XCHNG)

Comentarii (0)


Arata comentarii/Ascunde

Scrie comentariu


busy
 

CONCURS

SCRIE-NE DESPRE ROMANIA TA!

ConcursScrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa office@daciccool.ro.

Le vom posta si le vom premia pe cele mai bune.

Arata-ne Romania asa cum o vezi tu!

Poti castiga premii constand in produse romanesti oferite de magazinul online DACIC COOL.


 

CONCURS

FII COOL! DACIC COOL!

Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. Descopera Romania prin ochii lor!
Scrie-ne despre o viata frumoasa si sanatoasa intr-o Romanie frumoasa si sanatoasa, scrie-ne despre cum iti doresti sa fie viata ta in tara ta!
Asteptam materialele tale pe adresa office@daciccool.ro.
Le vom premia pe cele mai interesante.
Poti castiga unul dintre cele 10 premii pentru frumusetea si sanatatea ta.