Istoria moderna
Studiile sistematice si aprofundate aveau sa demareze insa abia dupa 1930. Prima lucrare moderna de cercetare medicala este publicata de C.E. Collins, in 1934, in Statele Unite, privind utilizarea de Aloe vera in tratarea dermatitelor provocate de radiatiile solare, pentru ca in 1935 studiile sa se extinda si asupra dermatitelor severe, provocate de tratamentele pe baza de radioterapie, care la acea data erau la inceput, conducand de multe ori la arsuri extinse. Rezultatele erau tulburatoare. Primele efecte se inregistrau dupa 24 de ore de la inceperea tratamentului si pielea era complet refacuta dupa cinci luni. Aceste rezultate surprinzatoare au starnit interesul general al comunitatii medicilor dermatologi, fiind extinse cercetarile, atat pe animale, cat si pe oameni, astfel ca in1959 Ministerul Sanatatii American atesta in mod definitiv capacitatea regeneratoare a tesuturilor cutanate de catre preparatele pe baza de Aloe vera. In aceste cercetari au fost implicate nume cu greutate ale medicinei americane, precum Carroll S. Wright, Adolph B. Loveman, Archie Fine, Samuel Brown si Frederick B. Mandeville, care incep sa utilizeze Aloe vera. La randul lor T. Rowe, B.K. Lovell ÅŸi Lloyd M. Parks constata ca preparatele din Aloe vera asigura o vindecare mai rapida a arsurilor decat orice alt medicament cunoscut in epoca.
Studii paralele erau intreprinse in U.R.S.S. asupra altor doua specii, Aloe arborescens si Aloe striatula, fiind demonstrate in plus efectele asupra degeraturilor, taieturilor, pustulelor, eczemelor, iritatiilor, psoriazisului, neurodermitei si chiar a cancerului, dar si actiunea vermifuga si eficacitatea unor tratamente bazate pe extrasele de Aloe in cazul bolilor pulmonare, fiind izolate in acelasi timp diferite substante active prezente in planta, precum acidul salicilic sau cinamic.
In 1950, medicul R.Y.Gottschall a demonstrat ca seva de Aloe fiarta distruge bacilul Koch, putand trata astfel tuberculoza, iar in 1953, C.C. Lushbaugh si D.B. Hale au demonstrat eficacitatea preparatelor pe baza de Aloe in tratarea ulcerului.
Dar aportul cel mai important pentru extinderea utilizarii preparatelor pe baza de Aloe il constitue rezultatele farmacistului texan Bill Coats obtinute de acesta la sfarsitul anilor ‘50. Dificutatea cea mai mare in utilizarea medicala a Aloei o reprezinta faptul ca aceasta este rapid oxidata, pierzandu-si calitatile terapeutice. Ori Bill Coats a pus la punct primul procedeu modern de stabilizare a pulpei de Aloe care sa inlature problemele nedorite de oxidare si de fermentare. De atunci au urmat nenumarate brevete in acest sens.
Este apoi randul lui Eugene Zimmermann sa demonstreze, in 1969, efectul puternic antiinflamator al preparatelor pe baza de Aloe si capacitatea lor de a distruge un spectru larg de microorganisme ce produc diferite afectiuni bucale, pentru a se demonstra apoi, in 1973, distrugerea unor microorganisme, precum Staphylococcus aureus, Streptococcus viridaus, Candida albicans, Corynebacterium xerosis ÅŸi cele 5 tulpini ale Streptococcus mutant. In 1973, un grup de cercetatori din Cairo vin sa completeze aceste rezultate evidentiind noi actiuni asupra afectiunilor cutanate, dar si asupra caderii parului.
In 1978, dr. G.R.Waller, de la Oklahoma State University, a identificat in uleiul de Aloe un spectru larg de aminoacizi, monozaharuri, steroli, B-sitosterolul, care reprezinta un anticolesterolemic si un puternic antiinflamator, dar si lupeol, un puternic tranchilizant si antiseptic. In 1980, medicul John Heggars de la Centrul de Arsuri din Chicago a demonstrat capacitata unor substante active prezente in Aloe vera de a vindeca de sase ori mai repede decat tratamentele clasice, degeraturi si arsuri de gradul III, fara a lasa cicatrici sau variatii de culoare a pielii si permitand inclusiv regenerarea foliculilor de par. Alte studii au evidentiat impactul preparatelor de Aloe Vera asupra digestiei, colicilor, aciditatii gastrice si normalizarea tranzitului intestinal cu reechilibrarea florei intestinale.
A fost evidentiata capaciatea Aloei vera de a distruge virusi care produc gripa, pojar, varsat de vant si alte infectii virale.
Dar poate cele mai spectaculoase rezultate sunt cele obtinute la Dallas, in 1987-1988, si completate de medicii din Philadelphia, in 1990, in cazul bolnavilor de SIDA. Astfel a fost oprita reproducerea virusului in celulele infectate, a fost distrus virusul din sange, unii pacienti devenind chiar seronegativi. Nu mai putin importante sunt rezultatele obtinute, in 1989, la Okinawa in cazul cancerului pulmonar, al leucemiei si sarcomului, fiind identificati trei agenti antitumorali. Cercetarile intreprinse in America, in anii ’80-‘90, conduc la rezultate importante si in cazul retrovirusilor, a bolilor de inima, a diabetului, artritei, astmului, a afectiunilor hepatice, a combaterii obezitatii, dar poate, in primul rand, in cazul leucemiei, al cancerului sistemic si al tumorilor tesuturilor moi. In afara de o multime de rezultate diverse se pot distinge insa in prezent doua directii principale in jurul carora se grupeaza majoritatea rezultatelor. Regenerarea tesuturilor epiteliale, in special epiderma si tractul gastrointestinal, si fortificarea sistemului imunitar, cu implicatii directe in combaterea cancerului si a SIDA.
In mai 2000, aparea in Journal of Pharmacy and Pharmacology un articol care demonstra actiunea antitumorala a extractului DEHP din Aloe Vera Linne asupra trei tipuri de celule leucemice, evidentiindu-se o inhibare de crestere de 95%.
In iunie 2000, Asociatia Americana de Cercetari Impotriva Cancerului publica rezultatele unor cercetari asupra unei hydroxyanthraquinone, Aloe Emodin (AE), prezenta in Aloe vera, care inhiba tumorile neuroectodermice, fara a prezenta nici o toxicitate pentru organism sau pentru celulele sanatoase. Concluziile sugerau ca actiunea specifica a acestei substante reprezinta o noua abordare conceptuala a luptei impotiva cancerului.
In iulie 2001, International Immunopharmacology publica rezultatele obtinute la Universitatea Nationala din Coreea de Sud asupra actiunii antivirale si antitumorale a carbohidratului Acemannan din gelul Aloei vera. S-a demonstrat ca acest carbohidrat activeaza raspunsul sistemului imunitar, actionand direct asupra celulelor dendritice DCS, care joaca rolul principal in declansarea raspunsului imun.
In februarie 2002, The American Journal of Dermatopathology publica rezultatele obtinute cu privire la constituentul Aloe Emodin al frunzelor de Aloe vera, care este nontoxic pentru celulele normale, dar prezinta o toxicitate specifica fata de celulele tumorale neuroectodermice fiind pusa in evidenta inclusiv actiunea la nivel cromozomial. Substanta se califica astfel pentru tratarea acestor tumori.
In 2003, erau publicate cercetarile intreprinse la Universitatea din Bangkok cu privire la inhibarea proceselor inflamatorii in cazul arsurilor cu ajutorul Aloei vera, punand in evidenta actiunea acesteia la nivel celular printr-un sistem complex de analize de laborator de ultima generatie.
In 2004, s-a demonstrat la Universitatea Chineza din Hong Kong ca polizaharidele denumite PAC-I, PAC-II si PAC-III separate din Aloe vera sunt netoxice si au o puternica actiune antitumorala.
Un alt rezultat remarcabil al cercetarilor acestor ani priveste actiunea unui polimer DRP extras din Aloe vera care creste eficienta de transport a oxigenului de catre sange, putand salva viata in cazul hemoragiilor puternice, rata de supravietuire crescand de la 50% la 80%.
Rezultatele enumerate reprezinta, in mod evident, doar cateva date sugestive cu privire la cercetarile intreprinse in ultimele decenii, numarul lor fiind evident mult mai mare si implicand mult mai multe colective de cercetare. Dar cu toate ca aceste rezultate sunt obtinute de diverse colective de cercetare din America, Canada, Europa, Japonia, Rusia, China, Egipt, Arabia Saudita, India etc., iar rezultatele sunt confirmate si reconfirmate de diferite studii independente, comunitatea medicala internationala tinde mai degraba sa le ignore, admitand cel mult eficacitatea in zona cosmeticelor.
Acceptare si neacceptare
Dupa cum afirma Bill C. Coats, in 2003, Aloe vera este o victima a propriului renume. Popularizarea ei de-a lungul timpului ca panaceu universal este greu de acceptat de spiritul modern. In plus, un grup de sustinatori infocati ai acestui remediu natural fac mai mult rau decat bine prin abordararea intransigenta si nenuantata a problemei. In plus, dat fiind renumele ei, rafturile hipermarketurilor sunt pline de cele mai felurite produse care se lauda cu continutul lor de Aloe vera. De la sucuri la detergenti, totul contine Aloe vera. Din pacate, majoritatea acestor produse, daca nu-ti fac rau, oricum, nici bine nu-ti fac. Atunci cum sa mai poti crede in eficacitatea acestei plante?
Prima problema provine din faptul ca nu exista nici o metoda sigura de a determina cu precizie concentratia de Aloe vera dintr-un anumit produs. Astfel, multe produse contin cantitati mult prea mici pentru a putea avea efect, dar contin tot felul de adaosuri chimice absolut nesanatoase. Unele produse ar trebui sa prezinte o concentratie chiar si de 90% pentru a fi eficiente, iar altele oricum peste 30%. Dar, de cele mai multe ori, concentratiile sunt infime.
Apoi sunt multe specii de Aloe in afara de Aloe vera, iar eficacitatea acestora este cu totul alta. In fine si poate cel mai grav, este foarte greu de stabilizat gelul de Aloe care se oxideaza extrem de repede, astfel ca daca el este prost preparat iarasi nu va avea nici un efect.
Mai grav insa, planta contine substante diferite in coaja verde cu un suc propriu si in gelul translucid din interior. In functie de efectele pe care dorim sa le obtinem trebuie sa folosim o parte sau alta a plantei. Confuziile se intalnesc la tot pasul, iar multi producatori chiar se mandresc cu faptul ca produsul lor contine un extract integral, din intreaga planta. Aceasta nu este o calitate, ci o grava eroare.
In fine, nu putem sa nu sesizam si acea problema generala cu care s-au confruntat si se contrunta toate remediile naturiste. Industria farmaceutica investeste imens in dezvoltarea si omologarea unui nou produs de sinteza, dar obtine apoi profituri pe masura. Un produs natural este la indemana oricui. Pentru ei acesta reprezinta atunci, in mod evident, un concurent de temut si in plus, in mentalitatea lor, cu totul neloial. Ca atare, este dusmanul care trebuie anihilat. In plus, produsele naturale se folosesc in general fara prescriptie medicala, iritand prin aceasta si comunitatea medicala. De aceea, remediile naturiste au fost boicotate si au patruns si patrund atat de greu in lumea medicala. In ceea ce priveste Aloe vera, utilizarea ei in cosmetica este relativ acceptata, calitatile ei terapeutice sunt insa fie trecute sub tacere fie negate efectiv, cu toate ca numarul cercetarilor de laborator, dar si clinice, care ii atesta valoarea, sunt nenumarte si in continua crestere. Dar, in primul rand, sunt realizate de specialisti de prestigiu in laboratoare si clinici de renume.
In acest sens cel mai edificator este probabil cazul inregistrat anii trecuti in Florida. Dr. Daniel Mayer si nutritionistul Joseph Di Stefano utilizau un extract de Aloe, realizat de Ivan Danhoff, MD, PhD, considerat o autoritate a Texasului in materie de Aloe vera si care era in curs de a obtine statutul de IND (Investigational New Drug Status), mai avand nevoie pentru aceasta de rezultatele in curs de finalizare ale Dr. Daniel Mayer. Extractul era admnistrat la 100 de suferinzi de cancer in stadii avansate cu rezultate excelente si care erau fericiti de rezultatele obtinute. Numai ca un grup de oncologi au facut o reclamatie pe baza careia FDA-ul a oprit administrarea extrasului si cu aceasta si a omologarii, cu toate ca unii dintre bolnavi nu aveau nici o alta sansa de supravietuire si cel putin opt au murit in lunile urmatoare. Dincolo de eficacitate, produsul era si ieftin. Unii critici, mai vocali, au comparat incidentul cu un act de terorism (A terrorist attack exactly one month after 9/11 occurred in Tampa, Florida. But these terrorists were from the FDA, state health services bureaucrats and local sheriffs.).
Vineri, 29 Mar
Ultimele Titluri :
Din 2006 sunt un consumator fidel de produse de la Forever Living Producs.
Datorită acestor produse sunt în viață și perfect sănătos după o boală grea din anul 2005 (metastaze), de atunci NU mai folosesc medicamentele de sinteză și duc un stil de viață sănătos!