Musetelul este de departe cea mai raspandita planta medicinala. Datorita capacitatii sale miraculoase de a scadea febra, vechii egipteni il considerau floarea zeului Soare. Facand parte din familia Asteraceae, poarta denumiri pompoase, precum Chamomilla recutita sau Matricaria suaveolens. Numele de Matricaria provine din latinescul mater, etimologie usor de inteles, tinand cont de utilizarea sa in bolile mamelor si ale femeilor in general. Denumirile populare sunt foarte variate: mamorita, mositel, musatea, romanita, ochiul boului, poala Sfiintei Marii, marariul cainelui sau, in Transilvania, romanica.

Musetelul, originar din sudul si sud-estul Europei, este raspandit astazi pe toate continentele. La noi, il intalnim in special in zona de ses, dar si in cea de deal, in locuri insorite si mai umede. Este cultivat in toate zonele tarii, dar il intalnim si pe langa drumuri si cai ferate, prin islazuri si pe langa garduri, prin lanuri si pajisti, amestecat cu alte plante, de multe ori pe locuri nisipoase sau prin saraturi. Are nevoie de umiditate, neputandu-se dezvolta bine pe solurile uscate. Semintele germineaza la 6 grade Celsius. Necesita insa multa lumina. De aceasta depinde atat corecta germinatie, cat si continutul de ulei volatil. Plantele tinere sunt sensibile la frig.

Cum se distinge musetelul medicinal
Planta erbacee, cu perioada de inflorire intre mai si august, musetelul are o radacina subtire, pivotanta, cu numeroase ramificatii dezvoltate superficial. Tulpina, de regula ramificata de la baza, striata si lipsita de peri, poate atinge o inaltime de 60 cm.
Florile au o culoare ce variaza de la alb la galben auriu. Ele sunt grupate in capitule terminale. Marginea fiecarui capitul este ocupata de flori albe, ligulate, care sunt femele, in timp ce la centru se gasesc florile hermafrodite, tubuloase, galben aurii, cu corola in cinci dinti. Important este de observat receptaculul capitulului care ne permite sa deosebim musetelul medicinal de alte specii lipsite de calitatile terapeutice ale acestuia. La musetelul medicinal capitulul este plan la inceputul infloririi, dar devine apoi conic si gol la interior, ceea ce deosebeste musetelul de Matricaria inodora, la care receptaculul este plin la interior si de Matricaria matricaioides, la care receptaculul este plan sau semiglobulos, iar inflorescentele au diametrul mult mai mare, in jur de 1,5 cm pana la 4 cm. Un alt criteriu de a le distinge il ofera mirosul. Intreaga planta emana o aroma placuta, caracteristica, datorita uleiurilor volatile pe care le contine, celelalte fiind lipsite de mirosul caracteristic al musetelului.

Cum se recolteaza musetelul
Musetelul infloreste din mai pana in august, insa uneori infloreste si o a doua oara in septembrie. Aceasta perioada lunga de inflorire permite ca recoltarea sa se efectueze in mai multe etape. Este bine ca ea sa aiba loc numai pe timp uscat, in zile insorite, la orele amiezii. Dar cel mai important este sa fie evitate zonele poluate, locurile unde au fost folosite substante toxice, proximitatea soselelor etc., deoarece plumbul si alte substante nocive sunt preluate de planta si concentrate in flori care devin astfel toxice. Este important de stiut ca inflorescentele abia deschise, la fel precum coditele lungi nu trebuie recoltate. Recoltarea trebuie realizata in momentul in care majoritatea florilor au petalele dispuse orizontal. Ele se rup cu o codita de cel mult 2 cm. Dupa recoltare florile se pun imediat la uscare intr-un loc bine aerisit si uscat, la umbra, intr-un strat subtire, pe hartie  sau pe o panza curata. Nu trebuie folosita hartie tiparita, pentru ca florile pot absorbi substantele toxice din cerneala tipografica. Florile nu trebuie sa transpire, sa mucegaiasca sau sa fermenteze. Pentru aceasta, ele trebuie intoarse periodic si trebuie urmarit sa nu se innegreasca.  Operatiunea dureaza o saptamana. Apoi florile sunt pastrate in pungi de hartie sau saculeti de panza, dar nu in plastic sau borcane de sticla, pentru a nu transpira. Ele nu trebuie pastrate mai mult de doi ani.

Musetelul in medicina traditionala
Musetelul a jucat si joaca un rol atat de important in medicina traditionala deoarece contine un numar extrem de mare de substante active cu actiune benefica pentru organismul nostru. Astfel, florile contin ulei eteric, acid salicilic, uleiuri volatile, glucide, acizi organici, vitaminele B1 si C, minerale, precum calciu, fosfor, zinc, siliciu, cupru, mangan, molibden si fier.
Inca din Antichitate, uleiul de musetel era folosit contra nevralgiilor si a reumatismului articular. In Egiptul Antic, era folosit ca sudorific si febrifug in stari de raceala, gripa sau chiar malarie. Interesante sunt si istorisirile preotului si medicului naturist Johann Kunzle despre o anume "vrajitoare a musetelului". Conform acestor relatari, cu ajutorul uleiului de musetel sau a musetelului fiert in lapte, ea reusea sa redea auzul, sa trateze durerile de ochi sau chiar sa vindece membrele paralizate (probabil anchilozate), iar cu musetel fiert in vin reusea sa trateze blocajele urinare.
Astazi, efectele terapeutice ale musetelului sunt in continuare supuse unor ample studii clinice si de laborator. Cu ajutorul tehnicilor moderne, au fost efectuate inclusiv studii asupra efectelor diferitelor structuri moleculare prezente in florile de musetel asupra unor culturi celulare, precum si pe animale de laborator, pentru a putea descifra suportul chimic al calitatilor terapeutice ale musetelului. Astfel, s-a pus in evidenta chiar si protejarea neuronilor de actiunea proteinei amiloide B, implicata in maladia Alzheimer. S-au pus, de asemenea, in evidenta proprietatile antibacteriene eficiente fata de stafilococul auriu, streptococ, proteus vulgaris sau colibacili.
De mare importanta este si actiunea sa vermifuga, antifungica, antiedematoasa, imunostimulatoare, de stimulare a actiunii fagocitare a granulocitelor, de inactivare a toxinelor microbiene sau de stimulare a cicatrizarii prin sustinerea granularii si epitelizarii. Actioneaza benefic atat asupra pielii, cat si asupra mucoaselor, stimuleaza si regenereaza tesuturile, normalizeaza metabolismul pielii si activeaza epitelizarea, actioneaza asupra mucoasei gastrice si intestinale, avand efect antiulceros si contribuind la vindecarea colitelor, la fel cum poate rezolva inflamatia cailor urinare.
Astfel, musetelul este antispastic, antihistaminic, antiinflamator, dezinfectant, carminativ, cicatrizant, emolient, antitoxic, analgezic, anestezic, decongestiv, calmant, anxiolitic, sudorific si tonic capilar.

Cine si cand poate utiliza musetelul ca leac
Datorita tuturor acestor calitati, precum si a faptului ca este foarte bine tolerat de organism, neavand aproape nici un fel de contraindicatii, musetelul este considerat un adevarat leac universal. Si aceasta mai ales pentru copiii mici la care trebuie o grija suplimentara in folosirea medicamentelor. Ceaiul slab de musetel, in schimb, le poate fi dat practic la orice indispozitie si mai ales impotriva crampelor si durerilor abdominale.
Sunt extrem de multe cazurile in care se recomanda utilizarea musetelului. In primul rand, in majoritatea afectiunilor stomacului si a intestinelor. In cazul balonarilor, a flatulentei, a digestiei lente, a enterocolitei, a durerilor epigastrice, a diareii, durerilor de stomac, secretiei stomacale abundente, a ulcerelor gastroduodenale, a gastritelor alergice sau hiperacide, a colitei spastice, a sindromului colonului iritabil, a constipatiilor atono-spastice etc. De asemenea, da rezultate foarte bune in cazul reumatismului, migrenelor, insomniei, stresului, febrei, iritatiilor ano-genitale, afectiunilor reno-urinare, cistitelor, nefritei, astmului bronsic, infectiilor renale si a bolilor ficatului.
In cazul racelilor si a gripei este recomandat ceaiul de musetel, eventual indulcit cu miere, dar si gargara cu ceai de musetel.
Este, de asemenea, folosit cu rezultate foarte bune in cazul tulburarilor menstruale, cum ar fi amenoreea, dismenorea, oligomenorea, a iritabilitatii premenstruale, a menstrelor dureroase, in cazul dezechilibrelor hormonale la pubertate, in cazul pruritului vulvar sau a altor afectiuni ale organelor pelviene.
Poate fi folosit cu succes in cazul tenurilor iritate sau congestionate, pentru curatarea obrazului gras, pentru tratarea blefaritelor, conjunctivitelor, a ochilor iritati sau a pleoapelor inflamate.
Ranile, ranile purulente, arsurile, hemoroizii, furunculoza, abcesele, diferitele ulceratii ale pielii, intepaturile de insecte, eczemele, aftele, gingivitele, stomatitele, abcesele dentare, amigdalitele, sinuzite, astmul alergic, laringitele se vor vindeca mult mai repede daca se va folosi infuzia de flori de musetel.
Este, de asemenea, de semnalat o foarte laudata si simpla reteta de slabit. In fiecare seara, respectiv in fiecare dimineata, se opareste un pliculet de ceai de musetel impreuna cu o jumatate de lamaie cu 200 ml de apa si se acopera. Infuzia preparata dimineata se bea seara, iar cea preparata seara, dimineata.
Toate aceste efecte aproape miraculoase depind insa de calitatea florilor culese, de modul de recoltare si de uscare. Datorita proprietatii deja mentionate a musetelului de a asimila si stoca diferite substante toxice, cum ar fi plumbul, in flori si din cauza degradarii calitatilor sale in cazul unei recoltari si uscari incorecte este extrem de important de unde ne procuram ceaiul. Altfel, riscam sa obtinem efecte contrare celor asteptate.