Sunatoarea sau pojarnita este o planta erbacee, cu flori galben-aurii, ce poate fi gasita la campie, dar si la deal, pana in zona montana, in gradini, dar si pe pajisti, pe terenuri virane sau pe marginea apelor si a drumurilor. In scop terapeutic se folosesc partile aeriene terminale ale plantei inflorite. Sunatoarea se culege in zile uscate si insorite, din iunie pana in septembrie. Sunatoarea este utilizata din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile ei terapeutice. Este recunoscuta pentru calmarea migrenelor, combaterea depresiei, anxietate sau insomnie. Consumul de ceai de pojarnita confera o stare de tonus psihic.

Sunatoarea este recomandata si in afectiuni digestive sau hipertensiune arteriala din cauza nervoasa. Infuzia se prepara dintr-o lingura de planta maruntita la o cana de apa clocotita. Se lasa la infuzat timp de 10-15 minute. Cu ajutorul unguentului sau uleiului din flori de sunatoare se poate combate senzatia de durere, usturime si mancarime de la nivelul pielii, se pot vindeca arsurile de gravitate mica sau medie si alergiile. Sunatoarea este cu predilectie o planta calmanta.
Infuzia de sunatoare poate fi utilizata si extern. In caz de gingivite sau abcese, se clateste gura. In caz de hemoroizi sau rani deschise, se clateste zona respectiva. Este recomandata evitarea expunerii la soare in timpul tratamentului cu sunatoare, deoarece poate cauza fotosensibilitate. Consumul de ceai de sunatoare nu este recomandat copiilor, femeilor insarcinate, celor care alapteaza sau iau contraceptive. Consumati sunatoare cu moderatie! Daca doriti sa consumati sunatoare pe termen lung, este bine sa consultati un medic! Plantele de leac nu se consuma la intamplare! (Oana-Nicoleta Rosu)